Decizia nr. 284/2005

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.575/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, precum și partea Eparhia Reformată din Ardeal, prin avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 și nr. 270D/2005. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepția Dosarului nr. 134D/2005, în care autorii excepției sunt Cornel Moldovean și Monica Moldovean.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, precum și părțile Eparhia Reformată din Ardeal și Arhiepiscopia româno-catolică din Alba Iulia, prin avocat, cu delegație la dosar, Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Oprița, Mariena Oprița, Alexandru Nicodin Gruița, Dan Radu Gruița, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor și Anna Gabor, prin avocat. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstitu-ționalitate care fac obiectul dosarelor nr. 60D/2005, nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 și nr. 270D/2005 au conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul autorului excepției, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, precum și reprezentanții celorlalte părți sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 61D/2005, nr. 62/2005, nr. 106D/2005, nr. 107D/2005, nr. 108D/2005, nr. 109D/2005, nr. 110D/2005, nr. 111D/2005, nr. 112D/2005, nr. 113D/2005, nr. 114D/2005, nr. 115D/2005, nr. 116D/2005, nr. 132D/2005, nr. 133D/2005, nr. 134D/2005, nr. 135D/2005, nr. 136D/2005, nr. 137D/2005, nr. 177D/2005, nr. 178D/2005, nr. 185D/2005, nr. 186D/2005, nr. 191D/2005, nr. 195D/2005, nr. 196D/2005, nr. 197D/2005, nr. 208D/2005, nr. 209D/2005, nr. 210D/2005, nr. 211D/2005, nr. 212D/2005, nr. 233D/2005, nr. 266D/2005, nr. 267D/2005, nr. 268D/2005, nr. 269D/2005 și nr. 270D/2005 la Dosarul nr. 60D/2005.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), ale art. 16 și 44 din Constituție. În acest sens susține că prevederile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

declară nevaliditatea contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor ce intră sub incidența

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel principiul constituțional al neretroactivității legii. În același timp mai arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 16 din Constituție, întrucât înlătură prezumția de bună-credință în privința cumpărătorilor unor imobile preluate de către stat. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție susține că, în temeiul prevederilor legale criticate, adevăratul proprietar al unui imobil preluat de către stat pierde dreptul său de proprietate în favoarea altei persoane, "fără a fi expropriat în mod legal".

Reprezentantul părților Eparhia Reformată din Ardeal și Arhiepiscopia româno-catolică din Alba Iulia susține respingerea excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, arată că, pe de o parte, analiza validității unor contracte de vânzare-cumpărare nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, de competența instanței judecătorești. Pe de altă parte, susține că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a principiului nulității actului juridic civil, potrivit căruia un act juridic încheiat cu încălcarea actelor normative în vigoare la data încheierii sale este lovit de nulitate absolută. Nu este întemeiată nici pretinsa contradicție între textul de lege criticat și dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece nici unul dintre criteriile discriminatorii enumerate prin dispozițiile art. 4 alin. (2) din Constituție nu se regăsește în textul de lege criticat, iar aprecierea asupra bunei-credințe a cumpărătorului, în cadrul unui contract de vânzare-cumpă rare, este de competența instanței judecătorești. Se mai susține că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 44 din Constituție, deoarece dreptul de proprietate este ocrotit numai dacă a fost dobândit în mod legal.

Reprezentantul părților Maria Ploscariu, Elisabeta Mariana Mihaiu, Anica Cîmpean, Alexandru Batiz, Mircea Radu Oprița, Mariena Oprița, Alexandru Nicodin Gruița, Dan Radu Gruița, Nelu Sorin Olar, Mihaela Olar, Ana Maria Schreiber, Wielfried Eckart Schreiber, Alexandru Pop, Floare Pop, Bruno Corin Loch, Edith Loch, Emil Simon, Edita Maria Simon, Anna-Maria Budai, Iolanda Nagy, Aurelia Rusu, Anca Marta, Attila Gabor și Anna Gabor solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată. În acest sens arată că prevederile legale criticate încalcă principiile constituționale ale neretroactivității legii și egalității cetățenilor în fața legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu instituie un motiv nou de nulitate, ci, dimpotrivă, sancționează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, aceasta nu este întemeiată, deoarece protecția constituțională a dreptului de proprietate este incidentă atunci când acest drept a fost legal dobândit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2004, 12 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 21 ianuarie 2005, 24 ianuarie 2005, 26 ianuarie 2005, 28 ianuarie 2005, 31 ianuarie 2005, 2 februarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie 2005 și din 14 martie 2005, pronunțate în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 și nr. 15.240/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 .

Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în toate dosarele de mai sus, cu excepția Dosarului nr. 15.239/2004, în care autori ai excepției sunt Cornel Moldovean și Monica Moldovean.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, referitoare la principiul neretroactivității legii, prin aceea că declară retroactivă nevalabilitatea unor acte juridice translative de proprietate legal constituite pe baza unei legi anterioare.

