Decizia nr. 390/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal este prezent Niculae Iancu Cristian, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia pentru aceleași motive pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 132 din 25 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.327/2004, Tribunalul Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Niculae Iancu Cristian într-un proces civil având ca obiect tăgăduirea paternității.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece creează o inegalitate între tatăl copilului și celelalte categorii de persoane care pot exercita acțiunea în tăgada paternității. Arată că prevederea legală criticată reprezintă o excepție de la principiul imprescriptibilității drepturilor personale nepatrimoniale și vine în contradicție cu prevederile art. 54 din Codul familiei cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 349/2001 . Prin această decizie, susține autorul excepției, Curtea a decis că "dreptul mamei de a introduce acțiunea în tăgada paternității este imprescriptibil". Textul criticat, arată acesta, limitează dreptul tatălui de a introduce acțiunea în tăgăduirea paternității la un termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea minorului.

În ceea ce privește încălcarea și a art. 22 alin. (2) din Constituție, arată că "a fost supus unui tratament inuman, degradant, ca urmare a faptului că a trebuit să suporte în mod public consecințele faptei soției adultere care a recunoscut că nașterea minorului este urmarea unei relații extraconjugale".

Instanța de judecată consideră că prevederea legală criticată nu contravine textelor constituționale invocate, deoarece în cazul acțiunii în tăgada paternității s-a prevăzut un termen scurt "pentru a nu se menține multă vreme starea de incertitudine asupra paternității copilului".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 453/2003

care, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor art. 55 alin. (1), a decis că în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii.

Avocatul Poporului consideră că textul legal criticat nu contravine dispozițiilor constituționale. În acest sens arată că prevederile criticate reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acțiune în tăgăduirea paternității, fără să cuprindă nici o precizare cu privire la termenul în care această acțiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiației față de tată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare, care are următorul conținut: "Acțiunea în tăgăduirea paternității se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut nașterea copilului."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) și art. 22 alin. (2), a căror redactare este următoarea:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

- Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepția privind aceste prevederi, constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului și tatăl acestuia, în privința termenului de exercitare a acțiunii în tăgăduirea paternității.

Textul de lege reglementează termenul în care tatăl copilului născut în timpul căsătoriei poate să introducă acțiune în tăgăduirea paternității, fără să cuprindă nici o precizare cu privire la termenul în care această acțiune ar putea fi introdusă de mama copilului sau de copilul născut în timpul căsătoriei, ceea ce se explică prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiației față de tată.

Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumție legală, în sensul că paternitatea copilului născut în timpul căsătoriei aparține soțului mamei, cu consecința prevăzută în art. 54 alin. 2 din același cod, că acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită numai de soț.

Atât considerentele, cât și soluția pronunțată în această decizie sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

De asemenea, Curtea mai reține că prin

Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002, a constatat că dispozițiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt neconstituționale în măsura în care nu recunosc decât tatălui, iar nu și mamei și copilului născut în timpul căsătoriei dreptul de a porni acțiunea în tăgăduirea paternității.

Regimul juridic al filiației față de tată, rezultat ca efect al amintitei decizii a Curții, și anume recunoașterea dreptului mamei și al copilului născut în timpul căsătoriei de a introduce acțiune în tăgăduirea paternității, nu a suferit însă nici o modificare în privința prescriptibilității acțiunii intentate de tatăl copilului și nici nu a fost completat cu dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea poate fi exercitată de mamă sau de copil. Astfel, în absența unei dispoziții legale prin care să se stabilească termenul în care acțiunea în tăgăduirea paternității poate fi pornită de mamă sau de copil, Curtea nu are posibilitatea să constate existența vreunei discriminări, rămânând în competența instanței de judecată să facă interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În ceea ce privește invocarea de către autorul excepției a încălcării art. 22 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că acest text nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Niculae Iancu Cristian în Dosarul nr. 2.327/2004 al Tribunalului Constanța - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2005.