Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 337/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
28 iunie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 635 din 19 iulie 2005
Citează
1 act
Structură
0 articole · 9.651 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecătoriei Slobozia.

La apelul nominal răspunde autoarea excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că părțile Elena Mateescu și Dumitru Mateescu au depus la dosar o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Având cuvântul asupra acestei chestiuni prealabile, autoarea excepției lasă la aprecierea Curții cererea de amânare a judecării cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autoarei excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, depunând în acest sens concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, întrucât apreciază că excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, privește chestiuni de aplicare a legii, care nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.486/2004, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate nu oferă protecție suficientă față de "abuzurile, toleranța sau pasivitatea oficială a reprezentanților implicați în cercetarea și supravegherea penală a faptelor", ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Se susține, totodată, că, "[...] fără să se efectueze o anchetă oficială din cauza opoziției poliției, prin interpretarea eronată a faptelor și împrejurărilor s-a realizat o denegare de dreptate contrar articolelor [...] menționate, întrucât elementul central al oricărei proceduri penale condiționează derularea sa echitabilă, prin calificarea juridică a faptului ilicit, un rol important avându-l administrarea probelor, principiul egalității armelor și termenul rezonabil de soluționare", precum și faptul că "nedezvăluirea unor probe, [...] folosirea de probe falsificate sau obținute ilegal [...] au condus la rezultate cu niște consecințe deosebit de grave".

Judecătoria Slobozia, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că s-ar impune respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 131 alin. (1) și ale art. 20 alin. (2) din Constituție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile constituționale pretins încălcate "nu au legătură cu art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală [...]". Se arată că acestea sunt texte de aplicabilitate generală, cuprinzând principii privind probele, și nu texte privind o anumită procedură derulată într-o anumită fază de procedură penală.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală față de art. 16 din Constituție, deoarece textele legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare și se aplică în mod egal tuturor părților procesului penal. Se arată, totodată, că nu poate fi reținută critica în raport cu prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2) din Constituție, raportate la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederile legale criticate asigurând îndeplinirea exigențelor care condiționează într-o societate democratică dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se apreciază că celelalte dispoziții din Constituție, invocate de autorul excepției, nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 62: "În vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.";

- Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei."

În motivarea excepției sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privind drepturile omului față de normele interne și ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6 paragraful 1, art. 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și, respectiv, interzicerea discriminării. Se invocă, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, privind protecția proprietății.

Autoarea excepției susține, în esență, că în cauză nu s-ar fi realizat o "anchetă eficace", fapt determinat de interpretarea eronată a "faptelor și împrejurărilor", "nedezvăluirea unor probe" și "folosirea de probe falsificate sau obținute ilegal", ceea ce contravine principiilor unui proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autoarei excepției vizează, în realitate, modul de aplicare a dispozițiilor legale criticate de către organele de urmărire penală. În fapt, autoarea excepției a formulat plângere împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 18 iulie 2003 a Parchetului Militar București, dispusă în Dosarul nr. 1.126/P/2002. Prin Sentința nr. 72 din 15 iunie 2004, Tribunalul Militar București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Slobozia. În motivarea plângerii, autoarea a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale atacate, sub aspectul modului de instrumentare a cauzei de către organele de urmărire penală și, în special, al probelor administrate. În consecință, s-a solicitat "respectarea art. 6 paragraf 1 - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale" și s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.

Se reține că aspectele relevate în motivarea excepției sunt de competența instanței de judecată, întrucât nu intră în atribuțiile Curții Constituționale cenzurarea aplicării legii de către organele de urmărire penală. Controlul judecătoresc sub acest aspect se realizează în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. O asemenea ingerință a Curții în activitatea de judecată ar fi contrară art. 126 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege".

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 și art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgeta Ion în Dosarul nr. 6.486/2004 al Judecătoriei Slobozia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.