Decizia nr. 338/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Cucu în Dosarul nr. 1.679/P/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.679/P/2004, Tribunalul Vrancea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Cucu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat "îngrădește dreptul la muncă al persoanei, cât și alegerea liberă a profesiei", ceea ce încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție. Se susține, totodată, că dispozițiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal "îngrădesc buna aplicare a principiului egalității în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări", fiind nesocotite astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, precum și faptul că "îngrădesc dreptul garantat al cetățeanului la liberă circulație în țară și în străinătate, drept prevăzut de art. 25 din Constituție".

Tribunalul Vrancea - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, față de art. 16, art. 25 și art. 41 alin. (1) din Constituție, este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile constituționale pretins încălcate nu îngrădesc dreptul condamnatului la muncă și, cu atât mai mult, dreptul de a-și alege singur profesia, meseria sau ocupația. Aceleași dispoziții legale criticate sunt considerate a fi conforme prevederilor art. 16 din Constituție, întrucât nu creează nici privilegii, nici discriminări, neîncălcând vreunul dintre criteriile egalității în drepturi, enumerate de art. 4 din Constituție. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici dispozițiilor constituționale ale art. 25, deoarece dreptul la liberă circulație nu este absolut, ci trebuie să se desfășoare potrivit unor reguli, cu respectarea unor condiții stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal față de art. 16 din Constituție, deoarece textele legale criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare și se aplică în mod egal tuturor părților procesului penal. Se arată, totodată, că nu poate fi reținută critica în raport cu prevederile art. 25 din Constituție, deoarece instituirea unor obligații în sarcina condamnaților reprezintă restrângeri ale exercițiului dreptului la liberă circulație, în deplină concordanță cu prevederile art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, se apreciază că dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, invocate în motivarea excepției, nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, având următorul cuprins: "Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea."

Aceste prevederi legale încalcă, în opinia autorului excepției, dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 25 și art. 41 alin. (1) din Constituție, având următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.ș;

- Art. 25: "(1) Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.";

- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. Legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanța de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute de lege să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de timp denumită termen de încercare, pe durata căruia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere și cerinței de a respecta obligațiile stabilite de instanța de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau față de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.

Prin dispozițiile art 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal s-au reglementat măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, și anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță, precum și aceea de a anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

Stabilirea în acest mod a obligațiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică.

Este neîntemeiată și critica formulată în raport de prevederile art. 25 din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile legale ce fac obiectul excepției nu aduc nici o atingere dreptului la liberă circulație, care vizează libertatea de mișcare a cetățeanului. Acest drept nu este absolut, ci el trebuie să se desfășoare potrivit unor reguli, cu respectarea și îndeplinirea unor condiții stabilite de lege. Astfel de condiții sunt și cele prevăzute de art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnat.

În ceea ce privește susținerea că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, se constată că și aceasta este neîntemeiată. Prevederile art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal nu îngrădesc dreptul la muncă al condamnatului și, cu atât mai puțin, dreptul de a-și alege profesia, meseria sau ocupația. De asemenea, se constată că alegerea profesiei, meseriei sau ocupației de către condamnat trebuie să se facă în așa fel încât acesta să respecte măsurile de supraveghere dispuse de instanță.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Cucu în Dosarul nr. 1.679/P/2004 al Tribunalului Vrancea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în Ședința publică din data de 28 iunie 2005.