Decizia nr. 587/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 966 și 968 din Codul civil, excepție ridicată de Iancu Vladimir în Dosarul nr. 16.355/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate consacră reglementări de maximă generalitate, care nu aduc atingere principiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2005, pronunțată în Dosarul nr. 16.355/2004, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 966 și 968 din Codul civil, excepție ridicată de Iancu Vladimir într-o cauză având ca obiect cererea de constatare a nulității absolute a unui contract de întreținere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, precum și constatarea fraudei la lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, 53 și 57 din Constituție. În acest sens arată că orice persoană este liberă să-și exercite drepturile, inclusiv dreptul de a dispune de bunurile sale și dreptul de a încheia convenții. Dispozițiile legale criticate impun însă limitări în ceea ce privește drepturile și libertățile cetățenilor, care se situează peste restrângerile și limitările permise de Constituție și de tratatele internaționale la care România este parte.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că "textele constituționale au valoare principială, iar prin celelalte legi, Codul civil în speță, în lumina acestor principii se reglementează specific aspectele realității sociale la un moment dat".

Instanța de judecată apreciază că dispozițiile art. 16 și 20 din Constituție nu au incidență în cauză, autorul mulțumindu-se să le menționeze, fără a arăta în ce constă încălcarea lor.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu aduc nici o atingere principiilor constituționale invocate, dimpotrivă, constituie expresia clară a aplicării acestora. De altfel, consideră că nu sunt formulate argumente concrete prin care să arate în ce mod dispozițiile art. 966 și 968 din Codul civil ar înfrânge vreunul dintre aceste principii. Mai arată că textele de lege criticate se aplică fără nici o discriminare tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, așa încât critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 966 și 968 din Codul civil sunt constituționale. În acest sens arată că instituirea unor condiții esențiale pentru validitatea convențiilor nu încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor părților contractante, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, acestea dau expresie dispozițiilor art. 57 din Constituție privind exercitarea cu bună-credință a drepturilor și libertăților, fără a restrânge exercițiul acestora. Consideră că dispozițiile art. 20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, nu au incidență în speță.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 966 și 968 din Codul civil, care au următorul conținut:

- Art. 966: "Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau ilicită , nu poate avea nici un efect.";

- Art. 968: "Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că, potrivit art. 948 din Codul civil, cauza licită constituie una dintre condițiile esențiale de validitate a convențiilor. Așa fiind, absența cauzei, falsitatea acesteia - în sensul neconcordanței cu realitatea - ori caracterul său ilicit lipsesc de eficiență juridică convenția, consecință consacrată în mod expres de art. 966 din același cod. Dispozițiile art. 968 din Codul civil definesc termenul de "ilicit " în sensul de calificativ impus de încălcarea unor prevederi legale și, cu un sens mai larg, a unor reguli de morală ori aparținând ordinii publice.

Așa fiind, Curtea constată că aceste norme legale consacră reglementări de maximă generalitate, cu valoare principială, a căror aplicare nu este condiționată de criterii cu finalitate sau eficiență discriminatorie, ci este exclusiv dependentă de identitatea dintre situația de fapt reală și cea definită prin ipotezele lor, astfel încât nu se poate reține nici un fine de neconstituționalitate, în ceea ce le privește, în raport cu art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Nici critica textelor legale menționate, prin raportare la art. 20 din Constituție, nu poate fi reținută, deoarece invocarea acestuia ca text de referință este lipsită de relevanță, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, care nu este incident în cauză, în condițiile în care nu este evidențiat dreptul sau libertatea al cărui exercițiu este restrâns prin dispozițiile legale criticate. În acest sens Curtea a statuat în mod constant că exercițiul unui drept nu poate fi absolutizat, prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existenței altor drepturi aparținând altor titulari, cărora autoritatea statală este ținută, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Altfel spus, libertatea - cu semnificația îndeobște conferită, de cadru juridic în ale cărui limite valorificarea dreptului este legitimă - încetează acolo unde începe libertatea altor subiecte de drept.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 966 și 968 din Codul civil, excepție ridicată de Iancu Vladimir în Dosarul nr. 16.355/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 noiembrie 2005.