Decizia nr. 465/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) fraza a doua, art. 13 alin. (1) lit. b) și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, excepție ridicată de Costică Rad în Dosarul nr. 127/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspund autorul excepției, personal și prin avocat Vasile Jurj, precum și partea U.M. 02565 Cluj - Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic Dan Cimpoeru, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții faptul că părțile Ministerul Justiției și U.M. 0198 București - Serviciul Român de Informații au transmis, prin Serviciul de registratură al Curții Constituționale, note scrise și depuse la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției, prin apărător, reiterează motivele de neconstituționalitate prezentate în scris și depuse la dosarul cauzei. Se arată că

Legea nr. 187/1999

nu reglementează o procedură care să protejeze suficient dreptul privind viața intimă, familială și privată, consacrat de art. 26 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece, pe de o parte, nu este permisă obținerea originalelor și a tuturor copiilor materialelor întocmite de organele securității ca poliție politică și, pe de altă parte, nu se prevede nici posibilitatea de a dispune cu privire la aceste documente, persoana vizată având dreptul doar la consultarea propriului dosar și la obținerea de copii.

Păstrarea în continuare de către autoritățile publice și conservarea acestor documente de către Arhivele Naționale, după încetarea activității Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fără consimțământul explicit și liber exprimat al persoanei vizate, reprezintă ingerințe "prevăzute de lege" ale statului în viața intimă, familială și privată, nejustificate de un scop legitim și fără a fi necesare într-o societate democratică. Or, în cauza Leander împotriva Suediei, 1987, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, "într-un sistem care se aplică tuturor cetățenilor, legea trebuie să folosească termeni destul de clari pentru a le arăta în ce împrejurări și în ce condiții ea abilitează puterea publică să-și permită asemenea amestec, virtual periculos, în viața privată". În cauza P.G. și J.H. împotriva Regatului Unit, 2001, instanța europeană a reținut că formula "prevăzută de lege" se referă și la calitatea legii, care trebuie să fie compatibilă cu principiul supremației legii "și impune condiții care depășesc existența unei baze legale în legislația internă, cerând ca baza legală să fie «accesibilă» și «previzibilă» (...)", iar în ceea ce privește noțiunea de "scopuri legitime" care să permită "ingerințe" ale statului în exercitarea acestui drept, aceeași instanță a decis că acestea trebuie să dea individului o protecție adecvată împotriva intervențiilor arbitrare în viața intimă, familială sau privată a unei persoane (cauza Malone împotriva Regatului Unit, 1984). Tot astfel, în cauzele Rotaru împotriva României, 2000, și Amann împotriva Elveției, 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și "a conchis că întocmirea unei fișe și stocarea ei constituie amestecuri în viața privată și nu pot fi considerate a fi «prevăzute de lege», de vreme ce legislația nu indică suficient de clar aria și condițiile de exercitare ale acestor atribuții discreționare".

Se arată, de asemenea, că prin nerespectarea dreptului prevăzut de art. 26 din Constituție, dispozițiile de lege criticate încalcă totodată și dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, fără a încălca drepturile și libertățile altora, ordinea publică și bunele moravuri, precum și dreptul exclusiv al persoanei la propria imagine - "aspecte de conținut ale dreptului la viața intimă, familială și privată". Dreptul la viața intimă, familială și privată este ocrotit și de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens indicându-se o bogată jurisprudență în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

În sfârșit, se arată că "nici dispozițiile legale invocate și nici chiar

Legea nr. 187/1999 , în întreaga ei economie", nu protejează individul împotriva abuzurilor, deoarece prin sistemul de supraveghere secretă instituită legal, menit a apăra siguranța națională, se poate ajunge, sub acest pretext, "la riscul subminării sau chiar al distrugerii democrației", în condițiile în care legislația română nu permite "contestarea deținerii de către serviciile de informații a unor date privind viața privată ori contestarea veridicității acestor informații".

Se precizează că aspectele de neconstituționalitate criticate nu vizează forma eliptică a textelor de lege atacate și se solicită, în consecință, admiterea excepției de neconstituționalitate.

