Decizia nr. 423/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Ionescu în Dosarul nr. 10.798/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca fiind inadmisibilă, întrucât apreciază că în realitate autorul excepției solicită ca pe calea admiterii excepției să fie eliminată sintagma "fără drept" din cuprinsul art. 192 din Codul penal, ceea ce excede atribuțiilor Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 10.798/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 din Codul penal, excepție ridicată de inculpatul Ștefan Ionescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 44, deoarece "ar trebui menționat și explicitat ce privește mențiunea «fără drept». În speță, s-a încălcat limita dintre două proprietăți, peretele fiind pus perpendicular pe stradă, iar dreptul de întreținere și conservare nu se poate face decât de pe terenul părții vătămate".

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că art. 192 din Codul penal respectă principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 192 din Codul penal respectă principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate privată, reglementat în art. 44 din Constituție, iar o eliminare a sintagmei "fără drept" din cuprinsul acestui articol ar lăsa loc arbitrariului și violării dreptului de proprietate după bunul plac al făptuitorului, care ar putea pretinde că ar avea anumite interese în pătrunderea fără drept în domiciliul unei persoane.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 din Codul penal sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate se constată că, deși sunt criticate dispozițiile art. 192 din Codul penal în întregul lor, din motivarea excepției rezultă că această critică vizează doar prevederile alin. 1. Așadar, Curtea urmează să se pronunțe numai asupra constituționalității dispozițiilor art. 192 alin. 1 din Codul penal (Violarea de domiciliu), al căror conținut este următorul: "Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani."

În opinia autorului excepției, aceste prevederi legale încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată. De asemenea, autorul excepției solicită explicitarea sintagmei "fără drept" din cuprinsul normei juridice criticate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. Elementul material al faptei prevăzute în alin. 1 teza întâi din art. 192 din Codul penal constă în acțiunea de pătrundere în domiciliul unei persoane. Pătrunderea în domiciliu poate fi săvârșită în orice mod, prin această expresie indicându-se că oricare ar fi procedeul întrebuințat și oricum s-ar manifesta acțiunea făptuitorului, aceasta va constitui elementul material al faptei, dacă a avut ca rezultat pătrunderea într-un domiciliu străin. O cerință esențială pe care trebuie să o îndeplinească acțiunea făptuitorului pentru a întregi latura obiectivă a infracțiunii este ca acțiunea să fie săvârșită "fără drept". Dacă cel care pătrunde în domiciliul unei persoane acționează în temeiul unui drept, nu va fi realizat elementul material, chiar dacă persoana în drept să folosească locuința s-ar opune (de exemplu, pătrunderea unei persoane împuternicite să efectueze o percheziție domiciliară).

Totodată, se observă că prevederile art. 192 alin. 1 din Codul penal reglementează una dintre infracțiunile contra libertății persoanei (iar nu contra patrimoniului, cum se susține în motivarea excepției), și anume varianta simplă a infracțiunii de violare de domiciliu, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Aceste dispoziții nu sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 44, deoarece textul incriminează, indiferent de titular și de forma de proprietate sau posesie legală, pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, nefiind încălcat principiul constituțional al garantării dreptului de proprietate.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 192 alin. 1 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Ionescu în Dosarul nr. 10.798/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2005.