Decizia nr. 506/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005 al Curții de Apel Constanța - Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Sonia Geagiu, cu împuternicire la dosar. Lipsește partea Florea Doina, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii privește numai mențiunea privind sancționarea cu nulitatea absolută a lipsei din decizia de concediere a precizărilor cu privire la termenul în care decizia poate fi contestată și la instanța de judecată la care se contestă. Consideră că dispozițiile de lege criticate încalcă liberul acces la justiție al societăților comerciale, egalitatea părților în fața legii, precum și dreptul la apărare al angajatorului. Arată că nici un alt act normativ din legislația română nu prevede sancțiunea cu nulitatea, care să rezulte din lipsa mențiunilor privind termenul sau instanța în fața căreia poate fi contestată decizia de concediere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu încalcă liberul acces la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Arată în acest sens că protecția angajatului se realizează prin posibilitatea acestuia de a ataca decizia de desfacere a contractului individual de muncă, aceasta fiind singura modalitate prin care angajatul își poate susține cauza în fața unei instanțe de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 414/M/2005, Curtea de Apel Constanța - Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 alin. (2) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia într-o cauză ce are ca obiect o contestație la decizia de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii, sancționând cu nulitate absolută decizia de concediere dacă aceasta nu cuprinde precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă, îngrădesc dreptul angajatorului de acces liber la justiție și la un proces echitabil, precum și exercițiul dreptului său de apărare, punându-l în condiții de inferioritate procesuală.

Curtea de Apel Constanța - Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu încalcă nici unul dintre textele constituționale invocate. Arată că precizările impuse de textul de lege sunt necesare pentru ca salariatul să se poată apăra împotriva unor eventuale măsuri abuzive ori nejustificate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că dispozițiile legale criticate reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale referitoare la dreptul la muncă și la protecția socială a muncii. Consideră că aceste măsuri de protecție "sunt de natură să asigure exercițiul neîngrădit al drepturilor și al intereselor legitime ale salariaților, ce decurg din raporturile juridice de muncă, în cadrul unor eventuale litigii privind nelegalitatea sau netemeinicia deciziei de concediere, neputând fi considerate că ar institui, în privința angajatorului, vreo restrângere a dreptului de acces liber la justiție sau a dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ori o restrângere a dreptului de apărare".

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 62 alin. (2) din Codul muncii sunt constituționale, întrucât nu contravin sub nici un aspect dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Consideră că aceste dispoziții legale au caracter procedural și dau expresie unor principii generale ale dreptului muncii, asigurând și exercițiul deplin al dreptului la apărare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, prevederi care au următorul cuprins: "Decizia se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (2) și (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 21 alin. (2) și (3): "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este neîntemeiată și, în consecință, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Întreaga legislație a muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios și echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât și ale salariaților. Reglementările legale adoptate pe baza acestor principii generale trebuie să asigure accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii, garantate de art. 45 din Constituție, precum și exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă și la protecția socială a salariaților, consacrat de art. 41 din Constituție.

Printre aceste reglementări legale au o importanță deosebită cele care se referă la încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă. Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, Codul muncii reglementează în mod expres condițiile de fond și de formă în care angajatorul poate dispune din propria inițiativă concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncă.

În cadrul condițiilor de formă, alin. (2) al art. 62 din Codul muncii dispune ca decizia de concediere să fie emisă în scris, să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă. Lipsa acestor elemente de motivare și precizări atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere.

Decizia de concediere reprezintă un act unilateral, manifestarea de voință a angajatorului, care nu trebuie să se adreseze justiției ori altor organe pentru a solicita încetarea raporturilor juridice de muncă cu un anumit salariat. În schimb, salariatul are tot interesul să conteste în justiție măsura de concediere, dacă o consideră ca fiind luată fără motive legale și de fapt întemeiate. Apărarea împotriva unei măsuri abuzive nelegale ori neîntemeiate de îngrădire a exercițiului dreptului la muncă constituie un drept constituțional fundamental al salariatului. Acest drept îl poate exercita numai în cunoștință de cauză, respectiv dacă este informat în mod corespunzător despre motivele de drept și de fapt pe care angajatorul și-a întemeiat decizia și mijloacele procedurale prin care poate contesta măsura luată.

Odată declanșat litigiul și angajatorul își poate face apărarea prin mijloacele procedurale legale, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, respectarea legalității mijloacelor procedurale garantează desfășurarea unui proces echitabil pentru toate părțile implicate. Precizările cu privire la termenul de contestare și la instanța judecătorească competentă să soluționeze litigiul încă de la început, în cuprinsul deciziei de concediere, contribuie la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată în fața Curții de Apel Constanța - Secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale de Societatea Comercială "Daewoo Mangalia Heavy Industries" - S.A. din Mangalia în Dosarul nr. 414/M/2005.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2005.