Decizia nr. 455/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001

privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal, lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că regula majorității, instituită de Codul civil în cazul administrării imobilelor, se justifică din punct de vedere constituțional. În consecință, se apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6.715/C/2004, înregistrat la Curtea Constituțională la 6 mai 2005, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 , excepție ridicată de Ioan Sîrbu în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea acțiunii formulate de o asociație de proprietari pentru evacuarea autorului excepției dintr-un spațiu comercial denumit "dependință".

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 234/2002

încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție [devenit art. 44 alin. (1) după republicarea Constituției].

În motivarea acestei susțineri, se arată că "atributele dreptului de proprietate asupra unui bun sunt dreptul de folosință, de a-i culege fructele și de a dispune de acestea potrivit voinței proprietarului. În condițiile în care un bun se află în proprietatea comună a mai multor persoane, nici un fel de act nu poate fi făcut fără acordul unanim al copărtașilor; este așa numita regulă a unanimității". Or, se arată în continuare, prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece prevăd ca "folosința spațiului să fie încredințată pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor unei asociații de proprietari, în condițiile în care o asociație de proprietari este alcătuită din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scări [...]". Aceștia din urmă nu numai că "nu sunt proprietarii spațiului pentru a-și da acordul, dar nu au nici un interes în această chestiune". De asemenea, autorul excepției susține că, potrivit dispozițiilor criticate, "un spațiu aflat în proprietate comună poate fi folosit doar «pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor unei asociații de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectați»", încălcându-se astfel regula unanimității.

Judecătoria Galați consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât regula unanimității privește doar actele de dispoziție, nu și actele de administrare. Or, precizează instanța, dispozițiile criticate prevăd că administrarea spațiilor aflate în proprietate comună se face "pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, care decid cu majoritate simplă și cu acordul proprietarilor direct afectați". În consecință, instanța consideră că nu se încalcă dreptul de proprietate al coproprietarilor, întrucât regula unanimității ar duce la imposibilitatea efectuării oricărui act.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la invocarea încălcării art. 44 alin. (1) din Constituție, se arată că, "în ce privește conținutul și limitele dreptului de proprietate, prevederile constituționale fac trimitere la lege, astfel că sarcina stabilirii acestora îi revine autorității legiuitoare".

Regula unanimității, apreciază Guvernul, "care, de altfel, este prevăzută de dispozițiile Codului civil, și nu de Constituție, se aplică numai în cazul actelor de dispoziție, nu și al celor de administrare, cum sunt cele la care se referă

art. 11 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 . Aplicarea unanimității și în cazul închirierii sau dării în folosință a unui spațiu aflat în proprietate comună ar conduce, practic, la imposibilitatea efectuării unor astfel de acte, dat fiind că unanimitatea este greu de obținut, mai ales în situația asociațiilor de locatari, unde numărul coproprietarilor este unul mai mare".

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În argumentarea acestei susțineri, în punctul de vedere prezentat se arată că dispozițiile constituționale invocate referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. În acest sens, sunt menționate deciziile Curții Constituționale nr. 6/1992 și nr. 22/2005. În consecință, Avocatul Poporului consideră că închirierea sau folosirea de către persoanele fizice ori persoanele juridice a spațiilor aflate în proprietatea comună a asociațiilor de proprietari nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al acestora.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile " art. 11 alin 1 din Legea nr. 234/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 85/2001 ". În realitate, legea în cauză având un singur articol, este evident că autorul excepției se referă la dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001

privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 234/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.

Dispozițiile criticate, asupra cărora Curtea urmează să se pronunțe, au următorul cuprins:

- Art. 11. alin. (1): "Închirierea sau folosirea de către persoanele fizice ori juridice a spațiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosință, semnat din partea asociației de proprietari de către președinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați."

Dispozițiile constituționale considerate a fi fost încălcate prin textul criticat sunt cele ale art. 44 alin. (1), care au următorul cuprins: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

Autorul excepției susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece stabilesc ca "folosința spațiului să fie încredințată pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor [...], în condițiile în care o asociație de proprietari este alcătuită din proprietari ai unor imobile din mai multe blocuri, cu mai multe scări [...]", deși aceștia "nu sunt proprietarii spațiului pentru a-și da acordul [și] nu au nici un interes în această chestiune". De asemenea, se susține că textul criticat prevede că "închirierea de către persoanele fizice ori juridice a spațiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau folosință, semnat de președinte, pe baza hotărârii adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați", ceea ce încalcă "regula unanimității".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în cauză, se pune problema limitelor stabilite prin lege cu privire la dreptul de proprietate în cazul bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă (condominium pro indiviso) în blocurile de locuințe cu mai multe locuințe, în care, potrivit legii, se constituie asociații de proprietari [ art. 69 alin. 1 din Legea locuinței nr. 114/1996 , respectiv

art. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 ].

În legătură cu aceasta, Curtea observă că textul criticat al

Ordonanței Guvernului nr. 85/2001

stabilește condițiile de închiriere sau folosire a spațiilor aflate în proprietatea comună a proprietarilor, inclusiv aprobarea prealabilă prin hotărâre a adunării generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectați. Potrivit

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 , adunarea generală a proprietarilor exercită conducerea asociației de proprietari adoptând hotărâri cu votul a cel puțin jumătate plus unul din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință din cadrul unei clădiri [art. 4 alin. (1) din Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - anexa nr. 2 din

Legea locuinței nr. 114/1996 ].

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, care reglementează garantarea dreptului de proprietate privată, prevăd, în același timp, că atât limitele, cât și conținutul acestui drept "sunt stabilite de lege".

Rezultă, în mod evident, că limitele aduse prin lege dreptului de proprietate, în speță asupra părților destinate folosirii în comun de către toți proprietarii dintr-o clădire cu mai multe locuințe, se justifică constituțional prin asigurarea posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor de locuințe din acel imobil.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției, referitoare la respectarea, în speță, a condițiilor prevăzute de lege cu privire la asigurarea folosirii spațiului comun în litigiu, inclusiv a condițiilor de constituire a asociației de proprietari, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii de competența exclusivă a instanței judecătorești.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001

privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Ioan Sîrbu în Dosarul nr. 6.715/C/2004 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.