Decizia nr. 556/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și ale
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mihai Cristian Fulger în Dosarul nr. 1.289/C/2003 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal și asistat de avocat, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul autorului excepției arată că textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 41 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, deoarece numai o lege civilă de expropriere poate să stingă un drept de proprietate, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar preluarea și deținerea abuzivă nu creează un drept de proprietate în favoarea statului, astfel încât nu era nevoie de o lege specială pentru restituirea acestor imobile. Se mai susține că prevederile
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001
limitează posibilitățile de apărare a dreptului de proprietate legal constituit, deoarece proprietarul neposesor nu poate exercita acțiunea în revendicare a unui bun imobil preluat abuziv de stat, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv se pot adresa instanței de judecată pentru a contesta deciziile administrative emise în cadrul procedurilor de restituire reglementate de legea specială. Se mai arată că prevederile legale criticate sunt în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit căruia, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 iulie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1.289/C/2003, Curtea de Apel Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 și ale
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mihai Cristian Fulger.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 1 alin. (1) și ale
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001
contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (3) [devenit art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (3)] din Constituție. Se susține, în esență, că prevederile legale criticate limitează mijloacele de apărare a dreptului de proprietate privată, prin excluderea exercitării acțiunii în revendicare în privința imobilelor preluate în mod abuziv ce intră sub incidența
Legii nr. 10/2001 . Se arată în acest sens că "preluarea abuzivă și deținerea abuzivă nu creează drept de proprietate în favoarea statului, astfel încât nu era nevoie de lege specială pentru restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de stat".
Curtea de Apel Constanța - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 1 alin. (1) și ale
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
nu aduc nici o atingere dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că prevederile legale criticate nu contravin art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, reprezintă o aplicare a acestor dispoziții constituționale potrivit cărora, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Se mai arată că
este o lege specială ce vizează imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea a fost făcută cu sau fără titlu valabil. În legătură cu acest din urmă aspect, Guvernul mai precizează, în punctul de vedere exprimat, că asupra incidenței noțiunii de "preluare fără titlu", cuprinsă în
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 , republicată, trebuie să se pronunțe entitatea obligată prin lege să soluționeze notificarea. Se mai invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia interpretarea legii nu intră în competența justiției constituționale, ci în competența instanțelor de drept comun.
Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu împiedică părțile interesate să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime, astfel încât nu sunt contrare dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Constituție. Se arată în acest sens că "Legea nr. 10/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, conține norme cu caracter special, în materia revendicării imobiliare, care nu împiedică persoanele interesate, în cazul în care condițiile din acest act normativ nu sunt îndeplinite, să se prevaleze de dispozițiile legale generale în materie, respectiv Codul civil, pentru a-și valorifica dreptul de proprietate".
În opinia Avocatului Poporului, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "garantarea constituțională a proprietății private este în mod necesar subsecventă existenței unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispozițiilor legale, și nu operează în situația unui drept a cărui recunoaștere are caracter aleatoriu (...)".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din motivarea acesteia, îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (1) și ale
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Articolul 1
alin. (1) din Legea nr. 10/2001
a fost modificat și completat prin
art. I pct. 1 din titlul I cuprins în Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, și în temeiul
art. VII din acest act normativ, Legea nr. 10/2001
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. În actuala redactare, art. 1 alin. (1) are următorul cuprins: "(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza
asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituite, în natură, în condițiile prezentei legi."
De asemenea, în urma republicării
Legii nr. 10/2001 , lit. h) a art. 2 alin. (1) a devenit lit. i), cu același conținut, și anume: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
(...) i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (3) din Constituție [devenit art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (3)], al căror conținut este următorul:
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.";
- Art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și (3): "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. (...)
(2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire."
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:
Autorul excepției consideră că restituirea în natură, către foștii proprietari, în temeiul
Legii nr. 10/2001 , a imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, este contrară dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, deoarece împiedică persoanele interesate să se adreseze instanțelor de judecată, în condițiile dreptului comun, prin promovarea unei acțiuni în revendicare. Se mai susține că prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private și la expropriere, deoarece "numai o lege civilă de expropriere putea să stingă un drept de proprietate privată, cu condiția despăgubirii juste și prealabile".
Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Scopul
a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat. Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu,
Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, "Soluția de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și a abuzurilor din legislația trecută". Aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale.
Curtea constată că prevederile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) din Constituție, referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată, ci, dimpotrivă, sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1), dat fiind că persoanele îndreptățite la restituire au posibilitatea să se adreseze instanțelor de judecată și să conteste deciziile administrative de soluționare a cererii de restituire în natură. Astfel,
art. 26 alin. (3), cuprins în cap. III din Legea nr. 10/2001 , intitulat Proceduri de restituire, prevede: "(3) Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare."
Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (3) referitoare la expropriere, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu au incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) și ale
art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor mobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Mihai Cristian Fulger în Dosarul nr. 1.289/C/2003 al Curții de Apel Constanța - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 octombrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.