Decizia nr. 291/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconsti-tutionalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, ridicată de Adrian Mihail Dragan în Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecătoriei Brăila.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal și asistat de avocat Nicolae Traistaru, precum și partea Direcția pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală Brăila, prin consilier juridic Lucia Candea. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, autorul excepției, prin avocat, susține, în esenta, ca textul de lege criticat încalcă dreptul la un recurs efectiv, precum și liberul acces la justiție, întrucât nu prevede posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Arata ca, asa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în cauza Saez Maeso împotriva Spaniei, exista o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale atunci când este limitat dreptul la recurs. În concluzie, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate asa cum a fost formulată, depunând în acest sens și concluzii scrise.

Partea Direcția pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală Brăila, prin consilier juridic, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile art. 300 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, precum și pe cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și nici celor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate ca fiind incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 7.475/2004, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Mihail Dragan în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv de cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din aceeași Convenție, în măsura în care nu prevăd posibilitatea atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet.

Judecătoria Brăila apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât încheierea prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet poate fi atacată cu apel odată cu fondul, potrivit dispozițiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală. Se arata ca, în situația în care legiuitorul ar fi prevăzut ca aceasta încheiere poate fi atacată separat cu recurs, soluționarea cauzei ar fi putut fi tergiversata, ceea ce ar încalcă dreptul părților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil. Totodată se apreciază ca "autorul excepției de neconstituționalitate invoca absenta unei dispoziții legale [...], și nu o neconcordanta a unui text de lege cu Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului", or, "Curtea Constituțională nu este competența sa emita acte normative [...]".

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Se arata ca încheierea pronunțată de instanța de judecată în temeiul art. 300 din Codul de procedură penală poate fi atacată odată cu hotărârea. În opinia Guvernului, reglementarea unei cai separate de atac împotriva acestei încheieri ar fi putut determina tergiversarea cauzei și, prin urmare, ar fi încălcat dreptul părților la un proces echitabil. Se mai arata ca, în sensul practicii instanței europene, conceptul de "proces echitabil" nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicție, a unor cai de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nici posibilitatea exercitării acestor cai de atac de către toate părțile din proces.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 300 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arata ca aceste prevederi legale nu contravin sub nici un aspect prevederilor care reglementează dreptul părților la un proces echitabil, întrucât nu inlatura posibilitatea acestora de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanța independenta, impartiala și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Totodată se arata ca instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, de competența legiuitorului.

În concluzie, Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 300 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Instanța este datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.

În cazul când se constată că sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia".

Aceste dispoziții legale sunt considerate contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), care reglementează dreptul la un proces echitabil, precum și celor ale art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.

Ulterior sesizării Curții Constituționale, cu prilejul judecării cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar concluzii scrise, în cadrul cărora critica prevederile art. 300 din Codul de procedură penală și în raport de dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, în art. 49 [devenit art. 53], privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și în art. 128 [devenit art. 129], privind folosirea căilor de atac. În ceea ce privește aceste critici, Curtea observa că nu pot fi primite, întrucât au fost formulate ulterior sesizării instanței de contencios constituțional, or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să se pronunțe numai în limitele sesizării. Extinderea temeiurilor constituționale față de cele invocate în fața instanței de fond ar conduce la exercitarea din oficiu a controlului de constituționalitate, ceea ce este contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. Ca atare, Curtea urmează sa analizeze constituționalitatea textului de lege criticat doar în raport cu art. 21 alin. (3) din Constituție, respectiv cu art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea retine ca recursul constituie una dintre căile de atac, cu privire la care Constituția statuează, în art. 129, ca se pot exercita "în condițiile legii". Deplina competența în ceea ce privește stabilirea acestor condiții revine asadar legiuitorului, în acest sens fiind prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În temeiul acestor dispoziții constituționale, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedura, ca și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justiție și, implicit, dreptul la un proces echitabil presupunand posibilitatea neingradita a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile instituite de lege. Faptul ca, în speta, textul de lege criticat nu prevede posibilitatea atacarii separate cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet nu aduce atingere drepturilor procesuale ale părții, câtă vreme aceasta încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanța superioară urmând sa aprecieze dacă cererea de restituire a dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia, a fost pe nedrept respinsă.

Asa fiind, dispozițiile legale criticate nu numai că nu aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), respectiv dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigențelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celeritatii procesului penal, soluționarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigente.

În ceea ce privește jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului invocată în motivarea excepției, Curtea retine ca, prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunțată în cazul Saez Maeso împotriva Spaniei, Curtea de la Strasbourg a reținut ca a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenție, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs și aplicarea lor îi împiedica pe justițiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. Or, textul de lege criticat în prezenta cauza nu împiedica în nici un fel părțile de a se prevala de căile de atac prevăzute de lege și nu restrânge accesul la justiție al acestora, câtă vreme, asa cum s-a arătat, încheierea de respingere a cererii de restituire a cauzei la parchet poate fi atacată odată cu fondul, fiind asigurate astfel exigențele impuse de art. 6 și 13 din Convenție, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv.

De altfel, asa cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia solicita completarea normei criticate în sensul reglementării posibilității atacarii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Or, o asemenea cerere excedeaza competentei Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adrian Mihail Dragan în Dosarul nr. 7.475/2004 al Judecătoriei Brăila.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2005.