Decizia nr. 691/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației în Dosarul nr. 1.782/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului solicită admiterea excepției, susținând că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 și 54 din Constituție. Se apreciază că autoritatea publică emitentă a actului atacat nu are posibilitatea legală de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime deși, în intervalul dintre data suspendării executării actului emis și cea a soluționării cererii cu privire la legalitatea actului, autoritatea nu poate pune în executare acel act.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, considerând că, potrivit jurisprudenței sale, Curtea nu se poate pronunța asupra modificării sau completării prevederilor legale supuse controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1.782/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației în dosarul menționat, având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare a executării actului administrativ, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate care permit persoanei vătămate printr-un act administrativ ca o dată cu sesizarea autorității publice care a emis actul să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului respectiv contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție. Spre deosebire de reglementarea anterioară ( art. 9 din Legea nr. 29/1990 ), arată autorul excepției, actualul text "nu mai impune obligativitatea introducerii acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se cere (așa-numita acțiune de fond). Pe cale de consecință, textul actual, deși [face referire la] soluționarea acțiunii de fond, nu impune introducerea acesteia și lasă astfel nereglementată o situație de fapt și de drept extrem de importantă: ce se întâmplă cu un act administrativ suspendat după soluționarea favorabilă a unei cereri introduse în temeiul art. 14, dacă petentul nu introduce și acțiunea în anularea actului administrativ. Există, practic, posibilitatea ca acest act să rămână suspendat o perioadă indefinită de timp, legea nefăcând vorbire și despre o modalitate de a deduce justiției o astfel de cauză".

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că nu sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcat, prin dispozițiile legale criticate, dreptul părții la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) și ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, apreciază că în cadrul controlului de constituționalitate Curtea examinează conformitatea legilor și ordonanțelor cu dispozițiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are următorul cuprins: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."

Dispozițiile art. 7 la care face trimitere textul criticat au următorul cuprins:

"(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

(3) Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluționează în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g).

(5) În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilă.

(6) Plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile din Codul de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător.

(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."

Critica de neconstituționalitate are la bază, în esență, susținerea potrivit căreia prevederile legale criticate, care permit persoanei ce se consideră vătămată printr-un act administrativ ca o dată cu sesizarea autorității publice care a emis actul să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului respectiv, fără să impună și obligativitatea introducerii acțiunii în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se cere, încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în susținerea acesteia.