Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 288/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, precum și ale art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale

prezumat în vigoare

Data actului: 7 iunie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 733 din 12 august 2005
Citat de: 2 acte
Citează: 4 acte
Structură: 1 articol · 22.788 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Decizia nr. 17/2005 20 ianuarie 2005 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 și ale art. …

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, excepție ridicată de Elena Luminița Afrăsinei în Dosarul nr. 1.903/P/2004 al Curții de Apel Craiova - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă partea Emanoel Decebal David și se constată lipsa autoarei excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate, iar în realitate motivul ridicării acestei excepții este acela de a tergiversa soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată, întrucât prevederile legale contestate au mai fost supuse controlului de contencios constituțional, ocazie cu care s-a statuat că acestea nu vin în contradicție cu dispozițiile Legii fundamentale și convenționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.903/P/2004, Curtea de Apel Craiova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale.

Excepția a fost ridicată de Elena Luminița Afrăsinei în dosarul de mai sus, având ca obiect o plângere formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, în măsura în care dispozițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, referitoare la atacarea actelor procurorului prin care s-a dispus netrimiterea în judecată, permit părții interesate de a formula plângerea oricând, fără a fi supusă vreunui termen, se aduce atingere dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil și într-un termen rezonabil.

În ce privește dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, autoarea excepției susține că acestea aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 20 alin. (1), ale art. 131 și ale art. 124 alin. (2), deoarece oferă părții vătămate, care de cele mai multe ori se constituie și parte civilă în procesul penal, posibilitatea de a se substitui procurorului în susținerea acțiunii penale. Or, o atare acuzare nu poate fi nici obiectivă și nici echitabilă, fiind susceptibilă de încălcarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute pentru inculpat atât în Legea fundamentală, cât și în celelalte acte internaționale la care România este parte.

Mai mult decât atât, este de principiu că orice plângere penală poate fi retrasă, iar dacă aceasta este retrasă înseamnă că instanța sesizată astfel trebuie să înceteze procesul penal pentru că nu mai are act de sesizare și nu se poate sesiza din oficiu.

Cu privire la prevederile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , autoarea excepției susține că, de vreme ce pentru cauzele aflate pe rol la data intrării în vigoare a legii se aplică dispozițiile legale existente anterior, ar trebui ca și în caz de desființare sau casare a hotărârii să se aplice tot legea în vigoare din momentul exercitării căii de atac. În caz contrar se încalcă principiul neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Și punctul 5 al articolului criticat este neconstituțional, deoarece se aplică retroactiv. Ori, nu se poate spune că repunerea în termenul de a ataca orice soluție de netrimitere în judecată ar fi mai favorabilă persoanei cercetate.

Pe de altă parte, textul este neconstituțional prin raportare la prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil și într-un termen rezonabil, deoarece practic repune în termen pe toți cei care se consideră lezați de soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, chiar dacă acestea au fost pronunțate cu mai mulți ani în urmă. Or, de vreme ce Codul penal prevede în art. 122 lit. a) un termen de prescripție al răspunderii penale de 15 ani, înseamnă că s-ar putea ataca soluțiile pronunțate de procuror chiar înainte de decembrie 1989, situație care ar încălca în mod flagrant dreptul persoanei de a fi judecată într-un termen rezonabil.

Curtea de Apel Craiova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, întrucât nu se pune problema imprescriptibilității răspunderii penale, deoarece însăși

Legea nr. 281/2003

a instituit, prin art. IX pct. 5, termenul de un an, care curge de la data intrării sale în vigoare.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și ale alin. 9 din Codul de procedură penală, instanța arată că nu sunt încălcate dispozițiile art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece este evident că, și în cazul admiterii plângerii și al reținerii cauzei spre judecare, inculpatul beneficiază de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Dimpotrivă, lipsa unor asemenea dispoziții care să permită atacarea soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată ar fi contravenit principiului constituțional al liberului acces la justiție.

Referitor la dispozițiile

art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 , instanța opinează că această excepție nu are legătură cu litigiul dedus judecății, care are ca obiect soluționarea unei plângeri contra rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale.

În ce privește dispozițiile

art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 , instanța arată că acestea sunt constituționale, deoarece, pe de o parte, echitabilitatea unui proces nu poate fi analizată decât după rămânerea definitivă a hotărârii și, pe de altă parte, posibilitatea oferită de lege de a fi atacate, în cadrul termenului de prescripție al răspunderii penale, anumite acte efectuate de procuror nu aduce atingere în nici un fel dreptului inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul României apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu următoarea motivare:

În ce privește dispozițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, Guvernul arată că autoarea excepției nu a făcut referire expresă la nici un articol din Constituție, astfel încât nu se pune problema neconstituționalității acestor prevederi.

