Decizia nr. 582/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicu Scăpău în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 24 din Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 24 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 529/2005, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicu Scăpău în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale aflate în apel.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, prin care nu se critică reglementarea cuprinsă în art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, ci lipsa prevederilor referitoare la aplicarea sa și în alte situații, autorul susține că textul de lege nu garantează dreptul constituțional la apărare. Aceasta, deoarece nu prevede în mod expres garantarea dreptului și pentru faza actelor premergătoare.
Tribunalul Tulcea opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece obligația organului judiciar de a-i aduce la cunoștință autorului infracțiunii că are dreptul să fie asistat de un apărător nu poate subzista în cursul efectuării actelor premergătoare, întrucât nu s-a declanșat încă procesul penal, iar făptuitorul nu a fost pus sub învinuire. Actele premergătoare au menirea fie de a completa informațiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să verifice aceste informații spre a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate reflectă și concretizează, cu privire la procesul penal, prevederile referitoare la dreptul la asistență juridică în tot cursul procesului penal. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu cel al începerii urmăririi penale și înainte de acest moment nu se poate vorbi de învinuit, deoarece cel care a săvârșit infracțiunea este denumit făptuitor, fără a avea încă o calitate procesuală. Prin urmare, în afara procesului penal nu poate fi instituită obligativitatea organelor judiciare de a aduce la cunoștință celor interesați că au dreptul la asistență juridică. Dimpotrivă, în caz contrar s-ar încălca tocmai textul constituțional invocat, care stabilește că dreptul la apărare este garantat "în tot cursul procesului penal" și nu în afara lui.
Momentul desfășurării actelor premergătoare nu face parte din procesul penal la care fac trimitere textul criticat și textul constituțional. Prin urmare, garanțiile prevăzute pentru procesul penal nu au aplicare în faza anterioară acestuia.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate, care obligă organele judiciare să aducă la cunoștință învinuitului sau inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un apărător, nu fac altceva decât să concretizeze dreptul constituțional la apărare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:
Articolul 171
alin. 1 - Asistența învinuitului sau a inculpatului: "Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate reține, așa cum susține autorul excepției, încălcarea dreptului la apărare, prin aceea că textul de lege criticat nu are în vedere și faza premergătoare începerii urmăririi penale. În această fază nu se aduc acuzații niciunei persoane, deci nu există încă un învinuit sau un inculpat pentru săvârșirea unei fapte penale, astfel că nu se pune problema dreptului la apărare.
Pe de altă parte, nici textul de lege criticat și nici o altă dispoziție legală nu împiedică persoana vizată de cercetările efectuate anterior începerii urmăririi penale să ofere organelor de urmărire penală, chiar asistată de avocat, informații, date și explicații de natură să prevină o eventuală învinuire nejustificată.
De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul garantării dreptului la apărare în tot cursul procesului penal, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, și nr. 13 din 16 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 3 martie 2003. Cu acele ocazii Curtea a constatat că nu există nici o contradicție între dispozițiile legale criticate și prevederile art. 24 din Constituție, textul reglementând în detaliu însuși principiul constituțional al dreptului la apărare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicu Scăpău în Dosarul nr. 529/2005 al Tribunalului Tulcea.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.