Decizia nr. 493/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecătoriei Huedin.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că obligația legală privind recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la tortură, pedeapsă ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituție și de documentele internaționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 98/2005, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Octavian Gelu Berindean în dosarul menționat, în care autorul excepției este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 22 din Constituție care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică al persoanei, precum și interdicția supunerii la tortură ori la pedepse sau tratamente inumane ori degradante, considerând că "recoltarea de probe biologice care se face prin înțepătură cu siringa [este un] procedeu [traumatizant]".

De asemenea, în susținerea excepției a fost invocată și încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (8) din Constituție [devenit art. 23 alin. (11) după republicarea Constituției] privind prezumția de nevinovăție, precum și ale art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care consacră aceeași prezumție de nevinovăție, întrucât prin reglementarea criticată, se consideră "ab initio" că șoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator că un conducător auto ar fi sub influența băuturilor alcoolice.

Un ultim motiv de neconstituționalitate invocat de autorul excepției îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. În concepția autorului excepției, prevederile criticate permit agentului constatator să ceară recoltarea de probe biologice, "fără a exista vreo instrucție penală", deci chiar fără ca "măcar să existe vreun indiciu privind săvârșirea vreunei infracțiuni".

În legătură cu invocarea celor două texte din documentele internaționale menționate, autorul excepției face referire și la aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 din Constituție, care reglementează prioritatea tratatelor internaționale privind drepturile omului în cazul în care există neconcordanțe între acestea și legile interne.

Judecătoria Huedin consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În opinia instanței, "sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testarea aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier". Conform opiniei instanței, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la tortură, pedeapsă ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituție și de documentele internaționale.

În legătură cu invocarea încălcării dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție privind prezumția de nevinovăție, instanța apreciază că prevederile

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu contravin dispozițiilor constituționale menționate, "neinstituindu-se nici o prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată". De asemenea, se apreciază că textul criticat nu instituie o restrângere a drepturilor și libertăților persoanei, "deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a sănătății, precum și a altor importante valori angajate în traficul rutier".

Instanța de judecată face referire, în considerentele care stau la baza opiniei sale, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996).

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Constituție, se arată că prevederile criticate "reprezintă incriminări-obstacol, prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier", fără ca prin acestea să se aducă atingere integrității persoanei. Totodată, se arată că "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin

Legea nr. 19/1990 ."

În punctul de vedere prezentat se mai apreciază că prevederile criticate pentru neconstituționalitate nu contravin nici dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție, deoarece, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, se consideră că

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu încalcă nici textul art. 53 alin. (1) din Constituție, întrucât reglementarea legală "nu prevede nici o restrângere a drepturilor și libertăților persoanei, deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a altor importante valori angajate în traficul rutier".

În legătură cu aceste aspecte, Guvernul face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996), care a reținut că "dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat, recurgând la puteri coercitive care există independent de voința suspectului, de exemplu documentele ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urină, ca și de țesuturi corporale, în vederea analizei ADN-ului»". De asemenea, este invocată și jurisprudența Curții Constituționale ( Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004

și

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 ).

Avocatul Poporului consideră că excepția în cauză este neîntemeiată.

În argumentarea acestui punct de vedere, se susține că "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin

Legea nr. 19/1990 ". Totodată, se apreciază că nu poate fi reținută nici încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituție, "deoarece, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nici o prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată".

Referitor la incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că incriminarea criticată "nu reprezintă o restrângere a drepturilor și libertăților persoanei, deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a altor importante valori angajate în traficul rutier". Avocatul Poporului precizează că dispozițiile criticate "sunt de natură a-l proteja chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absența incriminării cuprinse în aceste dispoziții, ar putea deveni nu numai autor al unor infracțiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimă".

În punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului se referă și la jurisprudența în materie a Curții Constituționale ( Decizia nr. 456/2004 ).

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și ale

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare, text care are următorul cuprins:

- Art. 79 alin. (4): "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani."

În esență, critica de neconstituționalitate a acestui text se bazează pe susținerea că obligarea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice încalcă dispozițiile constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2), ale art. 23 alin. (11) și ale art. 53 alin. (1), precum și textele unor documente internaționale referitoare la prezumția de nevinovăție.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 22 alin. (1) și (2): "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.";

- Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Au fost, de asemenea, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate și art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, text care are următorul cuprins: "Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal și în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale."

De asemenea, au fost invocate și dispozițiile art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care au următorul cuprins: "Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită în mod legal."

În legătură cu susținerea că sunt incidente în cauză cele două prevederi din documentele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției a invocat și dispozițiile art. 20 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Dispozițiile legale criticate în cauză au mai fost supuse, prin mai multe decizii, controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reținut că excepția este neîntemeiată, întrucât textul

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2), ale art. 23 alin. (11) și ale art. 53 alin. (1).

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, Curtea a reținut, în decizia menționată, că "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , fiind sancționată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influența alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei". De asemenea, prin aceeași decizie Curtea a mai stabilit: "Este adevărat că un segment de populație suferă de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însă se deosebește de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepției. Analizând însă prevederile

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se constată că nici măcar acestora nu li se încalcă dreptul la integritate fizică și psihică, întrucât se incriminează nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci și sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integrității persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurări, precum și evoluția și modernizarea modalităților de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutieră introduce și metoda «testării aerului expirat», de către poliția specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanță], astfel încât incriminarea din

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 195/2002

este constituțională, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală. Este de observat că, atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanță]."

În legătură cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei s-a reținut, totodată, că aceasta "nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin

Legea nr. 19/1990 . Din această perspectivă, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice», condiție impusă de convenția menționată pentru definirea termenului «tortură». Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituție."

Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat prin aceeași decizie că este neîntemeiată, deoarece, "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nici o prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziții".

Curtea a mai constatat că

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu reglementează restrângeri ale drepturilor și libertăților persoanei, deoarece acest text "are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a vieții, integrității corporale și a sănătății, precum și a altor importante valori angajate în traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituție, care se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, așa cum susține autorul excepției. În plus, dispozițiile criticate sunt de natură a-l proteja chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absența incriminării cuprinse în aceste dispoziții, ar putea deveni nu numai autor al unor infracțiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimă."

În sfârșit, prin decizia menționată s-a constatat că "nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuși. Într-adevăr, textul de lege criticat ca fiind neconstituțional nu creează o prezumție de vinovăție și nu implică o constrângere a celui în cauză de a se supune la recoltarea de probe biologice.

Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voința suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urină, ca și de țesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul «Saunders împotriva Regatului Unit», 1996)."

De asemenea, prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepție cu același obiect, reținând că textul criticat nu încalcă dispozițiile art. 22 alin. (1) din Constituție.

Soluțiile Curții Constituționale pronunțate în deciziile menționate, precum și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudență.

În ceea ce privește invocarea, în cauza de față, a încălcării dispozițiilor art. 20 din Constituție, cu referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea constată că, întrucât nu se încalcă principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, așa cum s-a mai arătat, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaționale menționate și, pe cale de consecință, nici a incidenței prevederilor art. 20 din Constituție.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecătoriei Huedin.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2005.