Decizia nr. 575/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecătoriei Iași.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. Se apreciază că aceste reglementări reprezintă voința legiuitorului și nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se în egală măsură tuturor celor care săvârșesc contravenții privind circulația pe drumurile publice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 20.769/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Victor Andrei în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de contravenție prin care autorul excepției a fost sancționat în baza

art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

Sesizarea Curții Constituționale are la bază Decizia civilă nr. 524/E din 7 aprilie 2005 a Tribunalului Iași prin care s-a stabilit că soluția de respingere, pe fond, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , ridicată inițial, în fața Judecătoriei Iași, prin Încheierea acestei instanțe din 28 februarie 2005, contravine dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 . Prin aceeași încheiere a instanței de fond fusese respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 226, 230 și 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , instanța de fond reținând, în mod corect, că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , hotărârile Guvernului nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate. În legătură cu această a doua soluție, instanța de recurs nu a reținut, prin decizia respectivă, încălcarea legii de către instanța de fond, astfel că, sub acest aspect, încheierea instanței de fond este definitivă. În consecință, sesizarea Curții Constituționale privește numai excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și

Hotărârea Guvernului nr. 85/2003

au fost adoptate fără acordul asociațiilor patronale și sindicale, stabilind "o mare discriminare între diferitele categorii socio-profesionale și șoferi, încălcând prevederile art. 4 și art. 16 din Constituție".

Autorul excepției precizează, în cuprinsul memoriului depus la instanță, că dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate sunt cele ale art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , precum și cele ale

art. 226, 230 și 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 , "care prevăd cuantumuri ale amenzilor [...] și sancțiunile complementare aplicate șoferilor care greșesc și în mod special șoferilor profesioniști [care] sunt mult prea dure și exagerate". Aceste prevederi sunt considerate neconstituționale, deoarece contravin "dreptului de proprietate prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la care România este parte din 1994", precum și dispozițiilor art. 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Sunt invocate totodată, în legătură cu aplicabilitatea documentelor internaționale, și dispozițiile constituționale ale art. 11 și 20.

Se mai arată, în susținerea excepției, că "actualul cuantum [al amenzilor] deturnează scopul educativ în măsuri represive [...]. Se încalcă, în acest fel, principiile constituționale de la art. 53".

În opinia autorului excepției, prin aplicarea dispozițiilor criticate, "nu se respectă principiul constituțional prevăzut de art. 16 din Constituție", întrucât conducătorilor auto profesioniști "li se interzice dreptul la muncă pe o perioadă limitată, iar celorlalte categorii nu li se face așa ceva [...]".

Judecătoria Iași, nesocotind prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în argumentarea acestui punct de vedere, că hotărârile Guvernului nu pot fi supuse controlului Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica dispozițiilor din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a căror neconstituționalitate se invocă, Guvernul apreciază că aceste reglementări "reprezintă voința legiuitorului și nu fac nici un fel de discriminare, aplicându-se tuturor conducătorilor auto care săvârșesc respectivele contravenții", astfel că nu se pune problema încălcării dispozițiilor constituționale ale art. 4 și 16 sau a celor ale art. 11 și 20.

De asemenea, Guvernul arată că dispozițiile criticate din ordonanța de urgență nu aduc vreo restrângere unor drepturi pentru a se considera că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

este neîntemeiată, iar cea referitoare la

art. 226, 230 și 231 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003

este inadmisibilă.

În argumentarea acestui punct de vedere se arată, referitor la critica de neconstituționalitate a art. 88-92,

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin invocarea încălcării art. 16 din Constituție, că dispozițiile criticate se aplică în mod egal tuturor conducătorilor de autovehicule care încalcă prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, "fără discriminări pe considerente arbitrare".

În legătură cu critica de neconstituționalitate formulată în raport cu prevederile art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului consideră că aceasta nu poate fi reținută. Se arată în acest sens că, "față de pericolul pe care îl prezintă fapta pentru valorile sociale (persoane, bunuri) angajate în traficul rutier, legiuitorul a considerat că trebuie sancționată contravențional încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice. Acest pericol justifică restrângerea dreptului și a libertății de a conduce pe drumurile publice".

Celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorul excepției nu au, în opinia Avocatului Poporului, incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost sesizată îl constituie dispozițiile art. 88-92, ale

art. 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 88: "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și sunt următoarele:

a) reținerea permisului de conducere, a atestatului profesional, a certificatului de înmatriculare ori înregistrare sau a plăcuțelor cu numerele de înmatriculare;

b) retragerea permisului de conducere;

c) suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe timp limitat;

d) anularea permisului de conducere;

e) confiscarea bunurilor destinate ori folosite la săvârșirea contravențiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență;

f) imobilizarea vehiculului.

