Decizia nr. 664/2005
cu privire la constituționalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2006
prezumat în vigoare
Cu Adresa nr. 3.578 din 6 decembrie 2005 secretarul general al Senatului a transmis Curții Constituționale sesizarea privind neconstituționalitatea Legii bugetului de stat pe anul 2006. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție și al
art. 15 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, de un număr de 27 de senatori aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare și Partidului Social-Democrat, și anume: Corneliu I. Vadim Tudor, Aurel M. Ardelean, Liviu Doru Bindea, Carol I. Dina, Valentin I. Dinescu, Viorel Senior D. Duca, Gheorghe Viorel C. Dumitrescu, Gheorghe V. Funar, Constantin I. Găucan, Ilie Șt. Ilașcu, Nicolae N. Iorga, Irina M. Loghin, Eugen N. Mihăescu, Viorica-Georgeta-Pompilia Moisuc, Ilie M. Petrescu, Petru V. Stan, Claudiu C. Tănăsescu, Mihai I. Ungheanu, Verginia I. Vedinaș, Antonie Gh. Iorgovan, Emil Răzvan V. Theodorescu, Vasile I. Ion, Aurel Gabriel N. Simionescu, Mihail E. Popescu, Vasile Ioan Dănuț V. Ungureanu, Ion. I. Vărgău și Otilian B. Neagoe.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 7.523 din 6 decembrie 2005 și formează obiectul Dosarului nr. 948A/2005.
Autorii sesizării apreciază că Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine, în ordinea invocării, art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) și art. 109 alin. (1) din Constituție.
În legătură cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), care prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale", coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit căruia "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării" și ale art. 109 alin. (1) care stabilește că "Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului", se arată că "statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român și de unică autoritate legiuitoare a țării nu permite ca executivul să intervină și, prin decizia sa, să aducă modificări în bugetul fiecărei Camere a Parlamentului, adică a organului reprezentativ suprem al poporului român". Se mai arată că "nu este de acceptat ca Guvernul, care răspunde politic în fața Parlamentului, să își aroge dreptul de a modifica bugetul organului în fața căruia răspunde. Principiile statului de drept nu permit o asemenea soluție juridică".
În legătură cu încălcarea art. 64 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulamentul propriu", precum și că "[...] Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea", text constituțional în temeiul căruia atât Senatul, cât și Camera Deputaților și-au întocmit, votat și aprobat propriile bugete, publicate în Monitorul Oficial al României, se arată că Guvernul le-a modificat, "motivând caracterul de austeritate al întregului buget public, nevoia de a diminua bugetul Parlamentului, pentru ca o parte din resursele acolo prevăzute să fie transferate pentru a satisface alte necesități". Or, autorii sesizării consideră că în sensul art. 64 alin. (1) din Constituție, "singurele care pot hotărî asupra bugetului lor sunt Camerele Parlamentului, în cazul de față, Senatul" și "singura autoritate competentă să-și aprobe bugetul, să-l modifice, să-l majoreze sau diminueze este Parlamentul".
În temeiul
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecțiile de neconstituționalitate.
Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.826/C.P.T. din 13 decembrie 2005, prin care apreciază că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, deși, datorită unor cerințe imperioase, Guvernul a adus unele corecții bugetelor Camerelor Parlamentului, voința Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare a țării este exprimată prin votul acordat pentru adoptarea legii. Controlul Parlamentului asupra bugetelor Camerelor, care fac parte integrantă din bugetul public național, se realizează cu prilejul dezbaterilor parlamentare asupra bugetului în integralitatea sa.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere în legătură cu sesizarea de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituționalitate, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2006, raportate la prevederile din Constituție invocate ca fiind încălcate, precum și
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:
Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și celor ale
art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legii criticate.
Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Legea bugetului de stat pe anul 2006 care, în opinia autorilor sesizării, contravine, în ordinea invocării, prevederilor art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (1) teza a doua, art. 61 alin. (1) și art. 109 alin. (1) din Constituție, al căror cuprins este următorul:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.";
- Art. 64 alin. (1): "Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.";
- Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.";
- Art. 109 alin. (1): "Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia."
Examinând sesizarea de neconstituționalitate formulată, Curtea Constituțională reține următoarele:
În esență, autorii sesizării susțin că Guvernul nu poate modifica bugetele celor două Camere ale Parlamentului, astfel cum acestea și le-au aprobat, singura autoritate competentă să-și aprobe, modifice, majoreze sau diminueze bugetul fiind Parlamentul. În caz contrar, se încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua și art. 109 alin. (1).
Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că, în sensul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege", a fost adoptată
privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. Din dispozițiile constituționale și legale menționate rezultă că bugetul se constituie ca un plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care sunt prevăzute veniturile și cheltuielile publice stabilite în fiecare an, necesare îndeplinirii funcțiilor și sarcinilor statului. Astfel, în acest domeniu, Guvernul, în concordanță cu art. 138 alin. (1) și (2) din Constituție, asigură elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, iar Camera Deputaților și Senatul, cu consultarea Guvernului, își aprobă, în conformitate cu dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 , bugetele proprii și le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.
