Decizia nr. 466/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând în acest sens că termenul prevăzut de dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor cărora acestea li se adresează, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 55/F/CA/2005, Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Livius Frâncu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a celui în cauză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că "dispozițiile art. 5 alin. (1) limitează în timp (18 luni) posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin în temeiul

Legii nr. 568/2001

pentru categoriile de persoane care se încadrează la fel în prevederile acesteia, încălcându-se astfel art. 16 din Constituția României".

Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate limitează în timp posibilitatea depunerii cererilor pentru stabilirea drepturilor cuvenite în temeiul

Legii nr. 568/2001 , în funcție de calitatea persoanei, ceea ce înseamnă o limitare a principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Termenul stabilit de

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

este un termen aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de acest text, astfel că nu se poate susține încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, care, așa cum reiese și din jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, presupune instituirea unui tratament juridic egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

"Mai mult, recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit ordonanței criticate, ar fi de natură să genereze un climat de insecuritate juridică a raporturilor civile, intolerabil într-un stat de drept."

"Pe de altă parte, împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască acest termen, ca și consecințele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenței legale dă expresie propriei sale culpe, cu atât mai puțin scuzabilă cu cât acest termen a mai fost prelungit de trei ori."

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , aprobată prin

Legea nr. 568/2001 , sunt constituționale. Textul criticat determină categoriile de persoane beneficiare ale legii și stabilește, totodată, un termen de depunere a cererii privind constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă a persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive. Instituirea termenului până la care se pot depune cererile pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă se aplică în mod egal tuturor persoanelor menționate în ipoteza normei legale și nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi. Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul excepției, îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001. Aceste dispoziții aveau următorul conținut: "Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."

Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999

prin

Legea nr. 568/2001 , două modificări, mai întâi prin

Ordonanța Guvernului nr. 64/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002, și apoi prin

Legea nr. 670/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 20 decembrie 2002, astfel că textul în vigoare la acest moment și asupra căruia Curtea Constituțională urmează să se pronunțe are următorul cuprins: "Cererea poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, raportat la dispozițiile din Constituție invocate, Curtea reține următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin principiului egalității în drepturi, deoarece termenul prevăzut pentru depunerea cererilor pentru stabilirea drepturilor ce se cuvin persoanelor la care se referă

Legea nr. 568/2001

limitează în timp posibilitatea acestora de a beneficia de respectivele drepturi.

Instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv își poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalității în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și fără discriminări. Principiul egalității în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații identice și impune, totodată, reguli diferite pentru persoane care se află în situații deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, atât timp cât acestea acționează în concordanță și cu respectarea dispozițiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sancțiuni legale, fiind o consecință firească a nerespectării normelor juridice aplicabile.

De altfel, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 253 din 15 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 12 august 2004, că "exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru și cu respectarea anumitor exigențe legale, între care și stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă".

Curtea Constituțională observă că recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și, ca urmare a recunoașterii acestei calități, acordarea drepturilor prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 , nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea și menținerea stabilității și securității raporturilor juridice civile și a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligență a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a susține încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care își exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris și cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situația de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului.

Totodată, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură. Or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", astfel că, pentru situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, care sunt aplicabile tuturor persoanelor aflate în situații identice, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999

privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, excepție ridicată de Livius Frâncu în Dosarul nr. 55/F/CA/2005 al Curții de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2005.