(2) Reținerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau înregistrare se face de către poliție, o dată cu constatarea faptei pentru care se dispune una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (1), eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare, cu sau fără drept de circulație.

(3) Retragerea permisului de conducere se dispune de către poliție când titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a conduce vehicule pe drumurile publice de către o instituție medicală autorizată.

(4) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aprobă de șeful inspectoratului județean de poliție, Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau al direcției poliției specializate din Inspectoratul General al Poliției Române.

(5) Hotărârea asupra sancțiunilor contravenționale complementare se comunică în scris contravenientului, în termen de cel mult 5 zile de la data constatării faptei.

(6) Sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se dispun prin același proces-verbal de constatare prin care s-a stabilit și amenda contravențională.";

- Art. 89: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 2.000.000 lei la 8.000.000 lei următoarele fapte:

a) conducerea vehiculului sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie infracțiune;

b) încălcarea normelor legale referitoare la depășire, cu excepția prevederilor art. 88 lit. a);

c) conducerea vehiculului cu defecțiuni tehnice grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție;

d) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

e) nerespectarea regulilor de trecere la nivel cu calea ferată;

f) nerespectarea semnalelor polițiștilor la trecerea coloanelor oficiale;

g) neoprirea la semnalul regulamentar al polițistului, în scopul sustragerii de la control.";

- Art. 90: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei următoarele fapte:

a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului electric sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b) schimbarea direcției de mers prin încălcarea marcajului longitudinal continuu;

c) circulația pe sens opus;

d) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;

e) neprezentarea în termenul prevăzut de lege la unitatea de poliție pe a cărei rază s-a produs accidentul de pe urma căruia au rezultat numai pagube materiale.";

- Art. 91: "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei următoarele fapte:

a) pătrunderea în intersecție la culoarea roșie a semaforului electric;

b) încălcarea normelor referitoare la folosirea pe timp de noapte a luminilor de drum;

c) depășirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus;

d) neacordarea priorității de trecere pietonilor care au acest drept.";

- Art. 92: "(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 87 alin. (1), și aplicarea unui număr de puncte de penalizare.

(2) Faptele pentru care se aplică puncte de penalizare, numărul acestora și procedura de înregistrare se stabilesc prin regulament.";

- Art. 94: "(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:

a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă în decurs de un an titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 15 puncte de penalizare;

b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă în decurs de 6 luni de la data expirării duratei de suspendare titularul permisului de conducere a săvârșit contravenții care cumulează 10 puncte de penalizare;

c) pentru o perioadă de 90 de zile, dacă fapta conducătorului auto a fost urmărită ca infracțiune prevăzută de prezenta ordonanță de urgență, iar instanța de judecată sau procurorul a dispus înlocuirea răspunderii penale cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 91 din Codul penal sau dacă fapta conducătorului auto constituie una dintre contravențiile pentru care, prin regulament, se dispune ca măsură administrativă reținerea pe loc a permisului de conducere.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție în termen de 5 zile de la primirea înștiințării scrise comunicate de aceasta, pentru a preda permisul de conducere. Neprezentarea la termenul stabilit, în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei suspendării exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) și b).";

- Art. 96: "În cazul concursului de contravenții care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se compune din însumarea perioadelor corespunzătoare fiecărei fapte, calculate în condițiile stabilite prin regulament, fără ca această perioadă să depășească 90 de zile.";

- Art. 98: "Permisul de conducere se reține în următoarele cazuri:

a) la cumularea a cel puțin 15 puncte de penalizare;

b) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 77, la art. 78 alin. (2), la art. 79 alin. (1), (3) și (4) și la art. 81 alin. (1);

c) când titularul acestuia a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 178 și 184 din Codul penal, dacă acestea au fost comise ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice;

d) la săvârșirea uneia dintre contravențiile pentru care prin regulament se dispune ca măsură administrativă reținerea pe loc a permisului de conducere;

e) când prezintă modificări, ștersături sau adăugări, este deteriorat ori se află în mod nejustificat asupra altei persoane."

