Reguli din 18 august 2005

Capitolul I Atribuții de audit

(1) În plus față de cerințele generale ale art. 4 alin. (4) din regulile specifice, privind activitățile de audit al bunelor practici de igiena, medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea permanenta cu procedurile proprii ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar privind orice activitate de colectare, transport, depozitare, manipulare, prelucrare și utilizare sau distrugere de subproduse de origine animala, incluzând materialele de risc specific, operațiuni pentru care operatorul cu activitate în domeniul alimentar este responsabil.

(2) În plus față de cerințele generale ale art. 4 alin. (5) din regulile specifice, privind activitățile de audit bazate pe principiile HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), medicul veterinar oficial trebuie să verifice ca procedurile operatorilor garantează, în măsura în care este posibil, faptul ca acea carne:

a) nu prezintă modificări morfopatologice și organoleptice;

b) nu este contaminata cu fecale sau alți cotaminanti;

c) nu conține material de risc specific, cu excepția celor prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică și a fost produsă în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara cu referire la encefalopatii spongiforme transmisibile.

Capitolul II Activități de inspecție

Medicul veterinar oficial trebuie să țină cont de rezultatele activităților de audit efectuate în conformitate cu prevederile art. 4 din regulile specifice și ale cap. I din prezenta anexa, când efectuează activități de inspecție în conformitate cu prezentul capitol. Atunci când este cazul, medicul veterinar oficial trebuie să-și stabilească obiectivele de inspecție în conformitate cu rezultatele activității de audit.

A. Informații referitoare la lantul alimentar

(1) Când efectuează inspecția ante- și post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să verifice și sa analizeze informațiile relevante obținute din înregistrările exploatatiei de origine a animalelor destinate tăierii și sa țină cont de rezultatele documentate ale acestei verificări și analize.

(2) Când îndeplinește activități de inspecție, medicul veterinar oficial trebuie să țină cont de certificatele oficiale ce însoțesc animalele și de orice declarații făcute de medicii veterinari care efectuează controale la nivelul producției primare, incluzând medicii veterinari oficiali și medicii veterinari de libera practica împuterniciți.

(3) Când operatorii cu activitate în domeniul alimentar din cadrul lantului alimentar iau măsuri suplimentare pentru a garanta siguranța alimentelor prin implementarea de sisteme integrate, sisteme private de control, prin certificarea independenta a unei părți terțe sau prin alte mijloace și când aceste măsuri sunt documentate și animalele prevăzute în aceste scheme sunt clar identificabile, medicul veterinar oficial poate lua în considerare aceste aspecte când efectuează activități de inspecție și revizuieste procedurile bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point).

B. Inspecția ante-mortem

(1) În conformitate cu alin. (4) și (5):

a) medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tăiere;

b) inspecția respectiva trebuie să aibă loc în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator și cu mai puțin de 24 de ore înainte de tăiere. În plus, medicul veterinar oficial poate solicita inspecția în orice alt moment.

(2) Inspecția ante-mortem trebuie, în special, sa determine dacă, în ceea ce privește animalul respectiv inspectat, exista o indicație:

a) ca au fost compromise protecția și bunăstarea animalelor, sau;

b) a oricărei stări ce ar putea sa afecteze în mod nefavorabil sănătatea animalelor ori sănătatea umană, acordând o atenție deosebită detectarii zoonozelor și bolilor din lista A sau, atunci când se considera corespunzător, a celor din lista B a Oficiului Internațional de Epizootii - OIE (Organizația Internationala pentru Sănătatea Animalelor).

(3) În plus față de inspecția ante-mortem de rutina, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție clinica a tuturor animalelor pe care operatorul cu activitate în domeniul alimentar sau un auxiliar oficial le-a separat.

(4) În cazul tăierii de necesitate în afară abatorului și în cazul animalelor sălbatice vanate, medicul veterinar oficial al abatorului sau al întreprinderii de manipulare a vânatului trebuie să examineze declarația ce însoțește corpul animalului, declarație eliberata de medicul veterinar sau de persoana instruita în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

(5) Inspecția ante-mortem poate fi efectuată la exploatatia de proveniență în situațiile prevăzute de secțiunea a 3-a, cap. II sau de secțiunea a 4-a. În astfel de cazuri, medicul veterinar oficial de la abator trebuie să efectueze inspecția ante-mortem numai când și în măsura în care aceasta se impune.

C. Protecția și bunăstarea animalelor

Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu regulile naționale și cu cele comunitare transpuse în legislația naționala privind protecția și bunăstarea animalelor, cum ar fi regulile privind protecția animalelor în momentul tăierii și în timpul transportului.

D. Inspecția post-mortem

(1) După tăiere, carcasele și organele atașate trebuie să fie supuse, fără întârziere, inspecției post-mortem. Trebuie să fie examinate toate suprafețele externe. În acest scop, pot fi solicitate o manipulare minima a carcasei și a organelor sau facilități tehnice speciale. Trebuie să fie acordată o atenție deosebită detectarii zoonozelor și bolilor din lista A a OIE, iar atunci când se considera corespunzător, celor din lista B a OIE. Viteza liniei de tăiere și numărul personalului de inspecție prezent trebuie să fie în asa fel încât să permită o inspecție adecvată.

(2) Ori de câte ori se considera necesar trebuie să se efectueze examinari suplimentare, prin palparea și incizia unor părți ale carcasei și organelor, precum și efectuarea de teste de laborator:

a) pentru a se pune un diagnostic de certitudine;

b) pentru a se detecta prezenta:

(i) unei boli a animalelor;

(îi) de reziduuri sau contaminanti ce depășesc limitele prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică;

(iii) neconformitatii cu criteriile microbiologice;

(iv) altor factori ce ar putea determina ca, în fapt, carnea să fie declarata improprie pentru consum uman sau să fie impuse restrictii privind utilizarea acesteia, în mod deosebit în cazul animalelor ce au fost tăiate de necesitate.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să solicite ca, în fapt, carcasele de la solipede domestice, de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni și de la porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 săptămâni să fie supuse inspecției post-mortem, după ce au fost secționate longitudinal în semicarcase de-a lungul coloanei vertebrale. Dacă inspecția necesita astfel, medicul veterinar oficial poate, de asemenea, să solicite ca orice cap sau orice carcasa să fie taiata longitudinal. Totuși, pentru a se tine cont de anumite deprinderi nutritionale, de evolutii tehnologice sau de situații sanitare specifice, autoritatea competentă poate autoriza supunerea la inspecție a carcaselor de solipede domestice, a celor de la animale din specia bovine cu vârsta mai mare de 6 luni și a celor de porcine domestice cu vârsta mai mare de 4 săptămâni, neparcelate în semicarcase.

(4) În timpul inspecției trebuie să fie luate măsuri preventive pentru a se asigura ca, în fapt, contaminarea carnii este menținută la un nivel minim prin acțiuni precum palpare, tăiere sau incizie.

(5) În cazul unei tăieri de necesitate, carcasa trebuie să fie supusă examinării post-mortem, cat de curând posibil, în conformitate cu alin. (1)-(4), înainte ca aceasta să fie distribuita pentru consum uman.

E. Material de risc specific și alte subproduse de origine animala

În conformitate cu reglementările naționale ce transpun reglementările Uniunii Europene privind materiale de risc specific și alte subproduse de origine animala, medicul veterinar oficial trebuie să verifice îndepărtarea, separarea și, atunci când se considera corespunzător, marcarea unor astfel de produse. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia toate măsurile necesare pentru a se evita contaminarea carnii cu material de risc specific în timpul tăierii (incluzând asomarea) și pentru îndepărtarea materialului de risc specific.

F. Testare de laborator

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca are loc prelevarea de probe și ca probele sunt identificate și manipulate în mod corespunzător și trimise la laboratorul corespunzător, în cadrul programului de:

a) monitorizare și control al zoonozelor și al agenților patogeni care le produc;

b) testare specifică de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile, în conformitate cu

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 144/2002

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control și eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, ce transpune

Regulamentul nr. 999/2001/CE

;

c) detectare de substanțe sau produse neautorizate și de control al substanțelor reglementate, în special în cadrul planurilor naționale pentru reziduuri la care s-a referit

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 356/2001

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind limitele maxime stabilite pentru reziduuri de pesticide, reziduuri de medicamente de uz veterinar și pentru alți contaminanti în produsele de origine animala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 decembrie 2001, ce transpune

Directiva Consiliului nr. 96/23/CE

;

d) detectare de boli din lista A a OIE și, atunci când se considera corespunzător, de boli din lista B a OIE.

(2) De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca este efectuată orice alta testare de laborator considerată necesară.

Capitolul III Marcarea de sănătate

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să supravegheze marcarea de sănătate și mărcile utilizate.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în special, ca:

a) marca de sănătate este aplicată numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vanat de ferma, altele decât animale lagomorfe și vanat salbatic mare) care au fost supuse inspecției ante-mortem și post-mortem, în conformitate cu prezenta hotărâre, și când nu exista motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman. Totuși, marca de sănătate poate să fie aplicată înainte ca rezultatele unei examinari pentru trichineloza să fie disponibile, dacă medicul veterinar oficial are certitudinea ca, în fapt, carnea de la animalul respectiv va fi pusă pe piața numai dacă rezultatele sunt satisfăcătoare; și

b) marcarea de sănătate se efectuează pe suprafața externa a carcasei, prin stampilare cu tus sau cu foc și de o asemenea maniera încât, dacă, în fapt, carcasele sunt tăiate în semicarcase sau sferturi ori semicarcasele sunt tăiate în trei piese, fiecare piesa poarta o marca de sănătate.

(3) Marca de sănătate trebuie să fie o marca ovala, de cel puțin 6,5 cm latime și 4,5 cm înălțime, ce poarta următoarele informații scrise cu caractere cat se poate de lizibile:

a) marca trebuie să indice numele tarii în care este localizata întreprinderea, nume ce poate fi scris cu litere mari sau ca un cod de doua litere, în conformitate cu standardul ISO relevant.

În cazul statelor membre ale Uniunii Europene, aceste coduri sunt: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE sau UK;

b) marca trebuie să indice numărul de autorizare al abatorului;

c) marca trebuie să includă abrevierea CE, EC, EF, EG, EK sau EZ, atunci când se aplică într-un abator agreat ce întrunește cerințele comun-unitare.

(4) Literele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 0,8 cm, iar cifrele de cel puțin 1 cm. Dimensiunile și caracterele marcii pot fi reduse pentru marcarea de sănătate a mieilor, a iezilor și a purceilor.

(5) Culorile utilizate pentru marcarea de sănătate trebuie să fie autorizate în conformitate cu regulile naționale ce transpun regulile comunitare referitoare la utilizarea substanțelor colorante în produsele alimentare.

(6) Marca de sănătate poate să includă, de asemenea, o identificare a medicului veterinar oficial care a efectuat inspecția de sănătate a carnii. Autoritățile competente și operatorii cu activitate în domeniul alimentar pot continua sa utilizeze echipamente comandate înainte de intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, până când acestea s-au uzat sau necesita înlocuire.