Având cuvântul, reprezentantul U.M. 02565 Cluj - Ministerul Apărării Naționale solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, susținând în acest sens că dosarele întocmite de organele securității ca poliție politică "au o valoare inestimabilă, relevantă pentru stabilirea adevărului unei perioade istorice a României, iar prin lege s-a instituit un regim special de gestionare a acestora de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității". Pe de altă parte, arată că autorul excepției critică forma eliptică a reglementărilor legale indicate, și nu contrarietatea acestora față de dispozițiile Legii fundamentale. Or, Curtea Constituțională a reținut în mod constant în jurisprudența sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite". Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând în acest sens că autorul excepției critică, în realitate, omisiuni legislative referitoare la reglementarea posibilității de distrugere a documentelor ce alcătuiesc dosarul întocmit de organele securității ca poliție politică, la cererea persoanei vizate. Or, astfel de critici nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, care se pronunță doar asupra conformității textelor de lege supuse examinării față de prevederile Legii fundamentale, nu și asupra omisiunilor legislative ale acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 127/2005, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) fraza a doua, art. 13 alin. (1) lit. b) și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică. Excepția a fost ridicată de Costică Rad în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece persoana vizată nu poate cere decât eliberarea de copii de pe actele dosarului, fără a avea însă posibilitatea de a dispune cu privire la aceste documente, întrucât instituțiile abilitate pot în continuare să dețină, să stocheze și să arhiveze materiale care conțin informații referitoare la viața particulară și familială a unei persoane. În această manieră care nu prevede posibilitatea distrugerii materialelor și informațiilor - indiferent de suportul pe care se află - este îngrădit dreptul cetățeanului de a-și proteja viața intimă, familială și privată, precum și dreptul acestuia de a dispune de el însuși, în condițiile impuse de art. 26 din Constituție.

De asemenea, se susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 31 alin. (2) și ale art. 53, precum și prevederile art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în raport cu art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. Critica de neconstituționalitate se raportează, de asemenea, și la "prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte".

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dosarele supuse analizei în condițiile

Legii nr. 187/1999

sunt surse de o valoare inestimabilă, relevante pentru stabilirea adevărului istoric al unei perioade dominate de o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, aceste dosare au un regim special și de aceea se impune, după încetarea activității Consiliului, predarea lor Arhivelor Naționale spre conservare.

De asemenea, verificarea într-o anumită reglementare a legalității unei ingerințe la viața privată, așa cum aceasta a fost definită prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, presupune analizarea mai multor condiții. Astfel, ingerința trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească unul din scopurile legitime și să fie necesară într-o societate democratică, cerințe care se regăsesc pe deplin în economia reglementărilor contestate. Faptul că aceste dosare nu conțin numai informații referitoare la o singură persoană, ci și informații relevante în egală măsură pentru alte persoane, reprezintă un argument în plus pentru a considera că distrugerea lor ar putea echivala cu un abuz al autorităților de natură a afecta drepturile și libertățile altora.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea unor reguli privind exercitarea dreptului de acces la propriul dosar întocmit de organele securității ca poliție politică nu contravine principiului liberului acces la justiție, atâta vreme cât deciziile Consiliului pot fi atacate la curtea de apel în competența căreia își are domiciliul contestatorul.

De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică, fără discriminări pe considerente arbitrare, tuturor cetățenilor români sau străini care după anul 1945 au avut cetățenie română și sunt conforme cu prevederile constituționale ale art. 31 alin. (2), potrivit cărora autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal.

Avocatul Poporului mai arată că nu poate fi reținută critica referitoare la art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și nici la art. 20 și 26 din Constituție.

În plus, se precizează că autorul excepției invocă neconstituționalitatea textelor din

Legea nr. 187/1999

din perspectiva unei omisiuni de reglementare; or, Curtea Constituțională a statuat că nu se poate substitui legiuitorului prin adăugarea unor noi prevederi celor instituite.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) fraza a doua, art. 13 alin. (1) lit. b) și

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 17 decembrie 1999. Dispozițiile menționate au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (1) fraza a doua: "(...) Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe înscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului.";

- Art. 13 alin. (1) lit. b): "Persoanele îndreptățite pot solicita Consiliului, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), în condițiile prezentei legi, următoarele:

.........................................................................

b) eliberarea unor copii de pe înscrisurile aflate în aceste dosare ori alte materiale;";

- Art. 23 alin. (1): "La încetarea activității Consiliului fondul arhivistic și documentar constituit pe baza prezentei legi se predă spre conservare Arhivelor Naționale."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției, precum și la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 privind respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private, ale art. 31 alin. (2) referitoare la obligativitatea autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, precum și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se invocă nerespectarea prevederilor art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, referitoare la interdicția unor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viața particulară, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, cu excepția cazului în care legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, raportat la dispozițiile din Constituție și din documentele internaționale invocate, Curtea reține următoarele: autorul excepției consideră că dispozițiile art. 1 alin. (1) fraza a doua, art. 13 alin. (1) lit. b) și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

sunt neconstituționale, deoarece persoana vizată nu poate cere decât eliberarea de copii de pe actele propriului dosar întocmit de organele securității ca poliție politică, fără a avea posibilitatea de a dispune cu privire la aceste documente, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Arhivele Naționale având competența să dețină în continuare, să stocheze și să arhiveze materiale care conțin informații referitoare la persoana privată.

Legea nr. 187/1999

reglementează dreptul de acces al cetățenilor români la propriul dosar întocmit de organele securității ca poliție politică, precum și condițiile în care acest drept se exercită. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) fraza a doua din lege, "(...) Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe înscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului". De drepturile prevăzute la alin. (1) și (2) ale art. 1 - respectiv studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe înscrisurile doveditoare despre cuprinsul dosarului, precum și aflarea identității agenților de securitate și a colaboratorilor, care au contribuit cu informații la completarea acestui dosar - beneficiază, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, orice cetățean român, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărit de organele securității statului, soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al doilea inclusiv ale persoanei decedate.

