Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 499/2005

referitoare la excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuinte

prezumat în vigoare

Data actului
4 octombrie 2005
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1036 din 22 noiembrie 2005
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 12.598 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 40/1999 8 aprilie 1999 (prevederi anume) privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locui…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Ion Tiuca - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protectia chiriasilor și stabilirirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuinte, excepție ridicata de Elena Dunarintu în Dosarul nr. 19.922/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, invocand jurisprudenta Curtii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 10 februarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 19.922/2004, Judecatoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protectia chiriasilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuinte, excepție ridicata de Elena Dunarintu.

În motivarea excepției de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca prin reglementarea cuprinsa în textul legal criticat "se creeaza posibilitatea proprietarilor de imobile de a cere evacuarea chiriasilor din mediul lor obisnuit și de a le crea astfel o situație instabila, producandu-se o încălcare a dreptului fiecarei persoane la un nivel de viața corespunzător asigurarii sănătății sale, bunastarii proprii și a familiei, drept recunoscut prin art. 25 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, și totodata se produce o violare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constitutie".

În opinia autorului excepției, prin consacrarea legala a schimbului obligatoriu de locuinta, "se compromite definitiv dreptul constituțional la un proces echitabil", instanța de judecată "fiind ținuta sa pronunte solutia aleasa de legiuitor", ceea ce "poate duce în practica la situații de inechitate sociala, cu incalcarea vadita a principiilor unei societăți democratice".

În fine, autorul excepției considera ca legiuitorul român, "consacrand posibilitatea schimbului obligatoriu de locuinta, a ales solutia evacuarii chiriasilor din mediul lor obisnuit, creand, astfel, acestora o situație instabila, or, o asemenea solutie nu poate fi considerata ca proporțională cu situația care a determinat-o, dincolo de faptul ca genereaza un tratament discriminatoriu între proprietari și chiriasi".

Judecatoria Sectorului 1 București apreciaza ca excepția este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere dispozițiilor constitutionale invocate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate ridicate.

Guvernul invocand jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale, apreciaza ca excepția este neintemeiata.

Avocatul Poporului considera prevederile legale criticate ca fiind constitutionale. În acest sens face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constituției, precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine urmatoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizata și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze excepția de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul excepției îl reprezinta prevederile

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protectia chiriasilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuinte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobata cu modificari și completari prin

Legea nr. 241/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, text care are urmatoarea redactare: "Proprietarii au dreptul sa ceara și să obțină mutarea chiriasilor din spatiile cu destinația de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu."

Textele constitutionale considerate a fi incalcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1) și ale art. 53 alin. (1) și (2), care au urmatorul continut:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea și pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, și sunt garantate.";

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibila a tuturor cetatenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.";

- Art. 11 alin. (1): "Statul român se obliga sa indeplineasca intocmai și cu buna-credinta oblibațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminari.";

- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile și libertatile cetatenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu excepția cazului în care Constitutia sau legile interne conțin dispozitii mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 26 alin. (1): "Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familiala și privată.";

- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apararea securitatii naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertatilor cetatenilor; desfășurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai dacă este necesară intr-o societate democratica. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicata în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."

De asemenea, sunt invocate ca fiind incalcate dispozitiile cuprinse în art. 8 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, care prevad:

"1. Orice persoană are dreptul la respectarea vietii sale private și de familie, a domiciliului sau și a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decat în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsura care, intr-o societate democratica, este necesară pentru securitatea naționala, siguranța publică, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertatilor altora."

Analizand criticile de neconstitutionalitate, precum și argumentele aduse în motivarea acestora, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza:

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum și unele dintre articole, printre care și art. 23 alin. (1), au mai facut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare, între alte dispozitii constitutionale, și la cele invocate în cauza de fața, iar Curtea, prin mai multe decizii, a statuat în sensul constitutionalitatii lor.

Astfel, prin

Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003,

Decizia nr. 263 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 4 august 2003,

Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, și prin

Decizia nr. 277 din 24 iunie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 10 august 2004, Curtea a decis ca instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciata drept o încălcare a principiului egalitatii în fața legii. Asa se explica de ce în cazul chiriasilor statului, unde protectia sociala se realizează și prin reinnoirea contractului de închiriere, nu își găsește aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriasilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleaza principiul garantarii dreptului de proprietate privată, s-a impus consacrarea unui atare schimb.

În aceleasi decizii, Curtea a retinut ca prin nici o dispoziție a

Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

nu este pusa în discutie restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale și nici exercitarea cu buna-credinta a unor asemenea drepturi sau libertati.

În ceea ce priveste critica potrivit careia prevederile

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

vin în contradictie cu dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 21 alin. (3), Curtea a constatat ca textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind ca, în caz de litigiu, chiriasul are dreptul de a se prevala de toate garantiile procesuale care condiționeaza procesul echitabil, de a formula aparari și de a recurge la caile de atac prevăzute de lege.

Și, în fine, în ceea ce priveste incalcarea art. 11 alin. (1) din Constitutie, raportat la prevederile art. 8 din Convenția pentru apararea drepturilor omului și a libertatilor fundamentale, Curtea a retinut ca prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului persoanei la respectarea vietii private și de familie, a domiciliului, cu atât mai mult cu cat chiriasul nu este tinut sa procedeze la schimbul obligatoriu de locuinta dacă nu sunt respectate anumite exigente minimale, cuprinse în art. 24 alin. (1) și (2) din ordonanța. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu aduce nici o atingere demnitatii omului sau drepturilor și libertatilor cetatenilor, garantate prin dispozitiile constitutionale cuprinse în art. 1 alin. (3).

Atât considerentele, cat și solutiile din aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei Curtii în materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstitutionalitate a prevederilor

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 40/1999

privind protectia chiriasilor și stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuinte, excepție ridicata de Elena Dunarintu în Dosarul nr. 19.922/2004 al Judecatoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în sedinta publică din data de 4 octombrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.