În cauză, din documentele comunicate de cele două Camere ale Parlamentului, și anume Adresa Senatului nr. I/672/9 decembrie 2005 și Adresa Camerei Deputaților nr. 2.096/AN/9 decembrie 2005, rezultă că între bugetele aprobate de Camera Deputaților și Senat și înaintate Guvernului pentru a fi incluse în proiectul bugetului de stat, pe de o parte, și proiectul de buget depus de Guvern la Parlament pentru dezbatere și cel votat în Parlament, pe de altă parte, există unele diferențe nefavorabile acestora. Însă, cu prilejul dezbaterii proiectului de buget trimis de Guvern, Parlamentul avea posibilitatea să adopte amendamentele necesare pentru a aduce bugetele celor două Camere la nivelul aprobat inițial de acestea și să confirme, prin votul său, hotărârile acestora. Or, adoptând cu anumite corective Legea bugetului de stat pe anul 2006, promovată de Guvern, prin votul dat în ședința comună din 29 noiembrie 2005, deputații și senatorii și-au reconsiderat primul vot, iar Parlamentul a modificat atât
Hotărârea Senatului nr. 25/2005
privind bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 octombrie 2005, cât și
privind bugetul Camerei Deputaților pe anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 1 noiembrie 2005. Așa fiind, Curtea nu poate reține încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituție, referitor la rolul Parlamentului, întrucât Guvernul are numai atribuția de a elabora și de a prezenta Parlamentului proiectul legii bugetului de stat, iar Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a țării, îl dezbate și îl aprobă prin vot.
Articolul 64
alin. (1) teza a doua din Constituție, invocat ca fiind încălcat, consacră principiul autonomiei financiare, ca parte componentă a autonomiei parlamentare, principiu exprimat prin dreptul fiecărei Camere a Parlamentului de a decide independent de celelalte autorități publice, fiecare separat, asupra propriului buget care să îi asigure fondurile necesare pentru buna organizare și funcționare.
Curtea Constituțională constată că autonomia financiară a Camerelor nu este însă absolută și nelimitată. În stabilirea propriilor bugete acestea trebuie să aibă în vedere posibilitățile financiare în construcția bugetului la nivelul țării, precum și responsabilitatea Parlamentului de a asigura, prin legea pe care o adoptă, o repartizare proporțională a resurselor financiare între toate structurile statului, în special a întregului sistem economic, educațional, sanitar, cultural și al administrației publice.
O altă critică constă în susținerea că legea supusă controlului de constituționalitate încalcă și principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, așa cum acesta este statuat în art. 1 alin. (4) din Constituție.
Sub acest aspect Curtea constată că, potrivit Constituției, cele două Camere ale Parlamentului își aprobă bugetele proprii, cu consultarea Guvernului, singurul în măsură să cunoască posibilele venituri în formarea bugetului de stat, să facă evaluările de venituri și cheltuieli bugetare și să propună autorității legiuitoare o dimensionare corespunzătoare a cheltuielilor, pe categorii de destinații absolut necesare. Aceasta nu încalcă principiul separației puterilor în stat, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune colaborarea între autoritățile publice.
În opinia autorilor sesizării, Legea bugetului de stat pe anul 2006 contravine și art. 109 alin. (1) din Legea fundamentală, privind răspunderea politică a Guvernului în fața Parlamentului, întrucât nu este de acceptat ca Guvernul "să își aroge dreptul de a modifica bugetul organului în fața căruia răspunde, iar principiile statului de drept nu permit o asemenea soluție juridică".
Curtea constată că nici această susținere nu poate fi reținută. Prevederile alin. (1) al art. 109 din Constituție consacră principiul potrivit căruia Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Altfel spus, singura autoritate publică în fața căreia Guvernul răspunde politic nu poate fi decât Parlamentul, iar sancțiunea corespunzătoare acestei răspunderi politice este demiterea Guvernului, ca urmare a retragerii încrederii acordate prin votul de învestitură al Parlamentului, așa cum prevede art. 113 alin. (1), numai prin adoptarea unei moțiuni de cenzură.
De altfel, nici din analiza separată, nici din coroborarea dispozițiilor constituționale pretins a fi încălcate nu reiese, așa cum susțin autorii sesizării, că statutul Parlamentului de organ reprezentativ suprem al poporului român și de unică autoritate legiuitoare a țării nu permite Guvernului, care răspunde politic numai în fața acestuia, să propună unele ajustări ale bugetelor celor două Camere cu prilejul elaborării proiectului de buget și supunerii acestuia aprobării Parlamentului. Decizia finală asupra bugetelor Camerelor - componente ale bugetului de stat - aparține acestora, reunite în ședință comună, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. b) din Constituție, referitoare la aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că Legea bugetului de stat pe anul 2006, cât privește bugetele celor două Camere ale Parlamentului, nu este contrară prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 64 alin. (1) teza a doua și art. 109 alin. (1), invocate ca fiind încălcate.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), art. 15 și
art. 18 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constată că Legea bugetului de stat pe anul 2006 este constituțională.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 14 decembrie 2005 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu și Ion Predescu, judecători.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent șef, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.