Analizând textele de lege criticate, Curtea constată că cerințele legale necesare pentru exercitarea dreptului de acces la propriul dosar întocmit de organele securității ca poliție politică sunt aplicabile fiecăruia dintre solicitanți, în mod nediscriminatoriu, astfel că nu se poate reține încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Legea fundamentală. De asemenea, nu poate fi primită nici critica de neconstituționalitate față de exigențele dreptului de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, în special cele referitoare la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, atâta vreme cât deciziile Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ. De altfel, însuși autorul prezentei excepții de neconstituționalitate se află în faza soluționării de către Curtea de Apel Cluj a unei contestații împotriva unei astfel de decizii.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a dispozițiilor de lege criticate față de prevederile art. 26 și ale art. 31 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că, potrivit textelor legale mai sus amintite, nici o altă persoană în afara celor strict prevăzute de lege nu are acces la dosarul unei alte persoane. Așadar, cât timp solicitantului îi este respectat și asigurat dreptul de acces la actele propriului dosar întocmit de organele securității ca poliție politică, în condițiile prevăzute de lege, nu se poate susține că este încălcat dreptul său constituțional la viața intimă, familială și privată sau dreptul la informație. Mai mult, acesta este protejat de imixtiuni sau alte atingeri ale vieții private tocmai prin reglementarea condițiilor stricte de acces la propriul dosar, precum și prin măsuri de păstrare, conservare și pază a fondului arhivistic și documentar de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, respectiv Arhivele Naționale.

Având în vedere considerentele arătate mai sus, Curtea observă că nici criticile de neconstituționalitate față de prevederile art. 53 din Constituție, și nici cele față de dispozițiile art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în raport cu normele art. 20 alin. (2) din Constituție, nu sunt întemeiate.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției potrivit cărora textele de lege criticate contravin și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că acestea sunt formulate printr-un memoriu trimis Curții după învestirea sa prin încheierea de sesizare a instanței de judecată cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate și susținute, în fața sa, în timpul dezbaterilor din ședința publică de judecată. Or, invocarea unor noi motive de neconstituționalitate direct în fața Curții Constituționale contravine

art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial", precum și jurisprudenței constante a acesteia în materie. Ca atare, nici aceste critici nu pot fi reținute.

Nu poate fi reținută, de altfel, nici aprecierea că textele de lege criticate sunt neconstituționale, prin raportare "la prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte", deoarece, potrivit

Legii nr. 47/1992 , sesizările privind soluționarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie motivate, în sensul indicării normei constituționale sau internaționale pretins a fi încălcate, precum și a argumentării relației de contrarietate dintre acestea și textele legale criticate.

În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de calitate și precizie a textelor de lege atacate, Curtea constată că acestea corespund exigențelor impuse atât de documentele internaționale invocate, referitoare la drepturile fundamentale ale omului, cât și de jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prevederile normative criticate, precum și reglementările

Legii nr. 187/1999 , în ansamblul lor, conțin suficiente elemente de natură a preciza clar persoanele cărora le sunt adresate, precum și condițiile legale de exercitare a drepturilor prevăzute de acestea.

Autorul excepției mai susține că eliberarea de copii de pe actele și înscrisurile doveditoare aflate la dosar, precum și păstrarea, stocarea și conservarea fondului arhivistic de către instituțiile abilitate de lege, reprezintă măsuri ce nu asigură suficientă protecție persoanei sub aspectul vieții intime, familiale și private, afectându-i, totodată, dreptul de a dispune de sine însuși, precum și dreptul la propria imagine. Consideră că, pentru a asigura deplina protecție a acestor valori,

Legea nr. 187/1999

ar trebui să prevadă restituirea sau distrugerea documentelor ce alcătuiesc propriul dosar, la cererea persoanei interesate.

Curtea constată că aceste aprecieri nu pot fi primite. Potrivit prevederilor

Legii nr. 47/1992 , dar și jurisprudenței constante în materie a Curții, instanța de contencios constituțional nu are competența de a modifica sau completa textele de lege supuse controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate. Pe de altă parte, dosarele întocmite de organele securității ca poliție politică, care conțin informații cu privire și la alte persoane decât subiectul respectivului dosar, aparțin fondului arhivistic național și reprezintă o importantă sursă pentru documentare în scopul restabilirii adevărului istoric începând cu anul 1945, astfel că restituirea acestora către persoanele vizate, precum și distrugerea lor ar veni în conflict atât cu interesul privat al altor persoane de a-și studia propriul dosar, cât și cu interesul general al societății de a reconstitui și a cunoaște, în consecință, realitatea istorică.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) fraza a doua, art. 13 alin. (1) lit. b) și ale

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, excepție ridicată de Costică Rad în Dosarul nr. 127/2005 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.