Decizia nr. 317/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Marinela Minca - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Frangache în Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 1 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.229/2004, Tribunalul Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Frangache în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca art. 83 din Codul penal încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât obliga instanța sa procedeze într-un singur fel, respectiv sa revoce suspendarea condiționată, indiferent de gravitatea faptei și pericolul social pe care îl reprezintă infractorul. Se aduce atingere astfel, în opinia autorului excepției, principiului individualizarii răspunderii penale și se creează o discriminare între diverse categorii de infractori. În ceea ce privește art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se susține ca încalcă prevederile art. 49 din Constituție, privind protecția copiilor și tinerilor, întrucât revocarea suspendării condiționate a pedepsei se aplică necondiționat minorilor și tinerilor pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, astfel încât nu exista nici o diferența de tratament și nici o protecție în ceea ce privește minorii. În concluzie, se afirma ca "revocarea condiționată a suspendării executării pedepsei împiedica instanțele judecătorești să-și exercite atribuțiile legale și conduce la discriminări în rândul infractorilor, atât în ceea ce privește gravitatea faptelor săvârșite, gradul de pericol social concret al fiecărui făptuitor în parte, cat și în ceea ce privește regimul sanctionator al infractorilor minori."

Tribunalul Iași apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt în deplina concordanta cu principiul supremației legii. Se arata ca, ori de câte ori legiuitorul a avut în vedere stabilirea unui regim special pentru minori, a prevăzut în mod expres acest lucru în art. 110 din Codul penal.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 83 din Codul penal nu creează privilegii sau discriminări și, ca urmare, nu încalcă vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate de art. 4 din Constituție. În ceea ce privește critica art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se arata ca este neîntemeiată, iar dispozițiile art. 49 din Constituție privind protecția copiilor și tinerilor, invocate în motivarea acestei critici, nu sunt pertinente în soluționarea cauzei.

Avocatul Poporului considera ca reglementarea, prin dispozițiile art. 83 din Codul de procedură penală, a posibilității instanței judecătorești de a revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni, este în deplina concordanta cu prevederile constituționale privind egalitatea în drepturi. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 110^1 alin. 2 din Codul penal față de art. 49 din Constituție, se considera ca este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau sub control nu contravin sub nici un aspect dreptului copiilor și tinerilor de a avea un regim special de protecție și asistența în realizarea drepturilor lor.

În concluzie, Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă însă ca aceasta privește art. 83 și art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, texte de lege criticate distinct de autorul excepției. Asa fiind, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, având următorul cuprins:

- Art. 83: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.

Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.";

- Art. 110^1 alin. 2: "Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 și 86 se aplică în mod corespunzător."

Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și în art. 49 privind protecția copiilor și tinerilor. Autorul invoca, de asemenea, și dispozițiile art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, privind egalitatea în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea retine următoarele:

I. În ceea ce privește art. 83 din Codul penal, se susține ca încalcă principiul egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție și de art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca obliga instanța sa revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei indiferent de gravitatea faptei și de pericolul social al infractorului. Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din Codul penal, în raport de prevederile constituționale ale art. 16, prin Decizia nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut ca dispozițiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituționale și, implicit, celor din acte internaționale, care consacra egalitatea în fața legii, deoarece dispoziția legală criticata nu stabilește discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nici o deosebire. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cat și considerentele deciziei menționate sunt valabile și în prezenta cauza.

De altfel, nemultumirea autorului excepției este determinata tocmai de faptul ca norma criticata se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, în opinia acestuia instanța trebuind să poată aprecia asupra măsurii revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în funcție de persoana infractorului.

II. Curtea retine ca este neîntemeiată și critica art. 110^1 din Codul penal. Faptul ca, în conformitate cu acest text legal, dispozițiile art. 83 din Codul penal, care reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei (respectiv cele ale art. 81 alin. 3 și 4 privind condițiile de aplicare a suspendării condiționate, ale art. 82 alin. 3 privind termenul de încercare, ale art. 84 privind revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile și cele ale art. 86 privind reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei), sunt aplicabile și infractorilor minori, în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu este de natura sa aducă atingere dispozițiilor constituționale care consacra protecția copiilor și tinerilor. Asa cum se poate observa, art. 110^1 alin. 2 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, "Minoritatea", titlu ce cuprinde dispoziții instituite de legiuitor tocmai în considerarea situației speciale a minorului, răspunderea penală a acestuia având o serie de particularități care vizează, în principal, reducerea pedepsei și creșterea eficientei măsurilor educative pentru reformarea socială a individului. Aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 83 din Codul penal în situația suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau sub control, în cazul infractorilor minori, se realizează fără nici o discriminare, în contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor în considerarea situației juridice speciale a categoriei de infractori menționate, și, prin urmare, nu aduce nici o atingere regimului de protecție a copiilor și tinerilor prevăzut de dispozițiile constituționale ale art. 49.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 și art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Frangache în Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.