Decizia nr. 452/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) și ale art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004 al Judecătoriei Brașov.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16, art. 135 alin. (2) lit. a) și ale art. 139 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 4 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.257/2004, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , excepție ridicată de Ioan Popa într-o cauză ce are ca obiect o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , stabilind contribuția lunară obligatorie la fondul de asigurări sociale de sănătate în procent unic de 6,5%, aplicat la totalitatea veniturilor realizate, instituie privilegii și creează discriminări, întrucât asigurații plătesc contribuții diferite, în raport cu veniturile realizate, dar beneficiază de aceleași servicii, fiind favorizați cei care au venituri mai reduse.
Susține că prin reglementarea criticată nu se respectă obligația statului de a crea cadrul favorabil valorificării tuturor factorilor de producție și nici echitatea în colectarea impozitelor, taxelor și a altor contribuții.
Consideră că legea trebuia să prevadă raportarea plății contribuției fie asupra salariului, fie asupra unei alte surse de venit, iar nu cumulativ, așa cum se înțelege prin actuala reglementare.
Judecătoria Brașov apreciază că excepția ridicată este nefondată, întrucât dispozițiile art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
nu contravin principiilor constituționale statuate de art. 16, 135 și 139.
Consideră că principiul egalității cetățenilor în fața legii este aplicabil numai în cazul cetățenilor aflați în situații obiectiv identice, iar pentru situațiile diferite se justifică tratamentul juridic diferențiat.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.
Guvernul consideră că reglementarea dedusă controlului de constituționalitate nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât aceasta se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.
Apreciază că argumentele aduse de autorul excepției cu privire la încălcarea celorlalte dispoziții constituționale invocate nu sunt incidente în speță.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
sunt constituționale. În susținerea acestui punct de vedere arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.
Consideră că textele criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) și ale art. 139 din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.838 din 20 noiembrie 2002, având următorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente;
c) veniturilor din agricultură și silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizațiilor de șomaj și alocațiilor de sprijin;
e) veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d).";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări în a cărei rază teritorială își au domiciliul veniturile impozabile, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%, potrivit prezentei ordonanțe de urgență."
Ulterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. a) și b) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
au fost modificate și completate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005, astfel încât aceste prevederi au următorul cuprins:
- Art. 51 alin. (2) lit. a) și b): "Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii liberale sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.";
- Art. 53 alin. (2): "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5 %. Modelul declarației de asigurare se aprobă prin ordin al președintelui CNAS."
Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității art. 51 alin. (2) și a
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005 , întrucât soluția legislativă este aceeași cu cea anterioară modificării.
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 135 alin. (2) lit. a) și ale art. 139 din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.";
- Art. 139: "(1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
(3) Sumele reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , asigurările sociale de sănătate, ca principalul sistem de finanțare a ocrotirii și promovării sănătății populației, sunt obligatorii. Aceste prevederi reprezintă o concretizare a dreptului la ocrotirea sănătății, consacrat de art. 34 din Constituție, precum și a obligației statului de a garanta și asigura exercițiul acestui drept fundamental.
Susținerea financiară a asigurărilor sociale de sănătate se realizează prin "fondul național unic de asigurări sociale de sănătate", care, conform art. 2 alin. (2) din ordonanță, se constituie din contribuția "suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, potrivit legii".
Conform art. 4 alin. (1) din aceeași ordonanță, au calitatea de asigurat toate persoanele fizice care au domiciliul sau reședința în România, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Toți asigurații, fără nici o deosebire, au dreptul, conform art. 10 alin. (1) din ordonanță, "la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale, servicii de îngrijire a sănătății, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale".
Potrivit prevederilor art. 51 din ordonanță, prevederi criticate prin excepția de neconstituționalitate, "Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare, pentru asigurările de sănătate...", care este stabilită sub forma cotei unice de 6,5%, aplicată asupra veniturilor realizate. Sub acest aspect, textul de lege nu instituie nici privilegii și nici discriminări. Este adevărat că valoarea contribuției diferă de la persoană la persoană, în raport cu cuantumul veniturilor realizate. Această diferență este rezonabilă și justificată de situația obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari, față de cele ale căror venituri sunt mai reduse.
Soluția legislativă este justificată și de principiul solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor, înscris în art. 1 alin. (2) lit. b) din ordonanță. În nici un caz nu se poate estima anticipat cine, când și de ce anume servicii medicale ori de alte măsuri de ocrotire a sănătății va avea nevoie. Solidaritatea socială presupune ca orice persoană asigurată să beneficieze, la nevoie, în condiții identice de asistență pentru apărarea și restabilirea sănătății, chiar dacă posibilitățile sale materiale, determinate de nivelul veniturilor realizate, i-au permis o contribuție mai redusă la constituirea fondului de asigurări de sănătate.
Principiul constituțional al așezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, prevăzut de art. 56 alin. (2), impune, de asemenea, diferențierea contribuției persoanelor care realizează venituri mai mari. Cota de contribuție, exprimată procentual, este unică, neavând nici caracter progresiv, diferența valorică a contribuției fiind determinată de nivelul diferit al venitului.
Curtea constată că prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) și ale art. 139 din Constituție nu au incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) și ale
art. 53 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002
privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată în fața Judecătoriei Brașov de Ioan Popa în Dosarul nr. 10.257/2004.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Toma
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.