Decizia nr. 408/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Manole și Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, arătând ca dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005, Tribunalul Arges - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Manole și Constantin Paunescu într-o cauza având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unui act administrativ prin care autorilor excepției li s-a refuzat plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri publice numai pe durata folosirii acesteia.

În motivarea excepției, autorii acesteia susțin ca prevederile

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

"afectează drepturile [...] economice [ale autorilor excepției și] anihileaza egalitatea de sanse de care ar trebui să se bucure toți cetățenii României", în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Autorii excepției arata ca textul de lege criticat impunând tuturor utilizatorilor români plata tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pe o perioadă de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, cu excepția "vehiculelor expres prevăzute în lege sau atunci când vehiculul este radiat din circulație", nu tine cont de "specificul activității din apicultura în general și a stuparitului pastoral în special, [aceste activități realizandu-se] sezonier în perioada lunilor aprilie-august, când se efectuează maximum 7-10 operațiuni de transport al albinelor la diverse baze melifere, durata unui [asemenea transport] neputând depăși 5-6 ore în decursul unei zile, întrucât ar periclita viața materialului biologic". În consecința, "se elimina egalitatea de sanse oferită tuturor cetățenilor atât timp cat un utilizator care derulează o afacere utilizând drumul național pentru activități de transport timp de 12 luni [are] posibilitatea realizării unui câștig proporțional și cu continuitate", în timp ce autorii excepției, datorită specificului activității economice desfășurate, nu au "posibilitatea reală de a o realiza cu continuitate, profitul fiind diminuat corespunzător".

Totodată autorii excepției considera ca "dacă un cetățean român intră în posesia unui vehicul înmatriculat în străinătate, îl poate utiliza în scop personal, folosind drumurile publice o zi, 7 zile, 30 de zile [și] este obligat sa plătească tariful de utilizare pentru această perioadă, iar [autorii excepției], în aceleași condiții și cu aceleași vehicule [înmatriculate în România]" sunt obligați sa plătească tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pe o perioadă de 12 luni. În consecința, "cel care are vehiculul înmatriculat în străinătate se bucura de privilegii în raport cu utilizatorul român".

Se mai apreciază ca plata acestei taxe este echivalenta cu efectuarea unei plati nedatorate, contrar prevederilor art. 1092 din Codul civil, potrivit căruia orice plata presupune o datorie".

Autorii excepției susțin ca dispozițiile Codului fiscal "obliga proprietarii mijloacelor de transport sa plătească un impozit anual pentru acestea, indiferent dacă le au înscrise în circulație, dacă circula sau nu cu ele, dacă le utilizează sau nu în scopuri profitabile sau neprofitabile". Astfel, obligarea autorilor excepției "de a plati tariful de utilizare pentru 12 luni în condițiile în care beneficiază de drumurile naționale proprietate publică a statului numai 7-10 zile pe an (deci și pentru perioada cat nu sunt folosite în interes de transport) înseamnă ca [aceștia sunt] obligați la plata de doua ori a impozitului pe autovehicule, o dată ca taxa și impozit local și o dată ca tarif impus pentru perioada de neutilizare, instituindu-se [astfel] un regim discriminatoriu în raport cu ceilalți utilizatori permanenți".

De asemenea, se arata ca exista anumite necorelari legislative între prevederile art. 1 alin. (7), ale art. 1 alin. (8) și ale

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 .

Tribunalul Arges - Secția civilă considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, întrucât prevederile legale criticate "au caracter discriminatoriu pentru utilizatorii români, în sensul că, stabilind obligația de plată a taxelor pentru 12 luni, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (7) și (8) din lege, taxa [trebuind să fie] datorată în raport cu perioada de utilizare de o zi, 7 zile, 30 de zile, 6 luni, 12 luni".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca dispozițiile legale criticate nu încalcă textul art. 16 din Constituție, întrucât "se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, respectiv utilizatorii români, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare".

Totodată Guvernul arata ca, în conformitate cu jurisprudenta Curții Constituționale, "principiul egalității în drepturi și al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii uniformitatii în ceea ce privește tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept", astfel încât "reglementarea diferita cu privire la utilizatorii români și străini [a achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România] se întemeiază rațional și obiectiv pe faptul ca utilizatorii străini sunt persoane nerezidente în România, durata de utilizare a drumurilor naționale din România de către aceștia fiind una temporară".

