Decizia nr. 5/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) și b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 și ale

art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Accor Services" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Ana Diculescu Șova, iar pentru Consiliul Concurenței răspunde inspector de concurență Irina Petho.

Cauza este în stare de judecată.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. În acest sens, arată că

Legea nr. 21/1996

este neconstituțională, întrucât nu instituie o instanță specializată să soluționeze litigiile de drept în materia concurenței, ci conferă unei autorități administrative prerogative care nu pot aparține decât organelor jurisdicționale. Apreciază că această situație atipică a administratorului judecător nu poate conduce decât la abuzuri din partea unei autorități administrative care nu poate soluționa conflictele de drept decât prin încălcarea principiilor constituționale ce reglementează desfășurarea procedurii judiciare. În susținerea admiterii excepției, depune note scrise la dosarul cauzei.

Reprezentantul Consiliului Concurenței arată că susținerea autorului excepției, potrivit căreia Consiliul Concurenței ar exercita anumite atribuții care ar atrage calificarea sa drept autoritate jurisdicțională, este eronată. Astfel, arată că, deși modalitatea de desfășurare și caracteristicile ședinței de audieri relevă elemente tipice ale unei activități jurisdicționale, Consiliul Concurenței nu poate fi asimilat unui organ administrativ-jurisdicțional clasic, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În acest sens, depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.425/2004, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) și b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 și ale

art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenței nr. 21/1996 .

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Accor Services" - S.A. din București cu ocazia soluționării unei acțiuni formulate în contencios administrativ, și anume de anulare a

Deciziei nr. 270 din 29 septembrie 2004

a Consiliului Concurenței și exonerarea societății de la plata unei sancțiuni contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră că dispozițiile legale criticate conferă Consiliului Concurenței atât atribuții specifice unei autorități administrative, cât și atribuții jurisdicționale, ceea ce încalcă principiile separației puterilor în stat, al prezumției de nevinovăție și al imparțialității și independenței justiției. Totodată, arată că sunt încălcate și prevederile art. 126 alin. (1), (2) și (5) din Constituție, întrucât competențele jurisdicționale se atribuie exclusiv prin lege organică, principiul fiind valabil și pentru instanțele specializate, în domenii specializate, așa cum este și concurența. Așa fiind, apreciază că este de neconceput ca astfel de competențe să fie atribuite printr-o lege ordinară unei autorități, fie ea și autonomă, dar care îndeplinește și atribuții executive.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că ceea ce invocă autorul excepției cu privire la neconstituționalitatea unor texte din

Legea nr. 21/1996

"sunt aspecte de interpretare a acesteia".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile constituționale invocate nu sunt incidente în speță. În acest sens, arată că întreaga activitate a Consiliului Concurenței, inclusiv procedura de examinare prealabilă și de investigare, este specifică unei autorități executive, și nu unei autorități jurisdicționale.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale și nu contravin principiului constituțional al separației puterilor în stat sau dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Totodată, apreciază că reglementarea criticată nu aduce atingere nici prezumției de nevinovăție și nu îngrădește independența și imparțialitatea instanței.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 18 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 27 lit. a) și b), art. 39, art. 40, art. 46 alin. (1), art. 48 alin. (1), art. 49 și ale

art. 50 lit. a) teza finală din Legea concurenței nr. 21/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 30 aprilie 1996, modificată și completată prin

Legea nr. 184/2004

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2003

pentru modificarea și completarea

Legii concurenței nr. 21/1996 .

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea concurenței nr. 21/1996

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, modificându-se numerotarea articolelor, astfel că textele de lege criticate sunt următoarele:

- Art. 17 alin. (1): "Plenul Consiliului Concurenței este un organ colegial și este format din 7 membri, după cum urmează: un președinte, 2 vicepreședinți și 4 consilieri de concurență. Numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenței se realizează de către Președintele României, la propunerea Guvernului.";

- Art. 20: "(1) Consiliul Concurenței își desfășoară activitatea, deliberează și ia decizii în plen și în comisii, cu majoritatea voturilor membrilor.

(2) Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurență în componența stabilită de președintele Consiliului Concurenței, pentru fiecare caz în parte, și este condusă de către un vicepreședinte al Consiliului Concurenței.

(3) Președintele Consiliului Concurenței ordonă efectuarea de investigații și desemnează raportorul pentru fiecare investigație.

(4) În aplicarea prezentei legi, Consiliul Concurenței examinează în plen:

a) rapoartele de investigație, cu eventualele obiecții formulate la acestea, și decide asupra măsurilor de luat;

b) autorizarea concentrărilor economice;

c) sesizarea instanțelor judecătorești în aplicarea prevederilor art. 7;

d) punctele de vedere, recomandările și avizele de formulat în aplicarea dispozițiilor prezentei legi;

e) categoriile de înțelegeri, decizii luate de asociațiile de agenți economici și practici concertate propuse pentru exceptare;

f) proiectele de reglementări propuse spre adoptare;

g) raportul anual asupra situației concurenței;

h) analiza încălcărilor prevederilor art. 9.

(5) În formațiunile deliberative fiecare membru dispune de un vot; în caz de partaj egal al voturilor, soluția votată de președinte prevalează.

