Decizia nr. 386/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconsti-tutionalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 2 și art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul 766/2005, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 și art. 60 alin. 1 din Codul penal.

Excepția a fost ridicată de condamnatul Nagy Jozsef, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cereri de liberare condiționată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate aduc atingere dreptului constituțional referitor la garantarea dreptului la viața și la integritate psihică, deoarece în perioada de detenție a fost folosit la munca, iar mai apoi s-a imbolnavit. În realitate aceasta critica vizează aplicarea prevederilor contestate de către instanța de judecată, autorul excepției fiind nemulțumit de împrejurarea ca aceasta nu a ținut cont de starea de sănătate a condamnatului și de alte aspecte personale, cum ar fi acela ca are patru copii.

Mai susține ca dispozițiile art. 59 alin. 2 și art. 60 alin. 1 din Codul penal aduc atingere și prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție, fără a arata însă în ce consta aceasta contrarietate.

Judecătoria Miercurea-Ciuc opineaza ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece motivele invocate se încadrează în cadrul general de contestație sau de cerere de liberare condiționată. Faptul ca autorul excepției face referire la Curtea Constituțională ca la o instanța superioară ce îi poate rezolva problemele denota necunoașterea, din partea acestuia, a dispozițiilor care reglementează competența instanței de contencios constituțional.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece liberarea condiționată este un mijloc de individualizare a executării pedepsei închisorii în faza executării acesteia. Ea nu constituie un drept, ci doar o vocație a condamnatului, după cum nu constituie o obligație, ci doar o facultate pentru instanța. Liberarea condiționată poate fi acordată numai de către instanța de judecată, la propunerea comisiei de liberare sau la cererea condamnatului, după ce a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea acesteia. Este de precizat ca și atunci când se constata îndeplinirea cerințelor legale pentru acordarea liberării condiționate instanța nu este obligată sa dispună această măsură, ea fiind o facultate a instanței bazată pe convingerea ca reeducarea condamnatului se poate obține fără executarea restului de pedeapsa în penitenciar. Pentru aceste motive, Guvernul apreciază ca prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la viața și la integritate fizica și psihică a condamnatului și respecta pe deplin principiul constituțional potrivit căruia justiția este unica, impartiala și egala pentru toți.

De asemenea, motivele invocate în susținerea excepției se încadrează ca motive generale ale cererii de liberare condiționată, autorul făcând referire la Curtea Constituțională ca o instanța superioară care îi poate rezolva aceasta cerere. Sub acest aspect, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, în speta nu poate soluționa o cerere de liberare condiționată.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin dispozițiile legale criticate a calculului fracțiunilor de pedeapsa pentru acordarea liberării condiționate nu aduce atingere sub nici un aspect prevederilor constituționale, potrivit cărora dreptul la viața și la integritate fizica și psihică sunt garantate. Astfel, condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsa prevăzute de lege.

De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fiind în deplina concordanta cu prevederile invocate din Legea fundamentală, potrivit cărora justiția este unica, impartiala și egala pentru toți.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59 alin. 2 și art. 60 alin. 1 din Codul penal, cu următorul conținut:

- Art. 59 alin. 2: "În calculul fracțiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.";

- Art. 60 alin 1: "Condamnatul care, din cauza stării sănătății sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la munca ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor de pedeapsa arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59^1, dacă da dovezi temeinice de disciplina și de îndreptare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituționale ale art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la viața și la integritate fizica și psihică și ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției pentru toți cetățenii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile Codului penal care formează obiectul excepției stabilesc condițiile în care o persoană care executa o pedeapsă privativă de libertate poate fi eliberata condiționat. Dispozițiile atacate nu contravin cu nimic normelor constituționale care garantează dreptul la viața și la integritate fizica și psihică la care se referă autorul excepției. Dimpotriva, prin aceste dispoziții se oferă condamnatului posibilitatea de a fi eliberat înainte de executarea integrală a pedepsei, pentru a se reintegra social și a-și trai viața în acord cu ordinea de drept.

De altfel, motivarea excepției este informa, iar referirea la dispozițiile constituționale nu are în vedere nemultumirea petentului cu privire la conținutul textelor de lege atacate, ci mai degraba dorința sa ca prin aplicarea acestora sa i se aprobe cererea de liberare condiționată. Or, sub aceste aspecte Curtea nu este competența să se pronunțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59 alin. 2 și art. 60 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Nagy Jozsef în Dosarul nr. 766/2005 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2005.