(7) Carnea provenită de la animalele tăiate de necesitate în afară abatorului trebuie să poarte o marca specială de sănătate ce nu poate fi confundata nici cu marca de sănătate prevăzută de prezentul capitol și nici cu marca de identificare prevăzută de secțiunea I din anexa nr. 2 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

(8) Carnea de vanat salbatic nejupuit poate să poarte o marca de sănătate numai în cazul în care, după jupuire într-o întreprindere de manipulare a vânatului, aceasta a făcut obiectul inspecției post-mortem și a fost declarata proprie pentru consumul uman.

(9) Prezentul capitol trebuie să se aplice fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor cu referire la marcarea de sănătate.

Capitolul I Comunicarea rezultatelor inspecției

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze și sa evalueze rezultatele activităților de inspecție.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să informeze operatorul cu activitate în domeniul alimentar, dacă inspecțiile releva prezenta oricărei boli sau îmbolnăviri ce ar putea afecta sănătatea publică ori sănătatea animalelor sau ar putea compromite protecția și bunăstarea animalelor.

Medicul veterinar oficial trebuie să-l informeze pe medicul veterinar care supraveghează exploatatia de proveniență, pe operatorul cu activitate în domeniul alimentar responsabil de exploatatia de proveniență (cu condiția ca astfel de informații sa nu aducă atingere procedurilor legale ulterioare) și, atunci când se considera corespunzător, trebuie să informeze autoritatea competentă responsabilă de supravegherea exploatatiei de origine sau a zonei de vânătoare, atunci când problema este identificata în timpul producției primare.

Dacă animalele respective au fost crescute într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-o țara terta, medicul veterinar oficial din România care efectuează inspecția trebuie să informeze autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene sau a tarii terțe, ca state în care este localizata întreprinderea. Acea autoritate competentă trebuie să ia măsurile corespunzătoare în conformitate cu legislația comunitara specifică aplicabilă.

(3) Rezultatele inspecțiilor și testelor trebuie să fie incluse în baze de date relevante.

(4) Când medicul veterinar oficial suspecteaza prezenta unui agent infectios prevăzut de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE, în timp ce efectuează inspecția ante-mortem ori post-mortem sau orice alta activitate de inspecție, acesta trebuie să notifice imediat autorității competente și împreună trebuie să ia toate măsurile și precautiile necesare pentru a împiedica posibila răspândire a agentului infectios, în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică aplicabilă.

Capitolul II Decizii privind informațiile referitoare la lantul alimentar

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice ca animalele să fie tăiate numai dacă operatorului din abator i s-au furnizat informații relevante referitoare la lantul alimentar și acestea au fost verificate.

(2) Medicul veterinar oficial poate să permită taierea animalelor în abator, chiar dacă nu sunt disponibile informațiile relevante referitoare la lantul alimentar. În acest caz, toate informațiile relevante referitoare la lantul alimentar trebuie să fie furnizate înainte de a se autoriza carcasa pentru consum uman. În asteptarea unei decizii finale, astfel de carcase și organele aferente trebuie să fie depozitate separat de cealaltă carne.

(3) Fără să se ia în considerație specificățiile alin. (2), atunci când nu sunt disponibile informații relevante cu referire la lantul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator, toată carnea provenită de la animalul respectiv trebuie să fie declarata improprie pentru consum uman. Dacă animalul nu a fost încă tăiat, trebuie să fie ucis separat de alte animale.

(4) Când înregistrările, documentația sau alte informații insotitoare indica faptul ca:

a) animalele provin dintr-o exploatatie sau dintr-o zona supusă unei restrictii de mișcare ori altor restrictii din motive de sănătate publică sau a animalelor;

b) nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar; sau

c) este prezenta orice alta afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea publică sau a animalelor, animalele pot sa nu fie acceptate pentru tăiere altfel decât în conformitate cu procedurile prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică, pentru a se elimina riscurile pentru sănătatea animalelor sau pentru sănătatea umană.

Dacă animalele sunt deja prezente la abator, acestea trebuie să fie ucise separat și declarate improprii pentru consum uman, instituindu-se, atunci când se considera corespunzător, precautii pentru protecția sănătății publice și a sănătății animalelor. Ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar, trebuie să fie efectuate controale oficiale în exploatatia de proveniență.

(5) Autoritatea competența trebuie să ia măsuri corespunzătoare, dacă aceasta descoperă faptul ca înregistrările, documentația sau alte informații insotitoare nu corespund cu situația reală în exploatatia de proveniență ori cu statusul real al animalelor sau induc în eroare în mod deliberat medicul veterinar oficial. Autoritatea competența trebuie să ia măsuri împotriva operatorului cu activitate în domeniul alimentar care răspunde de exploatatia de proveniență a animalelor sau a oricărei alte persoane implicate. Aceasta măsura poate consta, în special, în controale suplimentare.

Capitolul III Decizii privind animalele vii

(1) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar, conform

Hotărârii Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

, pentru a se asigura ca animalele pentru tăiere pentru consum uman sunt identificate în mod adecvat. Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure ca animalele a căror identitate nu poate fi stabilită în mod rezonabil sunt ucise separat și declarate improprii pentru consumul uman. Trebuie să fie efectuate controale oficiale în exploatatia de proveniență ori de câte ori medicul veterinar oficial considera necesar acest lucru.

(2) Când nu se tine seama de reglementările legale privind protecția și bunăstarea animalelor, caii pot fi supuși tăierii într-un abator, chiar dacă nu au fost furnizate informațiile referitoare la identitatea acestora solicitate în mod legal. Totuși, aceste informații trebuie să fie furnizate înainte de a se putea declara carcasa proprie pentru consum uman. Aceste cerințe se aplică, de asemenea, în cazul tăierii de necesitate a căilor în afară abatorului.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să verifice conformitatea cu responsabilitatea operatorului cu activitate în domeniul alimentar în baza

Hotărârii Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

, pentru a se asigura că nu sunt tăiate pentru consum uman animale care prezintă afecțiuni ale pielii sau modificări ale lanii ce reprezintă un risc neacceptabil pentru contaminarea carnii în timpul tăierii, cu excepția cazului în care acestea sunt curatate în prealabil.

(4) Animalele afectate de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne și, în general, animalele care prezintă semne clinice de boala sistemica ori de emaciere nu trebuie să fie tăiate pentru consum uman. Astfel de animale trebuie să fie ucise separat, în baza unor asemenea condiții încât alte animale sau carcase sa nu poată fi contaminate, iar respectivele animale declarate improprii pentru consumul uman.

(5) Trebuie să fie amânată taierea animalelor suspecte a fi bolnave sau a prezenta o afectiune ce poate afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor ori a animalelor. Astfel de animale trebuie să fie supuse unei examinari ante-mortem detaliate, pentru stabilirea unui diagnostic. În plus, medicul veterinar oficial poate decide ca prelevarea de probe și examinarile de laborator să fie efectuate ca o completare a inspecției post-mortem. Dacă este necesar, animalele trebuie să fie tăiate separat sau la sfârșitul procesului normal de tăiere, luându-se toate măsurile de precautie necesare pentru a se evita contaminarea altei carni existente în același spațiu.

(6) Animalele care ar putea conține reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele prevăzute în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică sau reziduuri de substanțe interzise trebuie să fie tratate în conformitate cu

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 357/2001

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele lor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 23 noiembrie 2001, ce transpune

Directiva nr. 96/23/CE

.

(7) Medicul veterinar oficial trebuie să impună condițiile în baza cărora animalele trebuie să fie tratate în cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli, cum ar fi bruceloza sau tuberculoza, ori al unor agenți patogeni care produc zoonoze, cum ar fi Salmonella, sub supravegherea sa directa. Autoritatea competența trebuie să determine condițiile în care pot fi tăiate astfel de animale. Aceste condiții trebuie să aibă scopul de a reduce la minimum contaminarea altor animale și a carnii altor animale.

(8) Ca regula generală, animalele care sunt prezentate pentru tăiere la un abator trebuie să fie tăiate acolo. Totuși, în împrejurări excepționale, cum ar fi o defectiune grava a facilităților abatorului, medicul veterinar oficial poate permite mutarea directa la alt abator.

Capitolul IV Decizii privind protecția și bunăstarea animalelor

(1) Atunci când nu sunt respectate regulile privind protecția animalelor la momentul tăierii sau uciderii, medicul veterinar oficial trebuie să verifice faptul ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar ia imediat măsuri corective necesare și de prevenire a recidivarii.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să initieze o abordare proporțională și progresiva în ceea ce privește aplicarea măsurilor, pornind de la elaborarea de instrucțiuni și ajungând până la diminuarea sau stoparea producției, depinzand de natura și gravitatea problemei.

(3) Atunci când se considera corespunzător, medicul veterinar oficial trebuie să informeze celelalte autorități competente în legătură cu problemele de protecție și bunastare.

(4) Medicul veterinar oficial trebuie să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara, când descoperă că nu sunt respectate regulile privind protecția animalelor în timpul transportului.

(5) Când:

a) un auxiliar oficial efectuează controale referitoare la protecția și bunăstarea animalelor conform secțiunilor a 3-a și a 4-a, și

b) acele controale identifica neconformitatea cu regulile de protecție a animalelor, auxiliarul oficial trebuie să informeze imediat medicul veterinar oficial și, dacă este necesar, în cazuri de urgenta, trebuie să ia măsurile necesare la care s-au referit alin. (1)-(4), până la sosirea medicului veterinar oficial.

Capitolul V Decizii privind carnea

(1) Carnea trebuie să fie declarata improprie pentru consum uman, dacă aceasta:

a) provine de la animale care nu au fost supuse inspecției ante-mortem, cu excepția animalelor sălbatice vanate;

b) provine de la animale ale căror organe nu au fost supuse inspecției post-mortem, cu excepția cazului în care se prevede altfel de prezenta hotărâre sau de

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005 , ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

;

c) provine de la animale care au murit înainte de tăiere, de la animale născute moarte, de la animale avortate sau tăiate înainte de vârsta de 7 zile;

d) rezultă din fasonarea extremitatilor;

e) provine de la animale afectate de o boala prevăzută de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE, cu excepția cazului în care se prevede altfel la secțiunea a 4-a;

f) provine de la animale ce suferă de o afectiune generalizata, precum septicemie, piemie, toxiemie sau viremie;

g) nu este în conformitate cu criteriile microbiologice prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică, pentru a se stabili dacă alimentele pot fi puse pe piața;

h) manifesta infestare parazitara, cu excepția cazului în care se prevede altfel la secțiunea a 4-a;

i) conține reziduuri sau contaminanti peste limitele prevăzute de legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică. Orice depasire a nivelului relevant trebuie să conducă la analize suplimentare, ori de câte ori se considera corespunzător;

j) provine de la animale sau de la carcase ce conțin reziduuri de substanțe interzise ori de la animale ce au fost tratate cu substanțe interzise, fără sa aducă atingere altor reglementări ale legislației comunitare specifice transpuse în legislația naționala;

k) consta din ficatul și rinichii unor animale cu vârsta mai mare de 2 ani care provin din regiuni unde implementarea planurilor autorizate în conformitate cu norma sanitară veterinara aprobată prin

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 357/2001 , ce transpune

Directiva nr. 96/23/CE

, a depistat prezenta generalizata de metale grele în mediu;

l) a fost tratata în mod ilegal cu substanțe de decontaminare;

m) a fost tratata în mod ilegal cu radiatii ionizante sau cu raze UV;

n) conține corpi străini (cu excepția materialelor utilizate pentru vanarea animalului, în cazul vânatului salbatic);

o) depășește nivelurile de radioactivitate maxime permise, prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică;

p) indica modificări morfopatologice, anomalii de consistenta, sangerare insuficienta (cu excepția vânatului salbatic) sau modificări organoleptice, în special un miros sexual pronunțat;

q) provine de la animale emaciate;

r) conține materiale de risc specific, cu excepția celor prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică;

s) indica prezenta unor resturi de pământ, de fecale sau de alți contaminanti;

t) conține sânge ce poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, datorită stării de sănătate a animalului de la care provine sau contaminarii produse în timpul procesului de tăiere;

u) conform opiniei medicului veterinar oficial, după examinarea tuturor informațiilor relevante, carnea poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, sau este, din orice alt motiv, necorespunzătoare pentru consum uman.

