Decizia nr. 481/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Direcția Silvică Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 718/R/2005 al Tribunalului Harghita.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 503D/2005 și nr. 646D/2005, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele Tribunalului Harghita nr. 717/R/2005 și nr. 892/2005.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 502D/2005, nr. 503D/2005 și nr. 646D/2005 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 503D/2005 și nr. 646D/2005 la Dosarul nr. 502D/2005, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate referitoare la repararea pagubelor produse instituțiilor publice de către funcționarii publici nu încalcă, sub nici o formă, dreptul autorității publice de a-și reîntregi patrimoniul.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 25 mai, 2 mai și 13 iulie 2005, pronunțate în dosarele nr. 718/R/2005, nr. 717/R/2005 și nr. 892/2005, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , excepție ridicată de Direcția Silvică Miercurea-Ciuc cu ocazia soluționării acțiunilor în contencios administrativ introduse de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în cele trei dosare, autorul acesteia susține că textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituție care reglementează accesul liber la justiție, întrucât prevede că autoritatea sau instituția publică nu poate să antreneze răspunderea civilă a salariaților funcționari publici decât prin emiterea unei dispoziții de imputare sau prin asumarea de către persoana vinovată a unui angajament de plată. În acest fel, consideră autorul excepției, "instituției i se îngrădește liberul acces la justiție, întrucât nu se poate adresa instanței judecătorești pentru recuperarea pagubelor produse patrimoniului instituției sau pentru restituirea unor sume care au fost acordate necuvenit".

Tribunalul Harghita, exprimându-și opinia în cele trei dosare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În acest sens, instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, care au statuat în mod repetat că "accesul liber la justiție nu este un drept absolut a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerințe obligatorii".

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere, având un conținut asemănător, considerând că excepția este neîntemeiată.

În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că dispozițiile criticate nu îngrădesc accesul la justiție, ci permit autorității sau instituției publice să-și recupereze pagubele cu celeritate, printr-o procedură simplă.

Guvernul face referire la jurisprudența Curții Constituționale, care, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod repetat că accesul la justiție nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerințe obligatorii.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, cu un conținut asemănător, prin care consideră, în esență, că excepția este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă art. 21 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare, text care are următorul cuprins:

"Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 72 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile."

Textul

art. 72 din Legea nr. 188/1999 , la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul cuprins: "Răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile."

În esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea că prin textul de lege criticat se încalcă dreptul de acces liber la justiție consacrat prin art. 21 din Constituție. Din motivarea excepției rezultă că, în realitate, autorul excepției are în vedere numai alin. (1) și (2) ale art. 21, texte care au următorul cuprins: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Dispozițiile constituționale ale art. 21 consacră, între drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, prevăzute în titlul II, cap. I, accesul liber la justiție al persoanei pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime, ceea ce exclude autoritățile și instituțiile publice.

Curtea reține că textul criticat pentru neconstituționalitate nu încalcă dreptul autorității sau instituției publice de a-și reîntregi patrimoniul, în cazul angajării răspunderii civile a funcționarului public, ci prevede o procedură specială, mai facilă, în acest scop.

Totodată, Curtea observă că, prin textul criticat, numai în cazul pagubelor produse patrimoniului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public, precum și în cazul nerestituirii în termenul legal a sumelor acordate necuvenit este prevăzută, pentru autoritatea publică, calea emiterii unui ordin sau unei dispoziții de imputare sau, după caz, a asumării de către cel în cauză a unui angajament de plată. Aceasta este o modalitate specifică, mult simplificată și operativă, de acoperire a unui prejudiciu, explicabilă prin raportul specific de autoritate existent între conducătorul autorității sau instituției publice și funcționarul supus rigorilor unui statut special, care îl deosebește de persoana angajată în baza unui contract de muncă.

De altfel, Curtea reține că, potrivit

art. 93 din Legea nr. 188/1999 , "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."

În consecință, Curtea constată că nu sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Direcția Silvică Miercurea-Ciuc în dosarele nr. 718/R/2005, nr. 717/R/2005 și nr. 892/2005 ale Tribunalului Harghita.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2005.