Se mai susține și încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, prin discriminarea creată între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniți proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase".

De asemenea, autorul excepției arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece prin efectul legii se pierde un drept de proprietate în favoarea altei persoane, ceea ce echivalează cu o expropriere, fără a fi îndeplinite condițiile constituționale, și anume cauza de utilitate publică și o despăgubire dreaptă și prealabilă exproprierii. În acest fel "proprietatea privată nu mai este ocrotită și garantată în mod egal de lege (...)".

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Se arată că

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

reprezintă consacrarea legală a "principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută". Ca atare, apreciază că nu este încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor și nici cel al garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii, deoarece nu conțin nici un element de noutate în raport de cauzele de nulitate prevăzute de legile în vigoare la data înstrăinării imobilelor. Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii, dat fiind că "dobânditorul unui imobil, în condițiile în care înstrăinarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, pe de o parte, și proprietarul deposedat abuziv de bunul său, pe de altă parte, nu se află în aceeași situație juridică, și, în acest caz, o soluție juridică diferită este justificată". Nu este întemeiată nici invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, dat fiind că protecția constituțională a dreptului de proprietate are în vedere un drept valabil dobândit.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile art. VI alin. (3), cuprinse în titlul II din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci reprezintă "o consacrare a principiului neretroactivității legii, în sensul că încheierea actelor juridice și regimul juridic al nulității acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor". Se mai arată că textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună-credință ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat și dobânditorii unor imobile ce au aparținut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații diferite". În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că "scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a restitui foștilor proprietari imobile ce au aparținut cultelor religioase din România (...)", în aplicarea dispozițiilor constituționale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece, "potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, statele sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanță cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare".

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât acestea instituie sancțiunea nulității absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării și reprezintă astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Se mai arată că acest aspect nu reprezintă însă o problemă de constituționalitate, ci una de legalitate. Nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că art. VI alin. (3), cuprins în titlul II din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.

Prevederile legale criticate au următorul conținut:

"(3) Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2) și ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)"

În susținerea neconstituționalității textului de lege criticat se invocă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede:

"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că textul de lege criticat sancționează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a avut drept scop retrocedarea unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, respectiv a imobilelor compuse din construcții împreună cu terenul aferent, altele decât lăcașele de cult, existente în natură.

Prin urmare, textul de lege criticat, sancționând cu nulitatea absolută actele de înstrăinare a unor astfel de imobile, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, nu reprezintă decât consacrarea legală a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil. Mai mult, astfel de acte juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale erau supuse sancțiunii nulității absolute, în lumina principiilor de drept civil, chiar de la data încheierii lor, astfel încât textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, ci, dimpotrivă, acesta nu face altceva decât să instituie în mod expres sancțiunea nulității absolute.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în acest sens prin

Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării legii. Curtea a constatat prin decizia menționată că prevederile

art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2), potrivit cărora "Actele juridice de înstrăinare, (...), având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută (...)", nu au caracter retroactiv.

În prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate susține neconstituționalitatea prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , arătând că acestea contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice. Se susține în acest sens că textul de lege criticat instituie o discriminare între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creată prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase".

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Prin urmare, nu este întemeiată susținerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, dat fiind că foștii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situații juridice diferite.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai invocă și contrarietatea textului de lege criticat cu dispozițiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, deoarece "proprietatea privată nu mai este garantată și ocrotită în mod egal de lege, creându-se, în acest fel, o situație discriminatorie".

Nu poate fi reținută această critică de neconstituționalitate, deoarece, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Textul de lege criticat sancționează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare ale unor imobile, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel încât nu poate interveni protecția constituțională a unui drept de proprietate privată care nu este legal dobândit.

Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, raportat la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la "Protecția proprietății".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în dosarele nr. 14.575/2004, nr. 14.743/2004, nr. 14.735/2004, nr. 15.219/2004, nr. 15.229/2004, nr. 15.222/2004, nr. 15.234/2004, nr. 15.228/2004, nr. 14.537/2004, nr. 14.739/2004, nr. 14.746/2004, nr. 14.747/2004, nr. 15.230/2004, nr. 15.257/2004, nr. 15.224/2004, nr. 15.233/2004, nr. 15.239/2004, nr. 14.538/2004, nr. 15.236/2004, nr. 15.216/2004, nr. 15.226/2004, nr. 14.539/2004, nr. 14.271/2004, nr. 14.742/2004, nr. 14.351/2004, nr. 14.737/2004, nr. 14.738/2004, nr. 15.218/2004, nr. 15.221/2004, nr. 15.231/2004, nr. 14.353/2004, nr. 14.354/2004, nr. 15.235/2004, nr. 15.242/2004, nr. 15.220/2004, nr. 15.232/2004, nr. 15.237/2004, nr. 15.238/2004 și nr. 15.240/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca și de Cornel Moldovean și Monica Moldovean în Dosarul nr. 15.239/2004 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2005.