(2) Medicul veterinar oficial poate impune condiții privind utilizarea carnii provenite de la animale care au fost supuse tăierii de necesitate în afară abatorului.

Capitolul I Auxiliari oficiali

Auxiliarii oficiali pot sa asiste medicul veterinar oficial pentru îndeplinirea tuturor atribuțiilor ce sunt subiect al următoarelor restrictii și al oricăror reguli specifice prevăzute de secțiunea a 4-a:

1. în legătură cu atribuțiile de audit, auxiliarii oficiali pot numai sa colecteze informații privind bune practici de igiena și proceduri bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);

2. în legătură cu inspecția ante-mortem și controalele privind protecția și bunăstarea animalelor, auxiliarii oficiali pot să facă numai un control inițial al animalelor și sa ajute la activități strict practice;

3. în legătură cu inspecția post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să controleze în mod regulat activitatea auxiliarilor oficiali, iar în cazul unor animale supuse tăierii de necesitate în afară abatorului, să efectueze personal inspecția.

Capitolul II Frecventa controalelor

(1) Autoritatea competența trebuie să se asigure ca, în fapt, cel puțin un medic veterinar oficial este prezent:

a) în abatoare, pe toată durata atât a inspecției ante-mortem, cat și a celei post-mortem;

b) în întreprinderi de manipulare a vânatului, pe toată durata inspecției post-mortem.

(2) Totuși, autoritatea competentă poate să adapteze aceasta abordare pentru anumite abatoare și întreprinderi de manipulare a vânatului, identificate în baza unei analize de risc și în conformitate cu criteriile stabilite în relație directa cu art. 17 pct. 3 din regulile specifice, dacă exista astfel de cazuri. În astfel de cazuri:

a) medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent în abator în momentul efectuării inspecției ante-mortem, dacă;

(i) un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit a efectuat inspecția ante-mortem în exploatatia de proveniență, a verificat informațiile referitoare la lantul alimentar și a comunicat rezultatele controlului auxiliarului oficial de la abator;

(îi) auxiliarul oficial din abator are certitudinea ca informațiile referitoare la lantul alimentar nu indica nici o posibila problema pentru siguranța alimentelor și ca starea generală de sănătate și bunastare a animalelor este satisfăcătoare;

(iii) medicul veterinar oficial are certitudinea ca auxiliarul oficial efectuează în mod corespunzător controalele;

b) medicul veterinar oficial nu este necesar să fie prezent pe toată durata efectuării inspecției post-mortem, dacă:

(i) un auxiliar oficial realizează inspecția post-mortem și pune separat carnea cu anomalii și toată cealaltă carne provenită de la același animal;

(îi) medicul veterinar oficial inspecteaza ulterior, în totalitate, o astfel de carne;

(iii) auxiliarul oficial își documenteaza procedurile și constatările într-o maniera ce permite medicului veterinar oficial să se convingă de faptul ca s-au respectat standardele.

În cazul pasarilor și al animalelor lagomorfe, auxiliarul oficial poate să respingă carnea cu anomalii, iar în baza secțiunii a 4-a, nu mai este necesar ca medicul veterinar oficial sa inspecteze în mod sistematic și în totalitate o astfel de carne.

(3) Nu se aplică flexibilitatea prevăzută la alin. (2):

a) animalelor care au fost supuse tăierii de necesitate;

b) animalelor suspectate a avea o boala sau o afectiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea umană;

c) animalelor din specia bovine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de tuberculoza;

d) animalelor din speciile bovine, ovine și caprine provenind din efective ce nu au fost declarate oficial libere de bruceloza;

e) în cazul unui focar al unei boli prevăzute de lista A sau, atunci când se considera corespunzător, de lista B a OIE. Aceasta se referă la animale susceptibile de o anumită boala care provin dintr-o anumită regiune, după cum se defineste la art. 2 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine și porcine, aprobată prin

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 236/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 20 noiembrie 2002, ce transpune

Directiva Consiliului nr. 64/432/CEE

;

f) când sunt necesare controale stricte pentru a se tine cont de boli emergente sau, în mod deosebit, de cele prevăzute de lista B a OIE.

(4) În unitățile de transare, autoritatea competentă trebuie să se asigure ca un medic veterinar oficial sau un auxiliar oficial este prezent, atunci când se prelucreaza carnea, cu o frecventa corespunzătoare realizării obiectivelor prezentei hotărâri.

Capitolul III Implicarea personalului din abator

A. Responsabilități specifice privind producția de carne de pasare și de animale lagomorfe

Autoritatea competența poate permite personalului din abator sa preia activitățile auxiliarilor oficiali pentru controlul producției de carne de pasare și de iepure, în baza următoarelor condiții:

a) Atunci când întreprinderea a respectat bunele practici de igiena în conformitate cu art. 4 alin. (4) din regulile specifice, precum și procedura HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) de cel puțin 12 luni, autoritatea competentă poate autoriza personalul întreprinderii care a fost instruit în același mod ca și asistenții oficiali și a promovat aceeași examinare sa îndeplinească atribuțiile auxiliarilor oficiali și să facă parte din colectivul de inspecție independent al autorității competente, sub supravegherea, îndrumarea și responsabilitatea medicului veterinar oficial.

În aceste circumstanțe, medicul veterinar oficial trebuie să fie prezent la examinarile ante-mortem și post-mortem, trebuie să supervizeze aceste activități și să efectueze în mod regulat teste de performanță, pentru a se asigura ca activitățile desfășurate în abator întrunesc criteriile specifice stabilite de autoritatea competentă și trebuie să documenteze rezultatele acelor teste de performanță.

Trebuie să fie stabilite reguli detaliate pentru testele de performanță, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 17 din regulile specifice. Atunci când nivelul de igiena al întreprinderii este afectat de activitatea acestui personal, atunci când acest personal nu își îndeplinește atribuțiile în mod corespunzător sau când, în general, acest personal își desfășoară activitatea într-o maniera pe care autoritatea competentă o considera necorespunzătoare, acest personal trebuie să fie înlocuit de auxiliari oficiali.

Responsabilitățile pentru producție și inspecție în întreprindere trebuie să fie separate și orice întreprindere care dorește sa utilizeze inspectorii proprii ai întreprinderii trebuie să posede certificare recunoscută internațional.

b) Autoritatea competența trebuie să decidă, în principiu și de la caz la caz, dacă să permită implementarea sistemului descris anterior. Atunci când autoritatea competentă decide, în principiu, în favoarea acestui sistem, aceasta trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la acea decizie și la condițiile asociate acesteia. Pentru operatorii cu activitate în domeniul alimentar din România care implementeaza sistemul, utilizarea actuala a sistemului este opțională. Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să fie fortati de către autoritatea competentă sa introducă sistemul descris aici.

Atunci când autoritatea competentă nu este convinsa ca operatorul cu activitate în domeniul alimentar respecta cerințele, sistemul nu trebuie să fie implementat în acea întreprindere. Pentru a se evalua acest aspect, autoritatea competentă trebuie să efectueze o analiza a înregistrărilor de producție și de inspecție, a tipului de activități efectuate în întreprindere, a istoriei conformitatii cu regulile, a expertizei, a atitudinii profesionale și a simtului responsabilității personalului abatorului privind siguranța alimentelor, împreună cu alte informații relevante.

B. Atribuții specifice de prelevare de probe și de testare

Personalul abatorului care a fost instruit sub supravegherea medicului veterinar oficial poate, sub responsabilitatea și supravegherea medicului veterinar oficial, sa îndeplinească atribuții specifice de prelevare de probe și de testare, cu referire la animale din toate speciile.

Capitolul IV Calificări profesionale

A. Medici veterinari oficiali

(1) Autoritatea competența poate să numească în calitate de medic veterinar oficial numai medici veterinari care au trecut un test ce întrunește cerințele alin. (2).

(2) Autoritatea competența trebuie să asigure condițiile necesare pentru testare. Testarea trebuie să confirme cunoașterea următoarelor subiecte, până la un anumit nivel, depinzand de experienta și de calificarile medicului veterinar:

a) legislație naționala și legislație comunitara referitoare la sănătatea publică veterinara, siguranța alimentelor, sănătatea animalelor, protecția și bunăstarea animalelor și produsele medicinale veterinare;

b) principii ale politicii agricole comune, măsuri de piața, subsidii la export și detectarea fraudei (incluzând contextul global: OMC, SPS, Codex Alimentarius, OIE);

c) aspecte esențiale pentru prelucrarea și tehnologia alimentelor;

d) principii, concepte și metode de bune practici de fabricare și de management al calității;

e) management al calității în prerecoltare (bune practici agricole);

f) promovarea și utilizarea igienei alimentare, siguranței alimentelor (bune practici de igiena);

g) principii, concepte și metode de analiza de risc;

h) principii, concepte și metode ale HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point), utilizarea HACCP pe întregul parcurs al lantului alimentar de producție;

i) prevenirea și controlul riscurilor induse de toxiinfectiile alimentare în relație cu sănătatea umană;

j) dinamica infectiei și intoxicatiei în populație;

k) diagnostic epidemiologic;

l) sisteme de monitorizare și de supraveghere;

m) evaluarea și auditarea sistemelor de reglementare a managementului siguranței alimentare;

n) principii și aplicații de diagnostic ale metodelor moderne de testare;

o) tehnologia informațiilor și a comunicațiilor în relație cu sănătatea publică veterinara;

p) operare manuală a datelor și aplicații de biostatistica;

q) investigații ale focarelor de toxiinfectii alimentare la oameni;

r) aspecte relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile;

s) protecția și bunăstarea animalelor la nivelul producției, transportului și tăierii;

t) aspecte de mediu corelate cu producerea de alimente (incluzând gestionarea deșeurilor);

u) principiul precautiei și consumatorii la care se referă acesta;

v) principii de instruire a personalului care lucrează în lantul de producție.

Candidații pot sa dobândească cunoștințele cerute, ca parte a instruirii veterinare de baza a acestora sau prin instruirea însușită ori ca experienta profesională dobandita după calificarea de medic veterinar. Autoritatea competența poate decide ca diferitele testări sa țină cont de experienta și pregătirea candidaților. Totuși, când autoritatea competentă are certitudinea ca un candidat a dobândit toate cunoștințele cerute, ca parte a gradului universitar sau prin pregătire continua rezultată dintr-o calificare postuniversitară, aceasta poate să renunțe la solicitarea unui test.

(3) Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini pentru cooperare multidisciplinara.

