Protocolul din 8 aprilie 2005

La semnarea Acordului între România și Republica Federală Germania privind securitatea socială care a fost semnat astăzi, împuterniciții celor două State contractante au declarat că au convenit următoarele:

1. La articolul 1 alineatul 1 punctul 10 al Acordului;

Reședința obișnuită este determinată de șederea concepută în vederea unei rămâneri efective, legale, de lungă durată, precum și de centrul intereselor vitale.

2. La articolul 2 al Acordului:

a) În ceea ce privește asigurarea suplimentară a angajaților din siderurgie din Republica Federală Germania nu vor fi aplicate dispozițiile speciale privind asigurarea pentru pensii (Partea II secțiunea 2).

b) În ceea ce privește România, Acordul va fi aplicat numai sistemului public de asigurări sociale.

3. La articolul 4 ai Acordului:

a) Dispozițiile referitoare la repartizarea riscurilor de asigurare din acordurile încheiate între guvernele celor două State contractante vor rămâne neschimbate.

b) Legislația unui Stat contractant care asigură participarea asiguraților și angajatorilor la organismele de autoadministrare a instituțiilor și asociațiilor, precum și la jurisdicția în domeniul securității sociale vor rămâne neschimbate.

c) Cetățenii români care au reședința obișnuită în afara teritoriului Republicii Federale Germania au dreptul la asigurarea facultativă în sistemul german de asigurare pentru pensii, dacă au realizat în acest sens stagii de cotizare pentru cel puțin 60 de luni; legislația națională mai favorabilă va rămâne neschimbată. Acest lucru este valabil și în privința refugiaților și apatrizilor menționați la articolul 3 punctul 1 literele b și c al Acordului care au reședința obișnuită pe teritoriul României.

d) Pensiile acordate conform legislației române unor cetățeni germani și unor cetățeni ai Statelor contractante cu perioade de asigurare realizate conform legislației ambelor State contractante vor fi plătite și în cazul în care persoanele în cauză au reședința obișnuită în afara teritoriilor Statelor contractante.

4. La articolul 5 al Acordului:

a) Persoanelor cu reședința obișnuită pe teritoriul României li se aplică articolul 5 al Acordului în privința acordării unei pensii pentru capacitatea redusă de muncă conform legislației germane numai în cazul în care dreptul exista independent de situația pe piața de muncă respectivă.

b) Legislația germană privind prestațiile în cazul accidentelor de muncă și bolilor profesionale care nu au survenit pe teritoriul Republicii Federale Germania, precum și privind prestațiile ca urmare a perioadelor de asigurare care nu au fost realizate pe teritoriul Republicii Federale Germania va rămâne neschimbată,

c) Legislația germană privind prestațiile în cazuri de participare de către instituțiile de asigurări pentru pensii și privind pensia agricultorilor va rămâne neschimbată,

d) Legislația germană care reglementează suspendarea unor drepturi care decurg din asigurarea pentru pensii în cazul persoanelor care se sustrag de la urmărirea penală prin luarea reședinței în străinătate va rămâne neschimbată.

5. La articolele 6 până la 11 ale Acordului:

a) în cazul în care o persoană este supusă legislației unui Stat contractant în sensul articolelor 6 până la 11, normele legale ale acestui Stat contractant privind obligația de asigurare conform reglementărilor legale ale ocupării forței de muncă vor fi aplicate în egală măsură persoanei în cauză și angajatorului ei.

b) Angajatorii unor angajați trimiși sunt obligați să colaboreze, în materie de protecție a muncii și prevenire a accidentelor de muncă, cu instituțiile competente și organizațiile din statul în care își desfășoară activitatea angajatul în cauză. Legislația națională mai amplă rămâne neschimbată.

6. La articolul 7 al Acordului:

a) Nu este considerată trimitere pentru a-și desfășura activitatea pe teritoriul celuilalt Stat contractant, în special când:

- activitatea angajatului trimis nu corespunde domeniului de activitate al angajatorului din Statul contractant trimițător;

- angajatorul angajatului trimis nu desfășoară, de regulă, în Statul contractant trimițător o activitate comercială semnificativă;

- persoana angajată în scopul trimiterii nu are în acel moment reședința obișnuită în Statul contractant trimițător;

- punerea la dispoziție a forței de muncă este realizată cu încălcarea reglementărilor legale ale unui Stat contractant sau ale ambelor State contractante sau

- angajatul a desfășurat o activitate în Statul contractant trimițător o perioadă mai mică de 2 luni de la terminarea ultimei perioade de trimitere.

b) în cazul persoanelor care au o activitate în ziua intrării în vigoare a Acordului, termenul stabilit începe să curgă de la această dată.

7. La articolul 9 al Acordului:

Legislațiile celor două State contractante privind asigurarea în caz de acțiuni de ajutorare și de alte acțiuni în afara raportului de muncă desfășurate în străinătate vor rămâne neschimbate. În cazul în care există un drept la prestații conform legislațiilor celor două State contractante, se va plăti prestația mai favorabilă cu decontarea prestației conform legislației celuilalt Stat contractant.

8. La articolul 10 al Acordului:

În cazul persoanelor care au o activitate în ziua intrării în vigoare a Acordului, termenul stabilit la alineatul 3 începe să curgă de la această dată.

9. La articolul 10 alineatul 2 și articolul 11 al Acordului:

În cazul în care persoana în cauză, în aplicarea articolului 10 alineatul 2 și articolului 11 al Acordului, este supusă legislației germane, aceasta este considerată angajată sau desfășurând o activitate la locul unde a avut ultimul angajament sau activitate, fiind aplicată în continuare orice altă reglementare care a rezultat din aplicarea anterioară a articolului 7 al Acordului.

Dacă nu a fost angajată sau nu a desfășurat o activitate anterioară pe teritoriu] Republicii Federale Germania, aceasta este considerată angajată sau desfășurând o activitate la locul unde își are sediul autoritatea germană competentă.

10. La articolul 11 al Acordului: