Decizia nr. 471/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 65/2004 9 septembrie 2004 (prevederi anume) pentru modificarea Codului de procedură civilă
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Rusu - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Adela Varga și Viorica Cioncan în Dosarul nr. 9.589/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Alexandrina Spineanu, avocat Simona Stroie, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 574 D/2005, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea și Ioan Vlad în Dosarul nr. 175/2005 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.
La apelul nominal în Dosarul nr. 574 D/2005 lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere obiectul identic al excepțiilor ridicate.
Apărătorul părții Alexandrina Spineanu apreciază că se impune conexarea cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 574 D/2005 la Dosarul nr. 243 D/2005, care este primul înregistrat.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul părții Alexandrina Spineanu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, de vreme ce completul care judecă recursul are o compunere diferită față de cel care a judecat apelul, în acest sens statuând și
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că împrejurarea prin care aceeași instanță soluționează atât apelul, cât și recursul nu este relevantă în ceea ce privește încălcarea art. 21 din Constituție, întrucât completele de judecată au compunere diferită.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 9 martie 2005 și din 1 iunie 2005, pronunțate în dosarele nr. 9.589/2004 și nr. 175/2005, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă și Curtea de Apel Bacău - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Adela Varga și Viorica Cioncan într-o cauză având ca obiect recursul împotriva deciziei civile prin care s-a soluționat o sistare de indiviziune, precum și de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea și Ioan Vlad într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care s-a admis apelul împotriva încheierii de admitere în principiu a unei acțiuni de partaj succesoral.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, care, în esență, este aceeași, autorii susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispun în legătură cu dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. În acest sens arată că prin acordarea competenței de soluționare a apelului și a recursului aceleiași instanțe de judecată se încalcă un principiu de drept, potrivit căruia o instanță nu poate soluționa cauza în două grade de jurisdicție diferite. Chiar dacă recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, judecarea acestuia de aceeași instanță care a judecat și apelul înlătură eficiența controlului judiciar pe care ar trebui să îl exercite instanța superioară.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul nu a ținut seama, la adoptarea acestor dispoziții tranzitorii, de prevederile art. 3 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la competența materială a curților de apel.
Textul de lege criticat încalcă următoarele principii constituționale: principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească -, instituit de art. 1 alin. (4); principiul accesului liber la justiție consacrat de dispozițiile art. 21, deoarece se permite ca aceeași instanță care s-a pronunțat în calea de atac a apelului să se pronunțe și în calea de atac a recursului asupra motivelor de nelegalitate ale propriei hotărâri; principiul unicității, imparțialității și egalității justiției consacrat de art. 124 alin. (2), întrucât, atâta timp cât aceeași instanță devine competentă să soluționeze două căi de atac, dispare atât prerogativa unicității, cât și cea a imparțialității acesteia.
Teza a doua a textului de lege criticat încalcă dispozițiile art. 129 din Constituție, care prevăd posibilitatea ca părțile interesate și Ministerul Public să exercite căile de atac în condițiile legii.
Curtea de Apel Bacău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu se aduce atingere sub nici un aspect accesului liber la justiție și nici dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât accesul la justiție este asigurat prin exercitarea căii de atac a recursului. De altfel, dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură, a căror stabilire este de competența legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dacă în materia aplicării în timp a normelor de competență principiul este acela al ultraactivității legii vechi, actul normativ menționat adoptă o soluție diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi. O asemenea derogare nu contravine nici unei dispoziții constituționale și constituie un atribut al legiuitorului.
Situațiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competență nu aduc atingere exercitării drepturilor procesuale ale părților în conformitate cu principiile fundamentale invocate, întrucât căile de atac se soluționează de complete diferite și într-o altă compunere.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. Stabilirea prin acesta a unor reguli privind competența materială a instanțelor judecătorești nu contravine principiului liberului acces la justiție, dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nimic nu împiedică părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi apărate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează, într-o societate democratică, un proces echitabil.
Potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac are loc în condițiile legii, de aici rezultând libertatea legiuitorului de a institui și de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, cu respectarea celorlalte principii ale Legii fundamentale.
Dispozițiile art. 1 alin. (4) și ale art. 124 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului părții Alexandrina Spineanu, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, cu modificările aduse prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, care au următorul conținut: "În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenței, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților."
Articolul II
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004 , așa cum a fost modificat prin
Legea nr. 493/2004 , are următorul cuprins: "Căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit prezentei ordonanțe de urgență."
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituție, care au următorul conținut:
Articolul 21
: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."
De asemenea, în susținerea excepției sunt invocate și dispozițiile art. 6 paragraful 1 și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora:
- Art. 6 paragraful 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."
- Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale."
Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este determinată prin art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Curtea constată, de asemenea, că aceasta are caracter tranzitoriu în sensul că stabilește competența instanțelor în litigiile în curs de soluționare la data intrării sale în vigoare.
Împrejurarea că, urmare consacrării, cu acest prilej, a regulii de drept comun instituite prin art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constând în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeași instanță poate fi învestită cu soluționarea a două căi de atac în aceeași cauză, nu relevă nici un fine de neconstituționalitate. Într-adevăr, dincolo de faptul că ne găsim în prezența unei situații cu caracter tranzitoriu, soluționarea cauzei aparține unor complete cu o compunere diferită, iar părțile beneficiază de toate drepturile și garanțiile procesuale menite să le asigure respectarea accesului liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la un recurs efectiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 65/2004
pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată de Adela Varga și Viorica Cioncan în Dosarul nr. 9.589/2004 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția civilă și de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea și Ioan Vlad în Dosarul nr. 175/2005 al Curții de Apel Bacău - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu _____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.