(4) În plus, fiecare medic veterinar oficial trebuie să fie supus unei instruiri practice pentru o perioadă de proba de cel puțin 200 de ore, înainte sa înceapă sa lucreze independent. În această perioadă candidatul urmează sa lucreze sub supravegherea unor medici veterinari care își desfășoară activitatea în abatoare, în unități de transare, la posturi de inspecție pentru carnea proaspăta și în exploatații. Instruirea trebuie să implice, în special, auditul sistemelor de management pentru siguranța alimentelor.

(5) Medicul veterinar oficial trebuie să-și actualizeze cunoștințele și să fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activități regulate de instruire și prin consultarea literaturii de specialitate. Medicul veterinar oficial trebuie să participe în fiecare an la activități de pregătire continua, ori de câte ori este posibil.

(6) Medicii veterinari numiți deja ca medici veterinari oficiali trebuie să aibă cunoștințe adecvate privind subiectele prevăzute la alin. (2). Atunci când este necesar, aceștia urmează să-și însușească aceste cunoștințe prin activități de pregătire continua. Autoritatea competența trebuie să prevadă aceasta în mod expres.

(7) Fără să se ia în considerație prevederile alin. (1)-(6), autoritatea competentă poate să stabilească reguli specifice pentru medicii veterinari oficiali care lucrează pe baza unui contract de muncă pe durata determinata și care sunt responsabili de inspectarea întreprinderilor cu capacitate mica.

B. Auxiliari oficiali

(1) Autoritatea competența poate să numească, în fapt, ca auxiliari oficiali numai persoane care au fost supuse unei instruiri și au trecut o testare în conformitate cu cerințele de mai jos.

(2) Autoritatea competența trebuie să asigure condițiile necesare pentru astfel de testări. Pentru a fi eligibili pentru aceste testări, candidații trebuie să dovedească faptul ca au făcut:

a) cel puțin 500 de ore de instruire teoretică și cel puțin 400 de ore de instruire practica, acoperind domeniile prevăzute la alin. (5);

b) o astfel de instruire suplimentară după cum este solicitată pentru a se permite auxiliarilor oficiali să-și îndeplinească îndatoririle în mod competent.

(3) Instruirea practica la care se referă alin. (2) lit. a) trebuie să aibă loc în abatoare și în unități de transare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, precum și în exploatații și în alte întreprinderi relevante.

(4) Instruirea și testele trebuie să se refere în principal la carnea roșie sau la carnea de pasare. Totuși, persoanele care sunt instruite pentru una dintre cele două categorii și au trecut testarea trebuie să efectueze numai o instruire pe termen scurt pentru a trece testarea pentru cealaltă categorie. Atunci când se considera corespunzător, instruirea și testarea trebuie să se refere la vanat salbatic, la vanat de ferma și la animale lagomorfe.

(5) Instruirea pentru auxiliarii oficiali trebuie să cuprindă următoarele subiecte, iar testarile trebuie să confirme cunoașterea acestora:

a) în relație cu exploatatiile:

(i) partea teoretică:

(a) familiarizare cu organizarea agriculturii, metode de producție, comerț internațional etc.;

(b) bune practici de administrație în zootehnie;

(c) cunoștințe de baza despre boli, în special despre zoonoze - virusuri, bacterii, paraziti etc.;

(d) monitorizarea bolii, utilizarea medicamentelor și vaccinurilor, testarea reziduurilor;

(e) igiena și inspecție de sănătate;

(f) protecția și bunăstarea animalelor de ferma și în timpul transportului;

(g) cerințe de mediu - în clădiri, în ferme și în general;

(h) legi, reglementări și prevederi administrative;

(i) preocuparile consumatorului și controlul calității;

(îi) partea practica:

(a) vizite în exploatații de diferite tipuri și care utilizează diferite metode de creștere;

(b) vizite în întreprinderi de producție;

(c) observarea procedurilor de încărcare și descărcare a animalelor;

(d) demonstratii de laborator;

(e) controale veterinare;

(f) documentare;

b) în relație cu abatoarele și unitățile de transare:

(i) partea teoretică:

(a) familiarizare cu organizarea industriei carnii, metodele de producție, comerț internațional și tehnologia de tăiere și de transare;

(b) cunoștințe de baza de igiena și bune practici de igiena și, în special, igiena industriala, igiena tăierii, igiena transarii și depozitarii, igiena muncii;

(c) HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) și auditul procedurilor bazate pe HACCP;

(d) protecția și bunăstarea animalelor la descărcare după transport și la abator;

(e) cunoștințe de baza de anatomie și fiziologie a animalelor de macelarie;

(f) cunoștințe de baza de patologie a animalelor de macelarie;

(g) cunoștințe de baza de anatomie patologica a animalelor de macelarie;

(h) cunoștințe relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, alte zoonoze și agenții zoonotici importanti;

(i) cunoștințe despre metodele și procedurile pentru taierea, inspecția, pregătirea, ambalarea, impachetarea și transportul carnii proaspete;

(j) cunoștințe de baza de microbiologie;

(k) inspecție ante-mortem;

(l) examinare pentru trichina;

(m) inspecție post-mortem;

(n) atribuții administrative;

(o) cunoștințe privind legile, reglementările și prevederile administrative;

(p) procedura de prelevare de probe;

(q) aspecte privind frauda;

(îi) partea practica:

(a) identificarea animalelor;

(b) controlul vârstei;

(c) inspecția și evaluarea animalelor tăiate;

(d) inspecția post-mortem la abator;

(e) examinarea pentru trichina;

(f) identificarea speciilor de animale prin examinarea părților caracteristice ale animalului;

(g) identificarea și comentarii privind părți ale animalelor tăiate la care s-au produs modificări;

(h) controlul igienei, incluzând auditul bunelor practici de igiena și al procedurilor bazate pe HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point);

(i) înregistrarea rezultatelor inspecției ante-mortem;

(j) prelevarea de probe;

(k) trasabilitatea carnii;

(l) documentare.

(6) Auxiliarii oficiali trebuie să-și actualizeze cunoștințele, să fie la curent cu noutatile în domeniu, prin activități regulate de pregătire continua și prin consultarea literaturii de specialitate. Auxiliarul oficial trebuie să participe în fiecare an la activități de pregătire continua, ori de câte ori este posibil.

(7) Persoanele numite deja ca auxiliar oficial trebuie să aibă cunoștințe adecvate privind subiectele prevăzute la alin. (5). Când este necesar, acestea trebuie să dobândească aceste cunoștințe prin activități de pregătire continua. Autoritatea competența trebuie să stabilească prevederi adecvate în aceasta privinta.

(8) Totuși, atunci când auxiliarii oficiali efectuează numai prelevare de probe și analiza cu referire la examinari pentru trichina, autoritatea competentă trebuie să se asigure numai de faptul ca aceștia primesc o instruire corespunzătoare pentru îndeplinirea acestor atribuții.

Capitolul I Bovine domestice

A. Animale din specia bovine cu vârsta sub 6 săptămâni

Carcasele și organele de bovine cu vârsta sub 6 săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. inspecția vizuala a capului și a gatului, incizia și examinarea limfonodulilor retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), inspecția cavitatii bucale și a zonei faringolaringiene, palparea limbii, îndepărtarea tonsilelor;

2. inspecția vizuala a pulmonilor, a traheii și a esofagului, palparea pulmonilor, incizia și examinarea limfonodulilor bronhici și a celor mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise longitudinal, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluși de la consum uman;

3. inspecția vizuala a pericardului și a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele și a se sectiona septul interventricular;

4. inspecția vizuala a diafragmei;

5. inspecția vizuala a ficatului și a limfonodulilor hepatici și pancreatici (Lnn. portales), palparea și, dacă este necesar, incizia ficatului și a limfonodulilor acestuia;

6. inspecția vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales), palparea și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici și mezenterici;

7. inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea splinei;

8. inspecția vizuala a rinichilor și, dacă este necesar, incizia acestora și a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

9. inspecția vizuala a pleurei și peritoneului;

10. inspecția vizuala și palparea regiunii ombilicale și a articulatiilor. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata și articulatiile trebuie să fie deschise, iar lichidul sinovial examinat.

B. Animale din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni

Carcasele și organele bovinelor în vârsta de peste 6 săptămâni trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. inspecția vizuala a capului și a gatului, incizia și examinarea limfonodulilor submandibulari, retrofaringieni și parotidieni (Lnn. retropharyngiales, Lnn. mandibulares și Lnn. parotidei), examinarea muschilor maseteri externi în care trebuie să fie făcute doua incizii paralele cu mandibula și a muschilor maseteri interni (muschii pterigoidieni interni) ce trebuie să fie incizati de-a lungul unui plan. Limba trebuie să fie detasata pentru a se permite o inspecție vizuala detaliată a cavitatii bucale și a zonei faringolaringiene ce trebuie să fie inspectata vizual și palpata. Tonsilele trebuie să fie indepartate;

2. inspecția traheii și a esofagului, examinarea vizuala și palparea pulmonilor, incizia și examinarea limfonodulilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime și pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluși de la consum uman;

3. inspecția vizuala a pericardului și a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele și a se sectiona septul interventricular;

4. inspecția vizuala a diafragmei;

5. inspecția vizuala și palparea ficatului și a limfonodulilor hepatici și pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeței gastrice a ficatului și la baza lobului caudat pentru a se examina canalele biliare;

6. inspecția vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales), palparea și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici și mezenterici;

7. inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea splinei;

8. inspecția vizuala a rinichilor și, dacă este necesar, incizia acestora și a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

9. inspecția vizuala a pleurei și peritoneului;

10. inspecția vizuala a organelor genitale (cu excepția penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);

11. inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea și incizia ugerului și a limfonodulilor acestuia (Lnn. supramammarii). În cazul vacilor, fiecare jumătate de uger trebuie să fie deschisă în lungime, trebuie să se facă o incizie profunda până la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar limfonodulii mamari trebuie să fie incizati, cu excepția cazului în care ugerul este exclus de la consum uman.

Capitolul II Ovine și caprine domestice

Carcasele și organele de ovine și caprine domestice trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. inspecția vizuala a capului după jupuire și, în caz de dubiu, examinarea gatului, a cavitatii bucale, a limbii și a limfonodulilor retrofaringieni și parotidieni. Fără a se aduce atingere regulilor de sănătate a animalelor, aceste examinari nu sunt necesare dacă autoritatea competentă este capabilă sa garanteze ca, în fapt, capul, incluzând limba și creierul, va fi exclus de la consum uman;

2. inspecția vizuala a pulmonilor, a traheii și a esofagului, palparea pulmonilor și a limfonodulilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). În caz de dubiu, aceste organe și limfonodulii trebuie să fie incizati și examinati;

3. inspecția vizuala a pericardului și a cordului. În caz de dubiu, cordul trebuie să fie incizat și examinat;

4. inspecția vizuala a diafragmei;

5. inspecția vizuala a ficatului și a limfonodulilor hepatici și pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului și a limfonodulilor acestuia, incizia suprafeței gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;

6. inspecția vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului și limfonodulilor gastrici și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales);

7. inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea splinei;

8. inspecția vizuala a rinichilor și, dacă este necesar, incizia acestora și a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

9. inspecția vizuala a pleurei și peritoneului;

10. inspecția vizuala a organelor genitale (cu excepția penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat);

11. inspecția vizuala a ugerului și a limfonodulilor acestuia;

12. inspecția vizuala și palparea regiunii ombilicale și a articulatiilor la animalele ținere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata și articulatiile deschise.

