Decizia nr. 334/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 143/2000 , excepție ridicată de Eliy Sapir în Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.183/2004, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de inculpatul Eliy Sapir prin apărător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 4 din Legea nr. 143/2000 , sancționând cu pedeapsa închisorii cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consumul propriu, încalcă un aspect al vieții intime, și anume acela de a dispune de propria persoană, contravenind astfel dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Constituție, referitoare la viața intimă, familială și privată.

Tribunalul București - Secția a II-a penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens arată că "acțiunile reglementate în text nu aduc atingere libertății individuale, în condițiile în care textul pedepsește consumul fără drept, în scopul protejării sănătății fizice a cetățenilor".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că incriminarea deținerii de droguri pentru consumul propriu are ca scop protejarea sănătății persoanelor, subsumându-se astfel scopului apărării ordinii publice și a bunelor moravuri, statuat în art. 26 alin. (2) din Constituție. Dreptul de a dispune de propria persoană nu este un drept absolut potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea vieții intime, familiale și private este admisă în măsura în care îndeplinește următoarele condiții: este prevăzută de lege, constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Din această perspectivă apreciază că dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 143/2000

sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 8 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât incriminarea deținerii de droguri pentru consumul propriu constituie o măsură necesară într-o societate democratică pentru protejarea sănătății și a moralei, constituind și un mijloc de prevenire a unor fapte penale mai grave, de natură să pună în pericol siguranța publică.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 143/2000

față de art. 26 din Constituție, deoarece prin textul legal criticat sunt sancționate cultivarea, producerea, fabricarea, experimen-tarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, în considerarea faptului că acestea sunt substanțe periculoase pentru viața și sănătatea oamenilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 522 din 24 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 7 decembrie 2004, dispoziții care au următorul cuprins: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani."

Aceste prevederi legale încalcă, în opinia autorului excepției, dispozițiile art. 26 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".

Se susține, în esență, că textul de lege criticat, potrivit căruia "cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea", este neconstituțional, deoarece prin folosirea unor noțiuni largi, fără stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase, se încalcă un aspect al vieții intime, respectiv dreptul de a dispune de propria persoană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. Prin dispozițiile

Legii nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri s-a reglementat circulația drogurilor de risc sub control național, în considerarea faptului că acestea sunt substanțe periculoase pentru viața și sănătatea oamenilor. În cadrul

cap. II al Legii nr. 143/2000 , "Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național", art. 4 stabilește operațiunile, exercitate fără drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, atunci când aceasta are ca obiect droguri de risc pentru consum propriu, și cu închisoare de la 2 la 5 ani, atunci când are ca obiect droguri de mare risc.

Stabilirea în acest mod a cuprinsului normei de incriminare nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 26 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Astfel, viața intimă, familială și privată este protejată de lege în condițiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoană, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice și a bunelor moravuri.

În acest sens, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește prin art. 8 pct. 2 că dreptul la respectarea vieții private poate face obiectul unor restricții dacă sunt prevăzute de lege și dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora.

Dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 143/2000

sunt în deplină concordanță cu prevederile art. 8 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât incriminarea deținerii de droguri pentru consumul propriu este prevăzută de lege, reprezentând o măsură necesară într-o societate democratică pentru protejarea sănătății sau a moralei, fiind un mijloc de prevenire a unor fapte penale, de natură să pună în pericol siguranța publică.

Contrar susținerii autorului excepției,

Legea nr. 143/2000

nu folosește "noțiuni largi, fără stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase". Astfel, operațiunile privind circulația drogurilor, constând în "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu", incriminate prin textul legal criticat, sunt clar circumstanțiate de legiuitor. Se constată în acest sens că nu sunt sancționate penal, prin dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 143/2000 , orice operațiuni privind circulația drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept și care se referă la droguri de risc, expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiași legi.

Revine instanței de judecată să stabilească faptul dacă, în cauza dedusă judecății, fapta cu care a fost sesizată constituie infracțiune, așadar implicit faptul dacă o anumită acțiune reprezintă o operațiune privind circulația drogurilor de risc, desfășurată fără drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la situații concrete și de calificare a faptei deduse judecății, în virtutea prerogativelor conferite de puterea legislativă în limitele unei enumerări determinate. În cadrul enunțului legislativ, elementele laturii obiective a infracțiunii sunt limitate la operațiuni prestabilite de legiuitor privind circulația drogurilor de risc, desfășurate fără drept. În procesul de interpretare și aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 143/2000 , judecătorul nu poate ignora cadrul normativ în materie, nici legislația română și nici reglementările internaționale. Se observă în acest sens faptul că România a ratificat, prin

Legea nr. 118/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992, Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, astfel încât aceasta face parte din dreptul intern, în conformitate cu prevederile art. 11 din Constituție, republicată.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Eliy Sapir în Dosarul nr. 5.183/2004 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2005.