Referitor la dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate au menirea de a asigura accesul liber la justiție al părților, dând posibilitatea persoanei nemulțumite de actele, rezoluțiile și ordonanțele emise de procuror de a le ataca la instanță și de a le supune controlului judecătoresc.

De asemenea, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , neîncălcându-se dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), deoarece instanțele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004 sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date și numai în caz contrar s-ar aduce atingere principiului neretroactivității. Punctul 5 din lege nu cuprinde dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării ei în vigoare.

Nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece stabilirea prin textele legale criticate a termenului pentru introducerea plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 281/2003

este determinată de succesiunea obiectivă a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă liberul acces la justiție.

Regulile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și în ipoteza soluționării cauzei după admiterea plângerii făcute împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată și desființarea actului atacat. Judecătorul are posibilitatea să își manifeste rolul activ și să efectueze o cercetare judecătorească eficientă în vederea aflării adevărului, nefiind afectate în nici un fel garanțiile de independență și imparțialitate a justiției, consacrate de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

De asemenea, dispozițiile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

nu conțin nici o prevedere cu caracter retroactiv, acestea urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a legii. Astfel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că dreptul relativ la exercitarea căilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunțării, deoarece admisibilitatea unei căi de atac constituie o calitate inerentă a hotărârii și, în aceste condiții, nici o cale de atac nu poate rezultă dintr-o lege posterioară, după cum nici o cale de atac existentă în momentul pronunțării nu poate fi desființată fără retroactivitate, de către o lege posterioară, iar o cale de atac se exercită doar împotriva hotărârilor pronunțate după intrarea sa în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, cu următorul conținut:

- Art. 275 din Codul de procedură penală: "Dreptul de a face plângere

Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.

Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.";

- Art. 276 din Codul de procedură penală: "Obligația de înaintare a plângerii

Când plângerea a fost depusă la organul de cercetare penală, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei să o înainteze procurorului împreună cu explicațiile sale, atunci când acestea sunt necesare.";

- Art. 277 din Codul de procedură penală: "Termenul de rezolvare

Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

- Art. 278 din Codul de procedură penală: "Plângerea contra actelor procurorului

Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

În cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6), art. 246 alin. 1 și art. 249 alin. 2.

Rezoluțiile sau ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.

Dispozițiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător." ;

- Art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală: "Plângerea în fața instanței împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată

Instanța pronunță una dintre următoarele soluții: [...]

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1." ;

Articolul IX

pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale:

"3. Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi. [...]

5. În cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale."

Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil și într-un termen rezonabil, prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la concordanța dispozițiilor fundamentale privind drepturile și libertățile cetățenilor cu celelalte acte internaționale la care România este parte, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, iar prevederile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2), precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 17 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 martie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reținut că, în ce privește termenul de formulare a plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, fie că sunt ale organului de cercetare penală, fie că sunt ale procurorului, s-a constatat că soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, în conformitate cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este garantată în cursul urmăririi penale prin mai multe dispoziții legale. Astfel, în art. 278 alin. 3 din Codul de procedură penală se stabilește un termen de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Totodată, în Codul de procedură penală au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plângerile împotriva măsurilor preventive, cum ar fi: ordonanța organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reținerii, ordonanța procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii de a nu părăsi țara. Pentru celelalte acte sau măsuri de urmărire penală se poate face plângere, în condițiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, până la terminarea fazei de urmărire penală, termen care este, de asemenea, rezonabil.

Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 20, art. 124 alin. (2) și art. 131 din Constituție, se constată că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, reglementarea de către legiuitor, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, a măsurilor pe care instanța le ia atunci când pronunță soluția de admitere a plângerii nu aduce atingere principiului constituțional care consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției.

Nu se poate reține nici susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 131 din Constituție, privind Rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanță după desființarea rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acțiunii publice și exercitarea tuturor atribuțiilor decurgând din această calitate, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În ce privește dispozițiile

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003 , critica de neconstituționalitate, de asemenea, nu poate fi reținută, deoarece chiar din conținutul textelor de lege criticate rezultă că se respectă principiul constituțional al neretroactivității legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție. Astfel, instanțele competente să judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , sunt determinate de legea aplicabilă anterior acestei date, deoarece schimbarea instanțelor competente prin această lege presupune tocmai încălcarea principiului neretroactivității legii. Împrejurarea că, în caz de desființare sau casare a hotărârii, se aplică noua lege, și nu legea în vigoare în momentul exercitării căii de atac, este, dimpotrivă, în deplin acord cu dispozițiile fundamentale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor. De asemenea, în ceea ce privește prevederile art. IX pct. 5, se constată că acestea nu cuprind dispoziții referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării lor în vigoare, urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 281/2003 , în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

Curtea reține că nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea, întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278, art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. IX pct. 3 și 5 din Legea nr. 281/2003

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.