Decizia nr. 412/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Dana Titian - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ștefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde avocatul Dan Constantin Tudurache pentru autorul excepției, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției, arătând că dispoziția de lege criticată este neconstituțională prin faptul că stabilește contribuția lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituind astfel privilegii și discriminări, întrucât asigurații plătesc contribuții diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleași servicii, fiind favorizați cei care au venituri mai reduse.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile de lege criticate nu creează privilegii și discriminări și nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Prin dispozițiile de lege criticate se asigură pentru toate persoanele posibilitatea de a beneficia, în condiții identice, de asistență pentru apărarea și restabilirea sănătății.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.117/2005, Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ștefan Coste.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , stabilind contribuția lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii și creează discriminări, întrucât asigurații plătesc contribuții diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleași servicii, fiind favorizați cei care au venituri mai reduse.

Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece contribuțiile la fondul național de asigurări de sănătate, prin caracterul lor obligatoriu, consacrat de art. 1 alin. (2) lit. d) și de

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor și impozitelor, iar obligația cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemănătoare la cheltuielile publice este consacrată de dispozițiile art. 56 din Constituție. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că este rolul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite, precum și cuantumul acestora și că numai acesta poate dispune asupra eventualelor scutiri, reduceri sau alte facilități în funcție de situațiile date. De asemenea, arată că a stabili că cei care realizează venituri mai mici decât venitul de bază minim brut pe țară sau decât venitul mediu pe economie trebuie să plătească o cotă de 6,5% calculată la aceste venituri nu înseamnă o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală. Faptul că persoanele care realizează venituri din activități independente, respectiv din desfășurarea activității de notar public în cazul autorului excepției, nu au fost puse pe același plan cu cei care obțin venituri din indemnizațiile de șomaj, alocațiile de sprijin, agricultură și silvicultură sau din cedarea folosinței bunurilor sau din dividende și dobânzi nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție, atât timp cât legiuitorul a apreciat că este just ca cei care obțin venituri mai mari să aibă o contribuție corespunzătoare la constituirea fondului național de asigurări de sănătate, principiul solidarității prevalând în acest caz.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (3) din Constituție, organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale se stabilesc potrivit legii. Astfel, potrivit acestor prevederi constituționale, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului reglementarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, care include și modul de finanțare a acestui sistem, respectiv obligația persoanelor asigurate și a angajatorilor de a plăti o contribuție bănească lunară la fondul unic național de asigurări sociale de sănătate, în raport cu veniturile realizate, respectiv cu drepturile salariale achitate. Totodată, textul de lege criticat conținând dispoziții care prevăd modul de stabilire a contribuției bănești lunare pentru asigurările de sănătate, datorată de persoanele asigurate prevăzute în cuprinsul textului, care se determină sub forma unei cote de 6,5% aplicate asupra veniturilor realizate, în raport cu situația în care se află fiecare categorie de persoane asigurate, nu contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) din Constituție, ce consacră principiul egalității, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări.

În continuare, arată că persoanele asigurate, care exercită profesii liberale sau activități independente, autorizate, potrivit legii, pot realiza venituri mai mari decât veniturile obținute de celelalte categorii de persoane asigurate, prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat și, în consecință, vor datora un cuantum mai mare al contribuției lunare pentru asigurări de sănătate, în baza principiului solidarității și al subsidiarității, ce guvernează funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, instituit prin

art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 . Această situație diferită justifică în mod obiectiv și rezonabil un tratament juridic diferențiat, astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că pot fi instituite tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

față de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută, deoarece dispozițiile de lege criticate, referitoare la obligativitatea persoanei asigurate de a plăti o cotă de 6,5% din venitul lunar realizat la fondul de asigurări de sănătate, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, cu următorul conținut:

- Art. 51 alin. (2): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit:

b) veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente;

c) veniturilor din agricultură și silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);

d) indemnizațiilor de șomaj și alocațiilor de sprijin;

e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d)."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care au următorul conținut: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , asigurările sociale de sănătate, ca principal sistem de finanțare a ocrotirii și promovării sănătății populației, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintă o concretizare a dreptului la ocrotirea sănătății, consacrat de art. 34 din Constituție, precum și a obligației statului de a garanta și asigura exercițiul acestui drept fundamental. Susținerea financiară a asigurărilor sociale de sănătate se realizează prin fondul unic de asigurări sociale de sănătate, care, conform art. 2 alin. (2) din aceeași ordonanță, se constituie din contribuția de asigurări sociale de sănătate suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personalul salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii.

Conform

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , au calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au domiciliul sau reședința în România, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează. Persoanele fizice care au calitatea de asigurați au dreptul, potrivit

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , fără nici o deosebire, la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale.

Curtea observă că, potrivit dispozițiilor de lege criticate prin excepția de neconstituționalitate, "persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare, pentru asigurările de sănătate (...)", care este stabilită sub forma cotei unice de 6,5%, aplicată asupra veniturilor realizate. Sub acest aspect textul de lege criticat nu instituie nici privilegii și nici discriminări.

De asemenea, Curtea constată că, într-adevăr, valoarea contribuției diferă de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, dar această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari față de cele ale căror venituri sunt mai reduse. Soluția legislativă, criticată de autorul excepției, este justificată și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, înscris în

art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 . Solidaritatea socială presupune ca orice persoană asigurată să beneficieze, la nevoie, în condiții identice de asistență pentru apărarea și restabilirea sănătății, chiar dacă posibilitățile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contribuție mai redusă la constituirea fondului de asigurări de sănătate. De altfel, în nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când și de ce anume servicii medicale ori de alte măsuri de ocrotire a sănătății va avea nevoie.

Totodată, Curtea observă că principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, impune, de asemenea, diferențierea contribuției în funcție de veniturile realizate, cota de contribuție lunară a persoanei asigurate, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, diferența valorică a contribuției fiind determinată de nivelul diferit al veniturilor.

De asemenea, prin

Decizia nr. 243 din 27 mai 2004 , referitoare la dispozițiile art. 13, art. 52 alin. (2) și

art. 53 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 28 iunie 2004, Curtea a reținut că reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurări de sănătate, fără a institui privilegii sau discriminări.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ștefan Coste în Dosarul nr. 1.117/2005 al Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.