Autorul excepției de neconstituționalitate, criticând în ansamblu modul de reglementare și sancționare a contravențiilor privind circulația pe drumurile publice, susține, în esență, că dispozițiile de lege supuse controlului sunt neconstituționale, deoarece prevăd cuantumuri mari ale amenzilor, precum și posibilitatea suspendării și exercitării dreptului de a conduce autovehicule. Aceste sancțiuni, aplicabile șoferilor care comit faptele contravenționale prevăzute de ordonanță, mai des pentru șoferii profesioniști, duc la scăderea severă a veniturilor acestora. Astfel, sunt încălcate, în opinia autorului excepției, dispozițiile art. 4, art. 16 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (1) [devenit art. 44 alin. (1) după republicarea Constituției], precum și cele ale art. 53 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 4: "(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi.

(2) România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.";

- Art. 16 alin. (1) și (2): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."

Au fost invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate și dispozițiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al căror conținut este următorul: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."

De asemenea au fost invocate dispozițiile art. 23 pct. 2 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, texte care au următorul cuprins:

- Art. 23 pct. 2: "Toți oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală.";

- Art. 25 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viață corespunzător asigurării sănătății sale, bunăstării proprii și a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de șomaj, de boală, de invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență ca urmare a unor împrejurări independente de voința sa."

În legătură cu susținerea incidenței în cauză a celor două prevederi din documentele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției a invocat și dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de contravenție prin care autorul excepției a fost sancționat în baza

art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003 , care prevede: "Conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când: [...] b) semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că fapta săvârșită de autorul excepției, astfel cum a fost menționată în procesul-verbal de contravenție contestat la instanța de judecată, este prevăzută de

art. 170 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 85/2003

și sancționată de art. 226 lit. f) din aceeași hotărâre. Curtea observă, totodată, că aceste reglementări au la bază dispozițiile cuprinse în textele art. 88, art. 89 lit. e) și

art. 92 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . În consecință, excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile cuprinse în celelalte texte criticate care nu au legătură cu soluționarea cauzei, și anume art. 89 lit. a)-d), f) și g), art. 90, 91, 94, 96 și 98, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 . Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "[...] decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În conformitate cu prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepțiile care sunt contrare dispozițiilor alin. (1), (2) și (3) ale aceluiași articol sunt inadmisibile.

Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88, art. 89 lit. e),

art. 91 și 92 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că aceste dispoziții criticate nu contravin textelor constituționale și celor din documentele internaționale invocate în cauză.

Astfel, în legătură cu critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării dispozițiilor art. 4 și art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea, Curtea reține că dispozițiile criticate din ordonanța de urgență stabilesc faptele ce constituie contravenții la reglementările privind circulația pe drumurile publice și sancțiunile aferente. Aceste reglementări se aplică, în egală măsură, fără discriminare, tuturor conducătorilor auto, profesioniști sau nu, care săvârșesc contravențiile prevăzute de lege, nefiind, deci, încălcate nici dispozițiile art. 23 pct. 2 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Tot astfel, nu poate fi reținută nici susținerea referitoare la încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituție privind încălcarea dreptului de proprietate privată, precum și a art. 1 alin. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece stabilirea unor amenzi nu are semnificația unui transfer de proprietate care să încalce Constituția sau normele convenționale, ci este consecința săvârșirii unor fapte ilegale sancționate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcție de gravitatea și frecvența faptelor respective. În consecință, nu se poate considera că în cauză a fost încălcat, prin prevederile criticate, dreptul de proprietate al persoanei.

Referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea observă că textul constituțional se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar textele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, astfel cum s-a mai arătat, sancționarea unor fapte de încălcare a legii, care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.

De altfel, Curtea constată că dispozițiile art. 88 alin. (2) și ale

art. 94 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au mai format obiect al controlului de neconstituționalitate. De exemplu, prin

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 20 februarie 2005, Curtea, respingând excepția cu acest obiect, a statuat că "stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce privește reținerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , «asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației rutiere, apărarea vieții și integrității corporale, a sănătății persoanelor, proprietății publice și private, protecția mediului înconjurător, precum și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor în acest domeniu»[...]".

În legătură cu susținerea că adoptarea ordonanței s-a făcut fără consultarea organizațiilor patronale și a celor sindicale, Curtea reține că dispozițiile constituționale privind delegarea legislativă sau alte prevederi care se referă la adoptarea legilor nu prevăd asemenea cerințe pentru emiterea ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 lit. a)-d), f) și g),

art. 90, 91, 94, 96 și 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 20.769/2004 al Judecătoriei Iași.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88, art. 89 lit. e) și

art. 92 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.