Decizia nr. 570/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 raportat la art. 301 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău în Dosarul nr. 812/2005 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 812/2005, Tribunalul Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 raportat la art. 301 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinței civile prin care s-a luat act de tranzacția dintre părți privitoare la partajul bunurilor comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. În acest sens arată că, potrivit art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor", iar, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, "Procurorul poate, în condițiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri [...]".

Așa fiind, textele de lege criticate care impun procurorului exercitarea căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, în situația când acesta nu a participat la judecarea cauzei, îl pun într-o situație de inegalitate față de ceilalți participanți la procesul civil. În situația în care o parte are dreptul de a exercita o acțiune, iar din motive neimputabile nu-și manifestă voința, aceasta nu poate fi decăzută din drepturile sale într-un termen care nu este rezonabil.

Termenul de 15 zile de la data pronunțării hotărârii judecătorești, în care procurorul poate exercita calea de atac împotriva respectivei hotărâri, poate fi raportat numai la ipoteza când participarea procurorului era obligatorie, iar acesta nu a participat, operând astfel sancțiunea decăderii din dreptul la acțiune.

Tribunalul Bacău - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 16 alin. (1) din Constituție se referă la raporturile dintre cetățeni, nu la cele dintre cetățeni și autoritățile publice. Termenele stabilite de legiuitor pot fi diferite pentru cetățeni și pentru autoritățile publice, deoarece acestea din urmă dispun de specialiști care pot, în realizarea atribuțiilor pe care le au, să-și realizeze sarcinile în termenul stabilit, potrivit competenței lor.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției, apreciază că principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție are în vedere egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu egalitatea dintre cetățeni și autoritățile publice.

Pe de altă parte, stabilirea unor dispoziții procedurale nu reprezintă o încălcare a egalității în drepturi, ci o aplicare a dispozițiilor constituționale din art. 126 alin. (2), potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că acestea cuprind o reglementare distinctă pentru procuror, în privința termenului de apel, și consacră regula potrivit căreia acest termen curge de la pronunțarea hotărârii. Această soluție pornește de la premisa că procurorul, datorită funcției și poziției sale, are posibilitatea de a se informa asupra conținutului hotărârilor pronunțate.

Situația este însă diferită în cazul în care procurorul a participat la activitatea judiciară în cauza respectivă. În acest caz termenul va curge de la comunicarea hotărârii redactate. Pe cale de consecință, într-o asemenea împrejurare procurorul este parte în proces și este supus aceluiași tratament ca și aceștia.

Aceste prevederi legale sunt norme procedurale și reprezintă opțiunea legiuitorului, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse de autorul excepției, îl constituie dispozițiile art. 284 alin. 4 și art. 301 din Codul de procedură civilă, care a fost introdus prin punctul 25 al articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001

privind modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Textele de lege criticate aveau următorul conținut:

- Art. 284 alin. 4: "Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunțarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.";

- Art. 301: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător".

Ulterior datei la care Curtea Constituțională a fost sesizată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001

privind modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă a fost abrogată prin

art. IV din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Prin

art. I pct. 47 din Legea nr. 219/2005

s-a introdus punctul 109^1 în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, care are următorul conținut:

"109^1. Articolul 301 va avea următorul cuprins:

«Art. 301. - Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.»"

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (1)-(3), care au următorul conținut:

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele motive:

Dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție consacră in terminis egalitatea între cetățeni în fața legii și a autorităților publice, și nu între cetățeni și autoritățile publice, cărora le aparține și Ministerul Public. Așa fiind, Curtea constată că reglementarea adoptată în materie, pentru procuror, diferită de aceea din dreptul comun, nu este contrară textului constituțional invocat ca fiind încălcat.

Totodată, Curtea observă că art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție consacră expres și exclusiv accesul liber la justiție al persoanei care se adresează justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Așadar, potrivit statutului său juridic, procurorul, adresându-se justiției, nu o face niciodată în considerarea și pentru apărarea unor drepturi, libertăți și interese legitime proprii. În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă în nici un fel textul art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 alin. 4 și ale art. 301 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ministerul Public - Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău în Dosarul nr. 812/2005 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2005.