Lichidul sinovial trebuie să fie examinat.

Capitolul III Solipede domestice

Carcasele și organele de solipede trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

1. inspecția vizuala a capului și, după detasarea limbii, a gatului, palparea și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor submandibulari, a celor retrofaringieni și a celor parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares și parotidei). Limba trebuie să fie libera pentru a se permite o inspecție vizuala detaliată a cavitatii bucale și a zonei faringolaringiene, ce trebuie să fie inspectate vizual și palpate. Tonsilele trebuie să fie indepartate;

2. inspecția vizuala a pulmonilor, a traheii și esofagului, palparea pulmonilor, palparea și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Totuși, aceste incizii nu sunt necesare atunci când pulmonii sunt excluși de la consum uman;

3. inspecția vizuala a pericardului și a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele și a se sectiona septul interventricular;

4. inspecția vizuala a diafragmei;

5. inspecția vizuala, palparea și, dacă este necesar, incizia ficatului și a limfonodulilor hepatici și pancreatici (Lnn. portales);

6. inspecția vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului și a limfonodulilor gastrici și mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales și caudales), incizia, dacă este necesar, a limfonodulilor gastrici și mezenterici;

7. inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea splinei;

8. inspecția vizuala și palparea rinichilor, incizia, dacă este necesar, a rinichilor și a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

9. inspecția vizuala a pleurei și a peritoneului;

10. inspecția vizuala a organelor genitale la armasari (exceptând penisul, dacă nu a fost deja îndepărtat) și la iepe;

11. inspecția vizuala a mamelei și a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii) și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor supramamari;

12. inspecția vizuala și palparea regiunii ombilicale și a articulatiilor animalelor ținere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata și articulatiile deschise, iar lichidul sinovial trebuie să fie examinat;

13. toți caii suri sau albi trebuie să fie inspectati pentru melanoza și melanomatoza, prin examinarea muschilor și a limfonodulilor subromboidali (Lnn. subhomboidei) de sub cartilajul subscapular, după sectionarea insertiei unei spete. Rinichii trebuie să fie decapsulati și examinati printr-o incizie pe toată lungimea lor.

Capitolul IV Porcine domestice

A. Inspecția ante-mortem

(1) Autoritatea competența poate să decidă ca porcinele destinate tăierii să fie supuse inspecției ante-mortem la exploatatia de proveniență. În acest caz, taierea unui lot de porcine dintr-o exploatatie poate să fie autorizata numai dacă:

a) acesta este însoțit de certificatul de sănătate prevăzut la cap. X lit. A;

b) exista conformitate cu cerințele alin. (2)-(5).

(2) Inspecția ante-mortem la exploatatia de proveniență trebuie să cuprindă:

a) controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informații cu referire la lantul alimentar;

b) examinarea porcinelor pentru a se determina dacă:

(i) acestea suferă de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori care se comporta, individual sau în colectiv, într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;

(îi) acestea manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot să facă improprie pentru consum uman carnea de la acestea; sau

(iii) exista o dovadă sau motive pentru a se suspecta faptul ca acestea pot conține reziduuri chimice peste limitele prevăzute de legislația naționala ce transpune legislația comunitara ori reziduuri de substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecția ante-mortem la exploatatie. Porcinele urmează să fie trimise direct la abator și nu trebuie să fie amestecate cu alte porcine.

(4) Inspecția ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă numai:

a) un control al identificarii animalelor;

b) o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecție și bunastare a animalelor și dacă sunt prezente semne ale oricărei afecțiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor și a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.

(5) Când porcii nu sunt taiati în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului de sănătate prevăzut la alin. (1) lit. a):

a) dacă porcii nu sunt livrați din exploatatia de proveniență spre abator, aceștia urmează să fie reexaminati și se eliberează un nou certificat de sănătate;

b) dacă porcii sunt în drum spre sau sunt deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce a fost evaluat motivul întârzierii, cu condiția ca aceștia să fie supuși unei inspecții ante-mortem suplimentare.

B. Inspecția post-mortem

(1) Carcasele și organele de porcine, altele decât cele la care se referă alin. (2), trebuie să fie supuse următoarelor proceduri de inspecție post-mortem:

a) inspecția vizuala a capului și a gatului, incizia și examinarea limfonodulilor submandibulari (Lnn. mandibulares), inspecția vizuala a cavitatii bucale, a zonei faringolaringiene și a limbii;

b) inspecția vizuala a pulmonilor, a traheii și a esofagului, palparea pulmonilor și a limfonodulilor bronhici și mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales și mediastinales). Traheea și principalele ramificatii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizati în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele principale ale acestora. Aceste incizii nu sunt necesare dacă pulmonii sunt excluși de la consum uman;

c) inspecția vizuala a pericardului și a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele și a se sectiona septul interventricular;

d) inspecția vizuala a diafragmei;

e) inspecția vizuala a ficatului și a limfonodulilor hepatici și pancreatici (Lnn. portales), palparea ficatului și a limfonodulilor acestuia;

f) inspecția vizuala a tractusului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici și a celor mezenterici (Lnn. gastrici, Lnn. mesenterici, Lnn. craniales și Lnn. caudales), palparea și, dacă este necesar, incizia limfonodulilor gastrici și mezenterici;

g) inspecția vizuala și, dacă este necesar, palparea splinei;

h) inspecția vizuala a rinichilor și, dacă este necesar, incizia acestora și a limfonodulilor renali (Lnn. relales);

i) inspecția vizuala a pleurei și a peritoneului;

j) inspecția vizuala a organelor genitale (cu excepția penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);

k) inspecția vizuala a mamelei și a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii), incizia limfonodulilor supramamari la scroafe;

l) inspecția vizuala și palparea regiunii ombilicale și a articulatiilor la animalele ținere. În caz de dubiu, regiunea ombilicala trebuie să fie incizata și articulatiile deschise.

(2) Autoritatea competența poate să decidă, în baza datelor epidemiologice sau a altor date din exploatatie, ca porcinele la ingrasat ce sunt adapostite în condiții controlate în sisteme integrate de producție, din momentul în care trebuie să fie intarcate, în unele sau în toate cazurile la care se referă alin. (1), să fie supuse numai inspecției vizuale.

Capitolul V Păsări

A. Inspecția ante-mortem

(1) Autoritatea competența poate decide ca păsările destinate tăierii să fie supuse inspecției ante-mortem la exploatatia de proveniență. În acest caz, taierea unui lot de păsări dintr-o exploatatie poate să fie autorizata numai dacă:

a) lotul este însoțit de certificatul de sănătate prevăzut de cap. X lit. A;

b) exista conformitate cu cerințele alin. (2)-(5).

(2) Inspecția ante-mortem la exploatatia de proveniență trebuie să cuprindă:

a) controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informații cu referire la lantul alimentar;

b) inspecția lotului pentru a se stabili dacă păsările:

(i) suferă de o boala sau de o afectiune ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori dacă se comporta într-un mod ce indica faptul ca poate aparea o astfel de boala;

(îi) manifesta o perturbare a comportamentului general sau semne de boala ce pot sa determine caracterul impropriu pentru consum uman al carnii acestora; sau

(iii) prezintă semne ca acestea pot conține reziduuri chimice peste limitele stabilite de legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică sau reziduuri de substanțe interzise.

(3) Un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecția ante-mortem la exploatatie.

(4) Este necesar ca inspecția ante-mortem de la abator sa cuprindă numai:

a) un control al identificarii animalelor;

b) o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecție și bunastare a animalelor și dacă sunt prezente semne ale oricărei îmbolnăviri ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor și a animalelor. Un auxiliar oficial poate realiza aceasta evaluare în masa.

(5) Când păsările nu sunt tăiate în decurs de 3 zile de la emiterea certificatului de sănătate la care se referă alin. (1) lit. a):

a) dacă lotul nu a părăsit exploatatia de proveniență către abator, acesta urmează să fie reexaminat și se emite un nou certificat de sănătate;

b) dacă lotul este în drum către sau este deja la abator, taierea poate fi autorizata din moment ce s-a evaluat motivul întârzierii, cu condiția ca lotul să fie reexaminat.

(6) Când inspecția ante-mortem nu este efectuată la exploatatie, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze inspecția lotului la abator.

(7) Dacă păsările prezintă simptome clinice ale unei boli, acestea nu pot fi tăiate pentru consum uman. Totuși, uciderea acestor păsări pe linia de tăiere poate să aibă loc la sfasitul procesului normal de tăiere, dacă se iau măsuri de precautie pentru a se evita riscul răspândirii de organisme patogene și pentru a se curata și dezinfecta facilitățile imediat după ucidere.

(8) În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" și al celor tăiate la exploatatia de proveniență și eviscerate cu întârziere, inspecția ante-mortem urmează să fie efectuată în conformitate cu alin. (2) și (3). Un certificat în conformitate cu modelul stabilit la lit. C trebuie să însoțească carcasele neeviscerate la abator sau la unitatea de transare.

B. Inspecția post-mortem

(1) Toate păsările trebuie să fie supuse unei inspecții post-mortem, în conformitate cu secțiunile 1 și a 3-a. În plus, medicul veterinar oficial realizează personal următoarele controale:

a) inspecția zilnica a viscerelor și cavitatilor corpului la un esantion reprezentativ de păsări;

b) o inspecție detaliată a unei probe prelevate randomizat din fiecare lot de păsări cu aceeași proveniență sau părți de păsări ori păsări întregi declarate improprii pentru consum uman ca urmare a inspecției post-mortem;

c) orice investigatie ulterioară necesară atunci când exista motive de a se suspiciona faptul ca, în fapt, carnea provenită de la păsările respective poate fi improprie pentru consum uman.

(2) În cazul pasarilor crescute pentru producerea de "ficat gras" și al celor tăiate la exploatatia de proveniență și eviscerate cu întârziere, inspecția post-mortem trebuie să includă un control al certificatului ce însoțește carcasele, conform modelului de mai jos.

Când astfel de carcase sunt transportate direct de la exploatatie la o unitate de transare, inspecția post-mortem trebuie să aibă loc la unitatea de transare.

C. Model de certificat de sănătate

C. Specimen health certificate

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru păsările destinate producerii de "ficat gras" și

pentru păsările tăiate la exploatatia de proveniență,

eviscerate cu întârziere

HEALTH CERTIFICATE

for poultry intended for the production of foie gras and

delayed eviscerated poultry slaughtered at the holding of

provenance

Serviciul competent .......................................................

Competent service .........................................................

Nr. .......................................................................

No. .......................................................................

1. Identificarea carcaselor neeviscerate

1. Identification of uneviscerated carcases

Specia ....................................................................

Species ...................................................................

Numărul ...................................................................

Number ....................................................................

2. Proveniență carcaselor neeviscerate

2. Provenance of uneviscerated carcases

Adresa exploatatiei .......................................................

Address of holding ........................................................

3. Destinația carcaselor neeviscerate

3. Destination of uneviscerated carcases

Carcasele neeviscerate vor fi transportate la următoarea unitate de transare: ............................................

The uneviscerated carcases will be transported to the following cutting plant: ...........................................

