Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 544/2005

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale

prezumat în vigoare

Data actului: 18 octombrie 2005
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 1015 din 16 noiembrie 2005
Citat de: 3 acte
Citează: 7 acte
Structură: 1 articol · 11.520 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OG nr. 25/2002 30 ianuarie 2002 (prevederi anume) privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de pri…

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, excepție ridicată de Asociația Partimec PAS din Ciorani în Dosarul nr. 479/2005 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 479/2005, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Asociația Partimec PAS din Ciorani într-o cauză comercială ce are ca obiect o rezoluțiune de contract.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă atât "prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, cât și principiile esențiale care stau la baza dreptului civil român, și anume retroactivitatea efectelor rezoluțiunii contractelor sinalagmatice, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, deoarece ordonanța stipulează faptul că vânzătorul primește în patrimoniu valoarea transmisă, fără a înapoia însă contravaloarea primită, precum și caracterul reparatoriu al răspunderii contractuale". Totodată, arată că textul de lege criticat permite AVAS, succesoare a APAPS, să se situeze mai presus de lege, respectiv de dispozițiile imperative ale art. 1019 din Codul civil, potrivit cărora "rezoluțiunea obligă pe creditor a restitui ceea ce a primit".

Tribunalul București - Secția a VI-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituție, deoarece acestea derogă de la dreptul comun, și anume de la dispozițiile art. 1019-1021 din Codul civil, astfel încât nu permit AVAS să se situeze mai presus de lege, atâta timp cât cumpărătorul acțiunilor are posibilitatea să combată solicitarea privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, făcând dovada îndeplinirii obligațiilor asumate prin contract.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu conține dispoziții de natură a încălca principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât Constituția garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, deci a persoanelor fizice, iar nu cea a persoanelor colective. Principiul egalității în drepturi a cetățenilor poate fi invocat de o persoană juridică în situația în care, datorită unui tratament juridic diferențiat promovat față de aceasta, regimul juridic diferit s-ar răsfrânge asupra cetățenilor, ceea ce nu este cazul în speța de față. Mai mult, aplicarea unor principii și drepturi constituționale nu presupune, în nici un caz, limitarea ori înlăturarea răspunderii contractuale a părților în situația neexecutării obligațiilor prevăzute în contractele de privatizare. De altfel, textul criticat, prin reglementarea controlului postprivatizare, conține reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, în deplin acord cu prevederile constituționale ale art. 135 alin. (2) lit. b). În susținerea acestui punct de vedere Guvernul invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 165/2003, nr. 175/2003, nr. 465/2003, nr. 189/2004, nr. 294/2004, nr. 443/2004 și nr. 518/2004.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

față de art. 16 alin. (2) din Constituție, întrucât principiul egalității în drepturi prevăzut de textul constituțional garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice.

Mai mult, prin dispozițiile criticate se stabilesc daunele-interese pe care APAPS este îndreptățită să le pretindă în cazul desființării contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni în vederea reparării prejudiciilor suferite din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către societățile comerciale cumpărătoare, iar aceste daune-interese sunt pretinse de APAPS în condițiile desființării contractelor pe cale convențională sau judiciară și, ca urmare, când părțile nu convin, instanța de judecată va stabili întinderea drepturilor părților.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506 din 12 iulie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002.

Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003 și aprobată prin

Legea nr. 198 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 16 mai 2003.

De asemenea, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 27 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, titlul

Ordonanței Guvernului nr. 25/2002

a fost modificat, actualul titlu fiind: "Ordonanță privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale".

Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

Articolul 21

din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002 : "(1) În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.

(1^1) În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:

a) sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;

b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;

c) sumele prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001

privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

(1^2) Prevederile alin. (1) și (1^1) se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect desființarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe.

(2) Pentru prejudiciile cauzate societății de către cumpărător, aceasta poate cere instanței judecătorești daune-interese.

(3) Stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum și a celor provocate Autorității se va face, la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.

(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate și vor fi recuperate de la cumpărător."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că încălcarea normei constituționale de referință este dedusă din pretinsa încălcare a art. 1019 din Codul civil, potrivit căruia "rezoluțiunea obligă pe creditor a restitui ceea ce a primit". În realitate, dispoziția legală dedusă controlului înțelege, pentru rațiuni evidente, să deroge de la dreptul comun în materie, prerogativă recunoscută legiuitorului, inclusiv celui delegat, fără ca exercitarea acesteia să impună și să justifice calificarea reglementării astfel adoptate ca fiind "mai presus de lege" și, prin aceasta, neconstituțională.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2002

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.