Decizia nr. 374/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.532/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde partea Parohia româno-catolică Sf. Mihai din Cluj-Napoca, prin avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Parohiei româno-catolice Sf. Mihai din Cluj-Napoca solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. În esență, se susține că textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, și cultele religioase, pe de altă parte, se află în situații juridice diferite, astfel încât este justificată adoptarea de către legiuitor a unui statut juridic diferit. Se mai arată că nu poate fi reținută nici o contradicție între prevederile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

și dispozițiile art. 44 din Constituție, deoarece aceste dispoziții din Legea fundamentală operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate nu instituie un nou motiv de nulitate, ci, dimpotrivă, sancționează cu nulitatea absolută actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, astfel încât nu sunt contrare dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, deoarece

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice. În ceea de privește invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, aceasta nu este întemeiată, deoarece protecția constituțională a dreptului de proprietate este incidentă atunci când acest drept a fost legal dobândit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 14.532/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 .

Excepția a fost ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, prin discriminarea creată, pe de o parte, între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase, deveniți proprietari în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu statul român după preluarea imobilelor, și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat, prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase". Pe de altă parte, se mai susține că textul de lege criticat creează o discriminare și între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și foștii proprietari ai unor astfel de imobile.

Se mai arată că textul de lege criticat contravine și dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece "proprietatea privată nu mai este ocrotită și garantată în mod egal de lege".

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Se arată că textul de lege criticat reprezintă consacrarea legală a "principiului că actele juridice încheiate cu încălcarea normelor juridice în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută", astfel încât instanța de judecată apreciază că prevederile

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor și nici cel al garantării și ocrotirii în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat "nu instituie un tratament inegal între dobânditorii de bună-credință ai unor imobile preluate în mod abuziv de stat și dobânditorii unor imobile ce au aparținut cultelor religioase, întrucât cele două categorii de persoane se află în situații diferite". În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 44 din Constituție, se arată că "scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a restitui foștilor proprietari imobile ce au aparținut cultelor religioase din România (...)", în aplicarea dispozițiilor constituționale din art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale instituie sancțiunea nulității absolute pentru actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării și reprezintă astfel o consacrare a principiului "tempus regit actum". Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, se apreciază că prevederile art. VI alin. (3) cuprinse în titlul II din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

sunt în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Pe de altă parte, se mai arată că principiul constituțional al garantării și ocrotirii dreptului de proprietate operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate, cu respectarea prevederilor legale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.

Prevederile legale criticate au următorul conținut: "(3) Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 44 teza întâi din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)";

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că textul de lege criticat sancționează cu nulitatea absolută actele juridice de înstrăinare a imobilelor ce fac obiect de reglementare al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, dacă aceste acte au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține neconstituționalitatea prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002 , arătând că acestea contravin și dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, cu motivarea că textul de lege criticat instituite o discriminare între cumpărătorii imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și ceilalți cumpărători ai altor imobile preluate de stat. Discriminarea este creată prin "înlăturarea beneficiului bunei-credințe a cumpărătorilor apartamentelor situate în imobilele care au aparținut cultelor religioase".

Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea. În acest sens, prin

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

Prin urmare, nu este întemeiată susținerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, dat fiind că foștii proprietari ai imobilelor preluate de către stat de la cultele religioase și cumpărătorii unor astfel de imobile se află în situații juridice diferite.

Autorul excepției de neconstituționalitate mai invocă și încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, întrucât, potrivit textului de lege criticat, "proprietatea privată nu mai este garantată și ocrotită în mod egal de lege, creându-se în acest fel o situație discriminatorie".

Nici această critică nu poate fi reținută, deoarece, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Textul de lege criticat sancționează cu nulitatea absolută actele de înstrăinare ale unor imobile, încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel încât nu poate interveni protecția constituțională a unui drept de proprietate privată care nu este legal dobândit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VI alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia și a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 501/2002 , excepție ridicată de Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca în Dosarul nr. 14.532/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005.