4. Declarație

4. Declaration

Eu, subsemnatul, declar că:

- carcasele neeviscerate descrise anterior provin de la păsări ce au fost examinate înainte de tăiere la exploatatia prevăzută anterior, la ....(ora) ... , la ....(data)..., și au fost găsite sanatoase;

- înregistrările și documentele privind aceste animale satisfac cerințele legale și nu interzic taierea pasarilor.

I, the undersigned, declare that:

- the uneviscerated carcases described above are of birds which were examined before slaughter on the above- mentioned holding at ...(time)..... on ...(date)..., and found to be healthy;

- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the birds.

Emis la .........(locul)..........,

Done at .........(place)..........,

la data de .......(data)..........,

on ..............(date)........... .

Ștampila

Stamp

..................................................................

(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar

de libera practica împuternicit)

(Signature of the official or approved veterinarian)

Capitolul VI Animale lagomorfe de ferma

Cerințele pentru păsări trebuie să se aplice și pentru animalele lagomorfe de ferma.

Capitolul VII Vanat de ferma

A. Inspecția ante-mortem

(1) Inspecția ante-mortem poate fi efectuată la exploatatia de proveniență, atunci când sunt respectate cerințele secțiunii a 3-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

În acest caz, un medic veterinar oficial sau un medic veterinar de libera practica împuternicit trebuie să efectueze inspecția ante-mortem.

(2) Inspecția ante-mortem la exploatatie trebuie să includă controale referitoare la înregistrări sau documente din exploatatie, incluzând informații cu referire la lantul alimentar.

(3) Când inspecția ante-mortem are loc cu mai puțin de 3 zile înainte de sosirea animalelor la abator și animalele sunt livrate la abator vii, inspecția ante-mortem de la abator trebuie să cuprindă numai:

a) un control al identificarii animalelor;

b) o examinare în masa pentru a se stabili dacă exista conformitate cu regulile de protecție și bunastare a animalelor și dacă sunt prezente semne ale oricărei afecțiuni ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor și a animalelor.

(4) Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. A trebuie să însoțească animalele vii inspectate la exploatatie. Un certificat în conformitate cu modelul prezentat la cap. X lit. B trebuie să însoțească animalele inspectate și tăiate la exploatatie.

B. Inspecția post-mortem

(1) Aceasta inspecție trebuie să includă palparea și, atunci când se considera necesar, incizia acelor părți ale animalului la care au apărut schimbări sau care sunt suspecte din orice alt motiv.

(2) Procedurile de inspecție post-mortem descrise pentru animalele din speciile bovine și ovine, porcine domestice și păsări urmează să fie aplicate la speciile corespondente de vanat de ferma.

(3) Când animalele au fost tăiate la exploatatie, medicul veterinar oficial de la abator trebuie să verifice certificatul ce însoțește animalele.

Capitolul VIII Vanat salbatic

A. Inspecția post-mortem

(1) Vanatul salbatic urmează să fie inspectat cat mai curând posibil după primirea acestuia în întreprinderea de manipulare a vânatului.

(2) Medicul veterinar oficial trebuie să țină cont de declarația sau de informațiile pe care le-a furnizat persoana instruita implicata în vanarea animalului, în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

(3) În timpul inspecției post-mortem, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze:

a) o examinare vizuala a carcasei, a cavitatilor acesteia și, atunci când se impune, a organelor, cu scopul de:

(i) detectare a oricăror modificări ce nu sunt cauzate de procesul de vânătoare. În acest scop, diagnosticul poate să se bazeze pe orice informație privind comportamentul animalului înainte de ucidere, pe care a furnizat-o persoană instruita;

(îi) verificare ca moartea sa nu se fi produs din alte cauze decât vânătoarea.

Dacă nu poate fi realizată o evaluare numai pe baza examinării vizuale, trebuie să fie efectuată o inspecție mai detaliată într-un laborator;

b) investigarea modificărilor organoleptice;

c) palparea organelor, atunci când se considera corespunzător;

d) atunci când exista motive întemeiate de suspectare a prezentei reziduurilor sau a contaminantilor, o analiza prin prelevare de probe pentru reziduuri ce nu rezultă din procesul de vânătoare, incluzând contaminantii ambientali.

Când se efectuează o inspecție mai detaliată în baza unor astfel de suspiciuni, medicul veterinar trebuie să aștepte până când se finalizează inspecția respectiva, înainte de evaluarea întregului vanat ucis în timpul unei partide de vânătoare sau a acelor părți suspectate de a prezenta aceleași modificări;

e) examinarea parametrilor ce indica faptul ca, în fapt, carnea prezintă un risc pentru sănătate, incluzând:

(i) comportament anormal sau perturbare a stării generale a animalului viu, după cum s-a raportat de vânător;

(îi) prezenta generalizata de tumori ori abcese ce afectează diferite organe interne sau muschi;

(iii) artrita, orhita, modificări patologice în ficat și splina, inflamatia intestinelor sau a regiunii ombilicale;

(iv) prezenta de corpi străini ce nu rezultă din procesul de vânătoare, în cavitatile cadavrului, în stomac sau intestine ori în urina, atunci când pleura sau peritoneul sunt decolorate (când sunt prezente viscere relevante);

(v) prezenta de paraziti;

(vi) producerea unei cantități semnificative de gaze în tractusul gastrointestinal, cu decolorarea organelor interne (când aceste viscere sunt prezente);

(vii) modificări semnificative de culoare, de consistenta sau de miros ale tesutului muscular sau ale organelor;

(viii) fracturi vechi deschise;

(ix) emaciere și/sau edem generalizat sau localizat;

(x) aderente peritoneale sau pleurale recente;

(xi) alte modificări extensive evidente, cum ar fi putrefactia.

(4) Atunci când medicul veterinar oficial solicita astfel, coloana vertebrala și capul trebuie să fie secționate longitudinal.

(5) În cazul vânatului salbatic mic neeviscerat imediat după ucidere, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze o inspecție post-mortem pe un esantion reprezentativ de animale provenite din aceeași sursa. Atunci când inspecția releva o boala transmisibila la oameni sau oricare dintre modificările prevăzute la alin. (3) lit. e), medicul veterinar oficial trebuie să efectueze mai multe controale pe întregul lot pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman sau dacă fiecare carcasa trebuie să fie inspectata individual.

(6) În caz de dubiu medicul veterinar oficial poate realiza orice incizii și inspecții suplimentare ale părților relevante ale animalelor, necesare pentru punerea diagnosticului final.

B. Decizii luate în urma controalelor

În plus față de cazurile prevăzute de secțiunea a 2-a cap. V, carnea ce prezintă în timpul inspecției post-mortem orice modificare prevăzută la alin. (3) lit. e) de la lit. A urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.

Capitolul IX Riscuri specifice

A. Encefalopatii spongiforme transmisibile

Controalele oficiale efectuate în relație cu encefalopatii spongiforme transmisibile trebuie să țină cont de cerințele Normei sanitare veterinare privind stabilirea regulilor de prevenire, control și eradicare a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, aprobată prin

Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 144/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 21 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, ce transpune

Regulamentul 999/2001/CE

, precum și de alte prevederi ale legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică.

B. Cisticercoza

(1) Procedurile de inspecție post-mortem descrise la cap. I și IV sunt cerințele minime de examinare pentru cisticercoza la animale din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni și la porcine. În plus, pot fi utilizate teste serologice specifice. În cazul bovinelor în vârsta de peste 6 săptămâni, nu este obligatorie incizia maseterilor la inspecția post-mortem, când este utilizat un test serologic specific. Aceeași procedura se aplică în situația în care animalele din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni au fost crescute într-o exploatatie certificată oficial ca fiind libera de cisticercoza.

(2) Carnea infestata cu cysticercus urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. Totuși, când animalul nu este infestat masiv cu cysticercus, părțile neinfestate pot fi declarate proprii pentru consum uman după ce au fost supuse unui tratament prin frig.

C. Trichineloza

(1) Trebuie să fie examinate pentru trichineloza carcasele de porcine (domestice, vanat de ferma și vanat salbatic), de solipede și de alte specii susceptibile la trichineloza, în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică aplicabilă, cu excepția cazului în care legislația respectiva nu prevede altfel.

(2) Carnea de la animalele infestate cu trichina urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.

D. Morva

(1) Atunci când se considera corespunzător, solipedele trebuie să fie examinate pentru morva. Examinarea pentru morva a solipedelor trebuie să includă o examinare atenta a membranelor mucoase ale traheii, laringelui, cavitatii nazale și ale sinusurilor și ramificatiilor acestora, după sectionarea capului în plan median și excizia septului nazal.

(2) Carnea de la caii la care s-a diagnosticat morva urmează să fie declarata improprie pentru consum uman.

E. Tuberculoza

(1) Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la tuberculina ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmează să fie tăiate separat de celelalte animale, luându-se măsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tăiere și a personalului prezent în abator.

(2) Toată carnea provenită de la animale la care inspecția post-mortem a depistat leziuni de tuberculoza localizate la un număr mare de organe sau la un număr mare de zone ale carcasei urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. Totuși, când s-a depistat o leziune de tuberculoza în limfonodulii unui singur organ sau într-o parte a carcasei, este necesar să se declare improprii pentru consum uman numai organul afectat ori acea parte a carcasei și limfonodulii asociați.

F. Bruceloza

(1) Când animalele au reactionat pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza ori exista alte motive pentru suspectarea infectiei, acestea urmează să fie tăiate separat de alte animale, luându-se măsuri de precautie pentru a se evita riscul de contaminare a altor carcase, a liniei de tăiere și a personalului prezent în abator.

(2) Carnea de la animalele la care inspecția post-mortem a depistat leziuni ce indica infectia acuta cu bruceloza urmează să fie declarata improprie pentru consum uman. În cazul animalelor ce reactioneaza pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloza, ugerul, tractusul genital și sangele trebuie să fie declarate improprii pentru consum uman chiar dacă nu se depisteaza nici o astfel de leziune.

Capitolul X Modele de certificate de sănătate

A. Model de certificat de sănătate pentru animale vii

A. Specimen health certificate for live animals

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale vii transportate de la exploatatie la abator

HEALTH CERTIFICATE

for live animals transported from the holding to the

slaughterhouse

Serviciul competent ......................................................

Competent service ........................................................

Nr. ......................................................................

No. ......................................................................

1. Identificarea animalelor

1. Identification of the animals

Specia ...................................................................

Species ..................................................................

Numărul de animale .......................................................

Number of animals ........................................................

Marcarea de identificare .................................................

Identification marking ...................................................

2. Proveniență animalelor

2. Provenance of the animals

Adresa exploatatiei de proveniență .............................

Address of holding of provenance ....................................

Identificarea casei (optional) ...........................................

Identification of house (optional) .......................................

3. Destinația animalelor

3. Destination of animals

Animalele vor fi transportate la următorul abator:

..........................................................................

The animals will be transported to the following slaughterhouse:

..........................................................

cu următoarele mijloace de transport: ..............................

..........................................................................

by the following means of transport: ................................

..........................................................................

4. Alte informații relevante

..........................................................................

4. Other relevant information

..........................................................................

5. Declarație

5. Declaration

Eu, subsemnatul, declar că:

I, the undersigned, declare that:

- animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tăiere, la exploatatia prevăzută anterior, la ..(ora)..., la ...(data)..., și au fost găsite sanatoase;

- the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time) .., on ...(date)..., and were found to be healthy;

- înregistrările și documentele privind aceste animale respecta cerințele legale și nu interzic taierea animalelor.

- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit slaughter of the animals.

Emis la ........(locul)..........,

Done at ........(place)...........,

la data de ......(data)............,

on ..............(date).......... .

Ștampila

Stamp

.....................................................................

(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar de

libera practica împuternicit)

(Signature of the official or approved veterinarian)

B. Model de certificat de sănătate pentru animale tăiate în exploatatie

B. Specimen health certificate for animals slaughtered at the holding

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale tăiate în exploatatie

HEALTH CERTIFICATE

for animals slaughtered at the holding

Serviciul competent ....................................................

Competent service ......................................................

Nr. ......................................................................

No. ......................................................................

1. Identificarea animalelor

1. Identification of the animals

Specia ...................................................................

Species ..................................................................

Numărul de animale .......................................................

Number of animals ........................................................

Marcarea de identificare .................................................

Identification marking ...................................................

2. Proveniență animalelor

2. Provenance of the animals

Adresa exploatatiei de provenineta ....................................

Address of holding of provenance ...................................

Identificarea casei (optional) ...........................................

Identification of house (optional) .......................................

3. Destinația animalelor

3. Destination of animals

Animalele vor fi transportate la următorul abator: ............

..........................................................................

The animals will be transported to the following slaughterhouse:

..........................................................................

cu următoarele mijloace de transport: ....................................

..........................................................................

by the following means of transport: .................................

..........................................................................

4. Alte informații relevante:

..........................................................................

4. Other relevant information

.........................................................................

5. Declarație

5. Declaration

Eu, subsemnatul, declar că:

I, the undersigned, declare that:

- animalele descrise anterior au fost examinate înainte de tăiere, la exploatatia prevăzută anterior, la...(ora)....., la....(data)..., și au fost găsite sanatoase;

- the animals described above were examined before slaughter at the above mentioned holding, at ...(time)..., on ...(date).., and were found to be healthy;

- animalele au fost tăiate la exploatatie, la ...(ora)..., la ....(data).., și taierea și sangerarea au fost efectuate corect;

- they were slaughtered at the holding, at ....(time)......, on ...(date)..., and slaughter and bleeding were carried out correctly;

- înregistrările și documentele privind aceste animale respecta cerințele legale și nu interzic taierea animalelor.

- the records and documentation concerning these animals satisfied the legal requirements and do not prohibit the slaughter of the animals.

Emis la ........(locul)...........,

Done at .........(place)...........,

la data de ........(data)..........,

on ...........(date)...............

Ștampila

Stamp

...............................................................

(Semnatura medicului veterinar oficial sau a medicului veterinar

de libera practica împuternicit)

(Signature of the official or approved veterinarian)

Capitolul I Domeniu de aplicare

Prezenta anexa se aplică molustelor bivalve vii și, prin analogie, echinodermelor vii, tunicatelor vii și gastropodelor marine vii.

Capitolul II Controale oficiale privind moluste bivalve vii din zone de producție clasificate

A. Clasificarea zonelor de producție și de reimersie

(1) Autoritatea competența trebuie să fixeze locația și delimitarile zonelor de producție și de reimersie pe care le clasifica. Autoritatea competența poate, atunci când se considera corespunzător, sa realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.

(2) Autoritatea competența trebuie să clasifice zona de producție din care autorizeaza recoltarea de moluste bivalve vii ca fiind una dintre cele 3 categorii, în funcție de nivelul de contaminare fecala. Atunci când se considera corespunzător, autoritatea competentă poate să realizeze aceasta activitate în cooperare cu operatorul cu activitate în domeniul alimentar.

(3) Autoritatea competența poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa A zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii pentru consum uman direct. Molustele bivalve vii recoltate din aceste zone trebuie să întrunească standardele de sănătate pentru moluste bivalve vii prevăzute în secțiunea a 7-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

(4) Autoritatea competența poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa B zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piața pentru consum uman numai după tratare într-un centru de purificare sau după reimersie, astfel încât sa întrunească standardele de sănătate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depășească limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne și lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.

(5) Autoritatea competența poate clasifica, în fapt, ca fiind zone din clasa C zonele din care pot fi colectate moluste bivalve vii ce pot fi puse pe piața numai după reimersie pentru o perioadă lungă de timp, astfel încât să fie întrunite standardele de sănătate la care s-a referit alin. (3). Molustele bivalve vii din aceste zone nu trebuie să depășească limitele de 4.600 E.coli/100 g de carne și lichid intravalvular ale unui test MPN (numărul cel mai probabil) cu 3 dilutii în 5 tuburi.

(6) Dacă autoritatea competentă decide, în principiu, sa clasifice o zona de producție sau de reimersie, aceasta trebuie:

a) să facă un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animala ce ar putea fi o sursa de contaminare pentru zona de producție;

b) sa examineze cantitățile de poluanti organici ce sunt eliberați în diferite perioade ale anului, în funcție de variatiile sezoniere atât ale populatiilor umane, cat și ale celor de animale din zona de recoltare, de cantitatea de precipitatii, de tratarea apei reziduale etc.;

c) sa determine caracteristicile circulației poluantilor, pe baza caracterului curentului, batimetriei și a ciclului mareelor în zona de producție;

d) sa stabilească un program de prelevare de probe de moluste bivalve în zona de producție ce este bazat pe examinarea datelor stabilite și cu un număr de probe, o distribuție geografică a punctelor de prelevare de probe și o frecventa de prelevare de probe ce trebuie să asigure ca rezultatele analizei sunt reprezentative, pe cat posibil, pentru zona luată în considerație.

B. Monitorizarea zonelor de producție și de reimersie clasificate

(1) Zonele de producție și de reimersie clasificate trebuie să fie monitorizate periodic pentru a se controla:

a) faptul că nu exista o practica necorespunzătoare privind originea, proveniență și destinația molustelor bivalve vii;

b) calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii în relație cu zonele de producție și de reimersie;

c) prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producție și de reimersie și biotoxine în molustele bivalve vii;

d) prezenta de contaminanti chimici în moluste bivalve vii.

(2) Pentru a se implementa prevederile alin. (1) lit. b), c) și d), planurile de prelevare de probe trebuie să fie întocmite cu prevederea ca astfel de controale să aibă loc la intervale regulate sau, de la caz la caz, dacă perioadele de recoltare sunt neregulate. Distribuția geografică a punctelor de prelevare de probe și frecventa de prelevare de probe trebuie să asigure ca rezultatele analizei să fie reprezentative, pe cat posibil, pentru zona respectiva.

(3) Planurile de prelevare de probe pentru a se controla calitatea microbiologica a molustelor bivalve vii trebuie să țină cont, în mod deosebit, de:

a) variatia posibila a contaminarii cu fecale;

b) parametrii la care s-a referit alin. (6) de la lit. A.

(4) Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta planctonului ce produce toxine în apele de producție și reimersie și biotoxine în molustele bivalve vii trebuie să țină cont, în mod deosebit, de variatiile posibile în prezenta planctonului ce conține biotoxine marine.

Prelevarea de probe trebuie să cuprindă:

a) prelevare periodică de probe pentru a se depista schimbările în compozitia planctonului ce conține toxine și distribuția geografică a acestuia. Rezultatele ce sugereaza o acumulare de toxine în carnea de moluste trebuie să fie urmate de o prelevare intensiva de probe;

b) testări periodice de toxicitate ce utilizează moluste din zona afectată cea mai susceptibilă la contaminare.

(5) Frecventa de prelevare de probe pentru analiza toxinelor din moluste este saptamanala, ca regula generală, în perioadele în care este permisă recoltarea. Aceasta frecventa poate fi redusă în zone specifice sau pentru anumite tipuri de moluste, dacă o evaluare de risc privind toxinele sau apariția fitoplanctonului sugereaza un risc foarte redus de episoade toxice. Aceasta urmează să fie crescută atunci când o astfel de evaluare sugereaza ca prelevarea saptamanala de probe nu ar fi suficienta. Evaluarea de risc urmează să fie revizuită periodic pentru a se evalua riscul de aparitie a toxinelor în molustele bivalve vii din aceste zone.

(6) Când sunt disponibile cunoștințe despre ratele de acumulare a toxinelor, pentru un grup de specii ce cresc în aceeași zona, o specie cu cea mai mare rata poate fi utilizata ca specie-indicator. Aceasta va permite exploatarea tuturor speciilor din grup dacă nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt sub limitele reglementate. Când nivelurile toxinelor în specia-indicator sunt peste limitele normale, recoltarea altor specii este permisă numai dacă analiza ulterioară asupra celorlalte specii indica niveluri de toxine sub limite.

(7) Referitor la monitorizarea planctonului, probele din coloana de apa trebuie să fie reprezentative și sa furnizeze informații referitoare la prezenta speciei toxice, precum și a tendințelor populației. Dacă se depisteaza orice schimbări în populația toxica ce pot conduce la acumularea de toxine, frecventa prelevarii de probe de moluste urmează să fie crescută sau urmează să se instituie închiderea zonelor din motive de precautie, până când se obțin rezultatele analizei toxinelor.

(8) Planurile de prelevare de probe pentru a se verifica prezenta de contaminanti chimici trebuie să permită detectarea oricărei depășiri a nivelurilor prevăzute de Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 141/2004 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind anumiti contaminanti din alimentele de origine animala și nonanimala, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 2 februarie 2005, ce transpune

Regulamentul 466/2001/CE

.

C. Decizii după monitorizare

(1) Atunci când rezultatele prelevarii de probe indica faptul ca sunt depășite standardele de sănătate pentru moluste sau ca poate exista un risc pentru sănătatea oamenilor, autoritatea competentă trebuie să inchida zona de producție respectiva, prevenind recoltarea de moluste bivalve vii. Totuși, autoritatea competentă poate reclasifica o zona de producție ca fiind de clasa B sau C dacă aceasta întrunește criteriile prevăzute la lit. A și nu prezintă nici un alt risc pentru sănătatea umană.

(2) Autoritatea competența poate să redeschida o zona de producție închisă numai dacă standardele de sănătate pentru moluste sunt din nou în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică. Dacă autoritatea competentă închide o zona de producție datorită prezentei planctonului sau a nivelurilor excesive de toxine în moluste, sunt necesare cel puțin două rezultate consecutive, sub limitele reglementate, la interval de cel puțin 48 de ore, pentru redeschiderea acesteia. Autoritatea competența poate tine cont de informații privind tendintele fitoplanctonului când ia aceasta decizie. Când exista date concrete privind dinamica toxicitatii pentru o zona data și cu condiția să fie disponibile date recente privind tendintele de descrestere a toxicitatii, autoritatea competentă poate decide redeschiderea zonei cu rezultate sub limitele reglementate, obținute la o singura prelevare de probe.

D. Cerințe de monitorizare suplimentare

(1) Autoritatea competența urmează să monitorizeze zonele de producție clasificate din care a interzis recoltarea de moluste bivalve sau care fac obiectul recoltarii în condiții speciale, pentru a se asigura că nu sunt puse pe piața produse dăunătoare sănătății umane.

(2) În plus față de monitorizarea zonelor de reimersie și de producție la care s-a referit alin. (1) de la lit. B, trebuie să se stabilească un sistem de control ce cuprinde teste de laborator, pentru a se verifica conformitatea operatorilor cu activitate în domeniul alimentar cu cerințele pentru produsul final, în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție. Acest sistem de control trebuie să verifice, în mod deosebit, ca nivelurile de biotoxine marine și contaminanti sa nu depășească limitele de siguranță, iar calitatea microbiologica a molustelor sa nu constituie un risc pentru sănătatea umană.

