Decizia nr. 701/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niță - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, excepție ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.910/RF/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România. Excepția a fost ridicată de Lin Xiaoling într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva refuzului acordării statutului de refugiat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile " art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 " sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) și ale art. 22 alin. (2) din Constituție, interpretate în raport cu dispozițiile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia protecției împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.

În acest sens, se susține că textul de lege criticat nu este "suficient de accesibil și precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu" în ceea ce privește, pe de o parte, aprecierea cazurilor de acordare a unei forme de protecție umanitară condiționată și, pe de altă parte, interpretarea asupra naturii și conținutului pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante.

În ceea ce privește circumstanțele de fapt ale cauzei, petenta arată că cererea sa de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecție umanitară condiționată a fost respinsă de către ofițerul Oficiului Național pentru Refugiați, care, datorită caracterului neclar al textului de lege criticat, a făcut "o confuzie inacceptabilă, dar posibilă" între principiile și regulile de soluționare a cererii de recunoaștere a statutului de refugiat și cele specifice cererii de acordare a protecției umanitare condiționate.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecției umanitare condiționate, fiind în deplină concordanță cu prevederile în materie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins: "Art. 5. - Protecția umanitară condiționată se poate acorda străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în țara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (...)

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."

În motivarea excepției ridicate se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (2), privind prioritatea, în caz de neconcordanță față de legile interne nefavorabile, a prevederilor din Declarația Universală a Drepturilor Omului, din pactele și din celelalte tratate la care România este parte, ale art. 22 alin. (2), precum și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele texte referindu-se la interzicerea torturii.

Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind statutul și regimul refugiaților în România, statuând, de exemplu, prin

Decizia nr. 545 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005, că acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituție și nici celor ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.

Având în vedere jurisprudența constantă în materie a Curții, nu se poate reține nici contrarietatea dintre textele de lege criticate și normele constituționale ale art. 20 alin. (2).

Soluția pronunțată prin decizia menționată, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții.

În ceea ce privește susținerile referitoare la situația de fapt, Curtea observă că aspectele relevate țin de corecta interpretare și aplicare a normelor juridice de către organele competente, aceste operațiuni fiind supuse în cele din urmă controlului judecătoresc al instanțelor de drept comun.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000

privind regimul și statutul refugiaților în România, excepție ridicată de Lin Xiaoling în Dosarul nr. 2.910/RF/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 decembrie 2005.