(6) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în plen conform prevederilor alin. (4) se semnează de către președinte, în numele Consiliului Concurenței; ele vor putea fi atacate în termen de 30 de zile de la publicare sau, după caz, de la comunicare, în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel București; sentința va fi pronunțată fără drept de apel, împotriva ei putând fi declarat recurs la înalta Curte de Casație și Justiție.";

- Art. 21 alin. (2): "Ordinele și deciziile Consiliului Concurenței, prin care se dispun măsuri și se aplică sancțiuni, se semnează de către președinte, iar reglementările adoptate de Consiliul Concurenței sunt puse în aplicare, suspendate ori abrogate prin ordin al președintelui.";

- Art. 26 lit. b) și c): "Consiliul Concurenței are următoarele atribuții:[...]

b) ia deciziile prevăzute de prezenta lege pentru cazurile de încălcare a dispozițiilor art. 5, 6, 9, 12 și 15, constatate în urma investigațiilor efectuate de către inspectorii de concurență, în baza prevederilor legii și abilitării cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui; o copie a acestui ordin va fi înmânată de inspectorii de concurență abilitați agentului economic sau asociației de agenți economici supuși investigației;

c) certifică, la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici și, atunci când consideră necesar, în urma declanșării unei investigații, pe baza dovezilor prezentate, că nu există temei pentru intervenția sa în baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;";

- Art. 33: "(1) Descoperirea și investigarea încălcărilor prevederilor prezentei legi incumbă Consiliului Concurenței care acționează prin inspectorii de concurență.

(2) În cazul infracțiunii prevăzute la art. 60 alin. (1) din prezenta lege, personalul desemnat în condițiile alin. (1) va putea efectua numai actele stabilite prin art. 214 din Codul de procedură penală.";

- Art. 34: "Consiliul Concurenței dispune efectuarea de investigații, potrivit atribuțiilor sale, în condițiile art. 40:

a) din oficiu;

b) la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în mod real și direct prin încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), art. 6, 12 și 15;

c) la cererea agenților economici sau a asociațiilor de agenți economici interesați, conform prevederilor art. 5 alin. (2) sau ale art. 13 alin. (2);

d) la cererea oricăreia dintre autoritățile, instituțiile, organizațiile sau a oricăruia dintre organele menționate la art. 29 lit. a)-f).";

- Art. 40 alin. (1): "La primirea unei cereri sau plângeri denunțând, respectiv acuzând o practică anticoncurențială, Consiliul Concurenței examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigații.";

- Art. 43 alin. (1): "Cu excepția situației prevăzute la art. 42, orice procedură de investigație necesită audierea agenților economici participanți la înțelegerea, decizia luată de asociații de agenți economici, practica concertată, abuzul de poziție dominantă sau la concentrarea economică, obiect al investigației. Audierea este dispusă de președintele Consiliului Concurenței.";

- Art. 44: "(1) Cu minimum 30 de zile înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului va fi transmisă, spre luare la cunoștință, persoanelor a căror audiere a fost dispusă conform art. 43 alin. (1). Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere și dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației.

(2) Președintele Consiliului Concurenței poate permite părților în cauză consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurenței și obținerea, contra cost, de copii și extrase ale actelor procedurii de investigație.

(3) Documentele, datele și informațiile din dosarul cauzei, care prezintă caracter de secret de stat ori sunt confidențiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori obținere de copii sau extrase decât prin decizie a președintelui Consiliului Concurenței.

(4) În cazul unei proceduri de investigație, având ca obiect o concentrare economică, dispozițiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaților și directorilor executivi ai entităților participante la concentrare, în măsura în care ei justifică în cauză un interes legitim.";

- Art. 45 lit. a) teza finală: "După audierile dispuse și, dacă este cazul, admise și după examinarea observațiilor părților asupra raportului de investigație, Consiliul Concurenței poate decide după cum urmează:

a) în cazul unei investigații, dispusă din oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) sau ale art. 6, după caz, să ordone încetarea practicilor anticoncurențiale constatate, să formuleze recomandări, să impună părților condiții speciale și alte obligații, să aplice agenților economici amenzi în condițiile prevăzute la cap. VI."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separației puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11), care consacră prezumția de nevinovăție, art. 124, referitor la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (1), (2) și (5), privind instanțele judecătorești, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nici una dintre reglementările criticate nu îndreptățesc susținerea autorului excepției în sensul că, potrivit acestora, Consiliul Concurenței ar avea atât atribuții administrative, cât și jurisdicționale.

Consiliul Concurenței a fost înființat ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței. Măsurile dispuse de Consiliu și sancțiunile aplicate de acesta pe baza dispozițiilor legale atacate sunt de natură administrativă și nu jurisdicțională.

Procedura prin care Consiliul Concurenței își îndeplinește atribuțiile stabilite de lege, în principal de a constata și sancționa practicile anticoncurențiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicționale, fără a se identifica însă cu acestea. Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigației pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigație este examinat în plen, nu impune caracterizarea activității Consiliului ca o activitate jurisdicțională, căci prin aceasta Consiliul nu soluționează un litigiu privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuții de esența activității jurisdicționale - și nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competența instanțelor judiciare, ci efectuează operații tehnico-juridice de cercetare, deliberare și decizie, specifice inițierii și adoptării oricărui act administrativ.

Curtea constată că nu se poate reține nici critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a prezumției de nevinovăție, atâta timp cât deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenței pot fi atacate în fața unei instanțe judecătorești, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel București. Împotriva sentinței Curții de Apel București, atât Consiliul Concurenței, cât și agenții economici supuși măsurilor dispuse de instanță pot introduce recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la invocarea principiilor constituționale care guvernează activitatea judecătorilor, și anume imparțialitatea și independența, acestea nu sunt incidente în privința activității Plenului Consiliului Concurenței, acesta fiind, așa cum am arătat, un organ deliberativ din sfera autorității executive.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), precum și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 26 lit. b) și c), art. 33, art. 34, art. 40 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 44 și ale

art. 45 lit. a) teza finală din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de S.C. "Accor Services" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.425/2004 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.