În ceea ce privește invocarea unor neconcordante între prevederile art. 4 alin. (1), respectiv ale

art. 1 alin. (7) și (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , Guvernul apreciază ca aceste aspecte "se referă la modul de aplicare și interpretare a legii [...], sub acest aspect excepția fiind inadmisibila".

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "prevederile legale indicate referitoare la tariful de utilizare care trebuie achitat pentru perioada de parcurs și stationare nu conțin elemente de natura sa determine un tratament inegal sau discriminatoriu între utilizatorii de vehicule înmatriculate în România și se aplică, în mod egal, tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodată, pentru determinarea intelesului principiului egalității, Avocatul Poporului invoca Decizia Curții Constituționale nr. 283 din 3 iulie 2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 51/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 415/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004 și, în prezent, au următorul cuprins:

"Art. 4. - (1) Utilizatorii români vor achită distribuitorilor tariful de utilizare, obligatoriu pentru perioade de parcurs și stationare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale."

Textul constituțional invocat în mod expres în susținerea excepției este cel al art. 16 alin. (1). Totuși, Curtea observa ca, prin referirile pe care le fac autorii excepției în motivarea criticii lor cu privire la plata nedatorata, aceștia, în mod indirect, invoca în susținerea excepției și încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție. Textele constituționale considerate a fi incalcate au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine ca, în esenta, autorii acesteia apreciază ca obligația impusa tuturor utilizatorilor români de plată a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pe o perioadă de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, fără a se tine seama de specificul activității economice pe care aceștia o desfășoară, este de natura a încalcă dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi și dreptul la proprietate.

Curtea observa ca, potrivit expunerii de motive a Guvernului la

Legea nr. 424/2002 ,

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost emisă pentru aplicarea în România a prevederilor

Directivei 1999/62/EC

a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 privind taxarea vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 187 din 20 iulie 1999. În conformitate cu textul art. 6 pct. 2 lit. a) din Directiva menționată, statele membre ale Uniunii Europene pot aplica reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor folosite în scopul apărării civile sau naționale, a celor folosite de pompieri și alte servicii de urgenta, a celor ale poliției sau a vehiculelor folosite pentru întreținerea drumurilor, prevedere ce se reflecta în textul

art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 . De asemenea, Curtea observa ca, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 2 lit. b) din aceeași directiva, reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor se pot acorda și "vehiculelor care circulă numai în mod ocazional pe drumurile publice ale statului membru în care sunt înmatriculate și sunt utilizate de persoanele fizice sau juridice a căror activitate principala nu este transportul bunurilor, cu condiția ca transporturile efectuate de aceste vehicule sa nu cauzeze distorsiuni ale concurentei, sub rezerva acordului Comisiei". În consecința, Curtea constata ca legiuitorul a înțeles sa nu acorde aceasta facilitate vehiculelor în cauza în considerarea faptului ca are dreptul exclusiv sa aprecieze asupra reducerilor sau excepțiilor de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, atât în cadrul libertății de legiferare, cat și în raport cu prevederile directivei menționate, cu condiția existenței acordului Comisiei.

Curtea retine ca, potrivit jurisprudenței sale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității presupune aplicarea în mod imperativ a aceluiași regim juridic unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fiind vorba de situații similare. În consecința, Curtea constata ca neaplicarea unor scutiri sau reduceri de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, având în vedere faptul ca scopul

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

a fost acela de a impune un tarif uniform tuturor utilizatorilor români, nu este de natura a încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

De asemenea, Curtea retine ca aplicarea unui tratament diferențiat utilizatorilor străini în raport cu utilizatorii români, în ceea ce privește achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, este justificată în mod obiectiv și rațional prin faptul ca pentru vehiculele înmatriculate în străinătate exista posibilitatea obiectivă a verificării duratei de utilizare a drumurilor publice, în raport cu data intrării și iesirii din țara, în timp ce pentru vehiculele înmatriculate în țara nu se poate exercita practic un control asupra duratei reale a utilizării rețelei de drumuri publice. În consecința, Curtea constata ca nici din acest punct de vedere nu se pune problema încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Totodată Curtea retine ca prevederile criticate nu operează nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nici dispozițiile constituționale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt incalcate.

În ceea ce privește critica autorilor excepției în sensul existenței unor necorelari legislative între anumite dispoziții ale

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și altor acte normative, problemele privind coordonarea legislativă revenind autorității legiuitoare.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind introducerea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Ion Manole și Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.