E. Înregistrare și schimb de informații

Autoritatea competența trebuie:

a) sa stabilească și sa actualizeze o lista a zonelor de producție și de reimersie autorizate, cu detalii privind localizarea și limitele acestora, precum și clasa în care a fost clasificata zona din care pot fi recoltate moluste bivalve vii, în conformitate cu cerințele prezentei anexe. Aceasta lista trebuie să fie comunicată părților interesate ce intra sub incidența prezentei anexe, cum ar fi: producători, culegatori și operatori din centre de purificare și centre de distribuție;

b) sa informeze imediat părțile interesate aflate sub incidența prezentei anexe, cum ar fi: producători, culegatori și operatori din centre de purificare și distribuție, despre orice modificare a localizarii, delimitarilor sau clasei unei zone de producție sau despre închiderea acesteia, fie ea temporară sau definitivă;

c) sa acționeze prompt atunci când controalele prevăzute de prezenta anexa indica faptul ca o zona de producție trebuie să fie închisă ori reclasificata sau poate fi redeschisă.

F. Autocontroale ale operatorilor cu activitate în domeniul alimentar

Pentru a decide asupra clasificarii, deschiderii sau închiderii zonelor de producție, autoritatea competentă poate să țină cont de rezultatele controalelor pe care le-au efectuat operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizațiile ce îi reprezintă pe aceștia. În acest caz autoritatea competentă trebuie să desemneze laboratorul care efectuează analizele, iar dacă este necesar, prelevarea de probe și analizele trebuie să se realizeze în conformitate cu un protocol convenit între autoritatea competentă și operatorii cu activitate în domeniul alimentar sau organizațiile respective.

Capitolul III Controale oficiale privind pectinide recoltate în afară zonelor de producție clasificate

Trebuie să fie efectuate controale oficiale privind pectinide recoltate în afară zonelor de producție clasificate, în cadrul licitațiilor pentru peste, în centre de distribuție și în întreprinderi de prelucrare. Astfel de controale oficiale trebuie să verifice conformitatea cu standardele de sănătate pentru moluste bivalve vii prevăzute în secțiunea a VII-a, cap. V din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

, precum și conformitatea cu alte cerințe ale secțiunii a VII-a cap. IX anexa nr. 3 la aceleași reguli specifice.

Capitolul I Controale oficiale referitoare la producerea și punerea pe piața de produse din pescuit

(1) Controalele oficiale referitoare la producerea și punerea pe piața de produse din pescuit trebuie să includă, în mod deosebit:

a) un control regulat privind condițiile de igiena la debarcare și la prima vânzare;

b) inspecții, la intervale regulate, ale vaselor și ale întreprinderilor terestre, incluzând locuri de licitație pentru peste și piețe angro, pentru a se controla, în special:

(i) atunci când se considera corespunzător, dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile de autorizare;

(îi) dacă produsele din pescuit sunt manipulate corect;

(iii) conformitatea cu cerințele de igiena și de temperatura;

(iv) curățenia întreprinderilor, incluzând vasele, facilitățile și echipamentele acestora, precum și igiena personalului;

c) controlul condițiilor de depozitare și de transport.

(2) În conformitate cu alin. (3), controalele oficiale ale vaselor de pescuit:

a) pot fi efectuate atunci când vasele acosteaza într-un port al României sau al unui stat membru al Uniunii Europene;

b) vizează toate vasele ce descarca produse din pescuit în porturile României sau ale statelor membre ale Uniunii Europene, indiferent de pavilionul acestora;

c) pot fi efectuate, dacă este necesar, atunci când autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, realizează controlul oficial în timp ce vasul se afla pe mare ori când se afla în portul altui stat membru al Uniunii Europene sau într-o țara terta.

(3) a) În cazul unei inspecții la un pescador sau la un pescador-congelator ce navighează sub pavilionul României ori al unui stat membru al Uniunii Europene, efectuată în vederea autorizării vasului, autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, trebuie să efectueze inspecții într-o asemenea maniera încât să se conformeze prevederilor art. 3 din regulile specifice și, în mod deosebit, cu limitele de timp prevăzute de art. 3 alin. (2) din aceleași reguli specifice. Dacă este necesar, acea autoritate competentă poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare sau când se afla într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terțe.

b) Când autoritatea competentă a României sau a unui stat membru al Uniunii Europene, sub al cărui pavilion navighează vasul, a acordat vasului autorizare condiționată, în conformitate cu art. 3 din aceleași reguli specifice, acea autoritate competentă poate autoriza o autoritate competentă:

(i) a unui alt stat membru al Uniunii Europene ori a României; sau

(îi) a unei tari terțe ce apare pe lista țărilor terțe din care sunt permise activități de import de produse din pescuit, întocmită în conformitate cu art. 11 din regulile specifice, să efectueze în continuare o inspecție de verificare, cu scopul de a se acordă autorizare completa sau prelungire a autorizării condiționate, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) din regulile specifice, sau de a se menține autorizarea pentru revizuire, în conformitate cu art. 3 alin. (4) din aceleași reguli specifice, sub responsabilitatea autorității competente naționale. Dacă este necesar, acea autoritate competentă poate inspecta vasul în timp ce se afla pe mare ori într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene, al României sau al unei tari terțe.

Capitolul II Controale oficiale ale produselor din pescuit

Controalele oficiale ale produselor din pescuit trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

A. Examinari organoleptice

Trebuie să fie efectuate controale organoleptice randomizate în toate etapele de producție, prelucrare și distribuție. Singurul scop al acestor controale este de a se verifica conformitatea cu criteriile de prospetime prevăzute în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică. În special, aceste controale includ verificarea, în toate etapele de producție, de prelucrare și de distribuție, ca produsele de pescuit să depășească cel puțin liniile esențiale ale criteriilor de prospetime prevăzute în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică.

B. Indicatori de prospetime

Când examinarea organoleptica releva orice dubiu privind prospetimea produselor din pescuit, pot fi prelevate probe ce se supun testelor de laborator pentru a se determina nivelurile azotului bazic ușor hidrolizabil (TVB-N) și ale azotului trimetilamina (TMA-N).

Autoritatea competența urmează sa utilizeze criteriile prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică.

Când examinarea organoleptica da motive să se suspecteze prezenta altor condiții ce pot afecta sănătatea umană, trebuie să fie prelevate probe corespunzătoare, în scopul verificării.

C. Histamina

Urmeza să fie efectuată testarea randomizata pentru histamina, pentru a se verifica conformitatea cu nivelurile permise prevăzute în baza legislației naționale ce transpune legislația comunitara specifică.

D. Reziduuri și contaminanti

Urmează să fie prevăzute aranjamente de monitorizare pentru a se controla nivelurile de reziduuri și contaminanti în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică.

E. Controale microbiologice

Atunci când este necesar, urmează să fie efectuate controale microbiologice, în conformitate cu regulile și criteriile prevăzute de legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică.

F. Paraziti

Urmează să se efectueze testarea randomizata pentru a se verifica conformitatea cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara referitoare la paraziti.

G. Produse din pescuit otravitoare

Urmează să aibă loc controale pentru a se asigura ca următoarele produse de pescuit nu sunt puse pe piața:

1. peste otravitor din următoarele familii: Tetraodontidae, Molidae, Diodonitidae și Canthigasteridae;

2. produse din pescuit ce conțin biotoxine, cum ar fi Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea oamenilor. Totuși, pot fi puse pe piața produse de pescuit provenite din moluste bivalve, echinoderme, tunicate și gasteropode marine dacă acestea au fost produse în conformitate cu secțiune a VII-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

și sunt conforme cu standardele prevăzute la cap. V pct. 2 din aceeași secțiune.

Capitolul III Decizii după controale

Produsele din pescuit urmează să fie declarate improprii pentru consum uman dacă:

1. în fapt, controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice ori controalele pentru paraziti au indicat ca acestea nu sunt în conformitate cu legislația naționala ce transpune legislația comunitara;

2. acestea conțin, în părțile comestibile, contaminanti sau reziduuri peste limitele prevăzute de legislația naționala ce transpune legislația comunitara specifică ori la niveluri la care consumul zilnic calculat ar putea să depășească limita de consum zilnica sau saptamanala acceptabilă pentru oameni;

3. acestea provin din:

(i) peste otravitor;

(îi) produse din pescuit ce nu sunt conforme cu cerința de la lit. G pct. 2 din cap. II privind biotoxinele; sau

(iii) moluste bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine ce conțin biotoxine marine în cantități totale ce depășesc limitele la care se referă

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

; sau

4. autoritatea competentă considera ca acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori sunt necorespunzătoare pentru consum uman, din orice alt motiv.

Capitolul I Controlul exploatațiilor pentru producere de lapte

(1) Animalele din exploatatiile pentru producere de lapte trebuie să fie supuse controalelor oficiale pentru a se verifica dacă exista conformitate cu cerințele de sănătate pentru producerea de lapte materie prima și, în special, cu statusul de sănătate a animalelor, precum și cu utilizarea produselor medicinale de uz veterinar.

Aceste controale pot să aibă loc cu ocazia controalelor sanitare veterinare efectuate în conformitate cu prevederile naționale transpuse din legislația comunitara, referitoare la sănătatea publică sau la sănătatea animalelor ori la protecția și bunăstarea animalelor, și pot fi efectuate de un medic veterinar de libera practica împuternicit.

(2) Dacă exista motive pentru suspectarea că nu sunt îndeplinite cerințele de sănătate animala, urmează să se verifice statusul general de sănătate a animalelor.

(3) Exploatatiile de producere a laptelui trebuie să fie supuse controalelor oficiale, pentru a se verifica faptul ca sunt respectate cerințele de igiena. Aceste controale oficiale pot implica inspecții și/sau monitorizarea controalelor efectuate de organizații profesionale. Dacă reiese ca igiena este necorespunzătoare, autoritatea competentă trebuie să verifice ca sunt luate măsuri corespunzătoare pentru a se corecta situația.

Capitolul II Controlul laptelui materie prima la colectare

(1) Autoritatea competența trebuie să monitorizeze controalele efectuate în conformitate cu secțiunea a IX-a cap. I, partea a III-a din anexa nr. 3 la Regulile specifice de igiena pentru alimente de origine animala, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 954/2005

ce transpune

Regulamentul nr. 853/2004/CE

.

(2) Dacă operatorul cu activitate în domeniul alimentar nu a corectat situația în decurs de 3 luni de la prima notificare a autorității competente privind neconformitatea cu criteriile referitoare la numărul total de germeni (NTG) și numărul de celule somatice, livrarea de lapte materie prima din exploatatia de producere urmează să fie suspendată sau, în conformitate cu o autorizare specifică de la autoritatea competentă ori cu instrucțiunile generale ale acesteia, urmează să fie supusă cerințelor privind tratamentul și utilizarea acestuia, cerințe necesare pentru a se proteja sănătatea publică. Aceasta suspendare sau aceste cerințe trebuie să rămână în aplicare până când operatorul cu activitate în domeniul alimentar dovedește ca laptele materie prima este conform, din nou, cu criteriile.