Decizia nr. 404/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 125/2005/P, Curtea de Apel Târgu Mureș Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, ridicată de Jozsef Gyorgydeak în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat determină "inexistența vreunei posibilități legale de a se efectua un control judiciar al situației create prin respingerea cererii de recuzare", încălcând astfel liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil, precum și principii fundamentale ale procesului penal, respectiv principiul legalității și al garantării dreptului la apărare. Se arată că posibilitatea de a folosi calea de atac a recursului nu poate fi eliminată și nici îngrădită, indiferent de faza procesului penal, precum și faptul că "astfel de texte constituie «căi eficiente» pentru bunul plac și desconsiderarea legii", în speță "întreaga dezbatere judecătorească nemaiavându-și rostul, deoarece instanța s-a pronunțat cu prisosință".

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu îngrădește liberul acces la justiție și, de asemenea, nu încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme legalitatea încheierii de respingere a cererii de recuzare este susceptibilă de a fi analizată la soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii recurate. Totodată, se arată că nu poate fi reținută nici o contradicție între norma criticată și celelalte dispoziții constituționale și din actele internaționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, se arată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, întrucât nu înlătură în nici un mod posibilitatea părților de a-și angaja apărător, de a fi asistate de acesta și de a se prevala de toate garanțiile prevăzute de lege în materia dreptului la apărare și, aplicându-se tuturor părților procesului penal, nu contravine nici dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, privind egalitatea în drepturi. În ceea ce privește invocarea art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală, se apreciază că aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac și nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părțile în proces, în condițiile în care prin încheierea de respingere a cererii de recuzare nu se soluționează însuși procesul. Câtă vreme încheierea de respingere a recuzării este pronunțată chiar de o instanță de judecată, aceasta nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiție. Se mai arată că, întrucât normele criticate se aplică în mod egal față de toate părțile din proces, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate în raport de art. 16 din Legea fundamentală. Se face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin

Legea nr. 548/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având următorul cuprins:

"Articol unic. - Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- Art. 126 alin. (5): "Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare. Prin lege organică pot fi înființate instanțe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii."

Se invocă, de asemenea, încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 6 pct. 1, în art. 13 și în art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și interzicerea abuzului de drept, precum și a dispozițiilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinse în art. 6, privind dreptul fiecăruia de a i se recunoaște personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, în art. 7, privind egalitatea în fața legii, în art. 8, privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare competente, în art. 10, privind dreptul la un proces echitabil, și în art. 11 pct. 1, privind prezumția de nevinovăție.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, de exemplu prin deciziile nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, și nr. 225 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, Curtea a reținut că abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispozițiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, prevăzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", fiind determinată, astfel cum se menționează în mod expres în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004 , de rațiuni de politică penală. Acestea constau în "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilității de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfășurării în condiții normale a procesului penal și poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoși".

Ca urmare, actul normativ criticat dă expresie preocupării legiuitorului de a realiza exigențele unui proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituție, de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale și prin asigurarea celerității procesului penal (soluționarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigențe).

Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere liberului acces la justiție, dreptului la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici dreptului persoanei de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare competente, în sensul art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanța superioară urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea mai reține că actul normativ criticat nu încalcă dispozițiile constituționale privind egalitatea în fața legii, întrucât acesta se aplică în mod egal tuturor părților din proces, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare.

De asemenea, câtă vreme prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

nu împiedică în nici un fel partea să își angajeze apărător, să solicite administrarea de probe, să exercite căile de atac în condițiile legii și, în general, să își exercite toate drepturile procesuale prevăzute de lege, nu poate fi primită nici critica acestora în raport de prevederile constituționale ce reglementează dreptul la apărare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 126 alin. (5) din Constituție, care interzic înființarea de instanțe extraordinare, cele ale art. 6 și art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul fiecăruia de a i se recunoaște personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, respectiv la prezumția de nevinovăție, precum și cele ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind abuzul de drept, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2004

pentru modificarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.