Decizia nr. 12/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokâr Gâbor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu-ționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consauto" - S.R.L. din Sighișoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate sunt în concordanță cu art. 21, 44 și 45 din Constituție, cu art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu art. 1 din primul protocol la Convenție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureș Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 30 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Consauto" - S.R.L. din Sighișoara într-o cauză având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva încheierii pronunțate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș privind constatarea dizolvării sale de drept.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 30 alin. (1) din legea criticată, care prevede sancțiunea dizolvării de drept a persoanelor juridice pentru neefectuarea "în termenul fixat de lege a preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare fiscală", încalcă art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată, care pentru o societate comercială este constituit și din denumire, emblemă, vad etc. și nu pot fi valorificate în procedura lichidării, precum și art. 1 din primul protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că sancțiunea instituită "conduce la desființarea proprietății asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectării sau nerespectării lor, nu afectează cu nimic viața societății comerciale sau interesele fiscale ale statului". Alin. (2) al art. 30 care dispune asupra procedurii pronunțării unei hotărâri de către judecătorul delegat încalcă accesul liber la justiție prevăzut de art. 21 din Constituție, "deoarece persoana juridică nu este parte în procedura în care se dă hotărârea judecătorească de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancțiunii, caz în care suntem în prezența unui proces inechitabil [...]". Art. 31 alin. (1) încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și, în special, cele ale alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil "prin modul de reglementare a căii de atac, care este lăsată la îndemâna oricărei persoane interesate, fără reglementarea motivelor de recurs specifice, având în vedere că hotărârea de dizolvare este pronunțată în lipsa celui sau celor interesați și fără trimitere la normele din dreptul comun privitoare la recurs". Acest text de lege este, de asemenea, contrar art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât instituția dreptului la un recurs efectiv "trebuie privită și acceptată ca fiind un mijloc eficace pentru realizarea dreptului pretins sau a interesului legitim, într-un cadru normativ precis și sigur determinat". În sfârșit, autorul excepției consideră că atât art. 30 alin. (1) și (2), cât și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

sunt contrare și art. 45 din Constituție, "deoarece se restrânge exercițiul dreptului la liberă inițiativă", deși nu sunt îndeplinite condițiile acolo prevăzute.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susținerile privind încălcarea prin art. 30 alin. (1) din legea criticată a prevederilor art. 44 din Constituție, precum și a art. 1 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că persoanele juridice supuse înregistrării au atât drepturi, cât și obligații, iar sancțiunea nerespectării termenului imperativ stabilit pentru efectuarea acestor operațiuni nu poate fi reținută ca o încălcare a textului constituțional menționat. În legătură cu susținerile privind alin. (2) al art. 30, instanța de judecată apreciază că nerespectarea procedurii privind citarea unei părți în proces poate fi invocată în calea de atac extraordinară a recursului, și nu printr-o excepție de neconstituționalitate. În opinia instanței de judecată, și excepția referitoare la art. 31 alin. (1) din lege este neîntemeiată, întrucât: normele de procedură civilă se aplică și în procedurile jurisdicționale, astfel că legiuitorul nu trebuia să prevadă în

Legea nr. 359/2004

aplicarea Codului de procedură civilă; art. 304^1 din același cod nu este limitat la motivele de casare enunțate la art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În sfârșit, instanța de judecată consideră că argumentele expuse sunt valabile și pentru respingerea susținerilor privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituționale invocate. În acest sens, se menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie sau cu privire la un regim sancționator similar, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate sunt constituționale. Astfel, în esență, consideră că instituirea sancțiunii prevăzute la art. 30 alin. (1) din lege este în deplină concordanță cu art. 44 alin. (1) din Constituție, iar prevederile alin. (2) ale aceluiași articol creează, în cazurile strict reglementate, premisele necesare respectării dreptului la un proces echitabil. Mai arată că art. 31 alin. (1) este în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale ale art. 129, precum și că atât art. 30 alin. (1) și (2), cât și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă prevăzute de art. 45 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, al căror cuprins este următorul:

- Art. 30 alin. (1) și (2): "(1) Neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2.

(2) Constatarea dizolvării de drept se face prin încheierea judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. [...];

- Art. 31 alin. (1): "Încheierea de constatare a dizolvării de drept este supusă numai recursului, la cererea oricărei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevăzută la art. 30 alin. (3). [...]."

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituționale ale: art. 44 privind "Dreptul de proprietate privată"; art. 21 privind "Accesul liber la justiție"; art. 45 referitor la "Libertatea economică" și art. 53 cu privire la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind "Protecția proprietății", precum și ale art. 13 din Convenție, care dispune în legătură cu "Dreptul la un recurs efectiv".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Prin

Legea nr. 359/2004

se instituie procedura de înmatriculare în registrul comerțului și de înregistrare fiscală a comercianților, cărora li se eliberează certificatul de înregistrare ce cuprinde și codul unic de înregistrare. Acest din urmă document atestă că persoana juridică a fost luată în evidența oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și în evidența organului fiscal. Legea mai prevede că vechile forme de certificate de înmatriculare și de înregistrare fiscală trebuie preschimbate până la un anumit termen, sub sancțiunea dizolvării de drept a persoanei juridice, constatată prin încheierea judecătorului delegat, pronunțată la cererea Oficiului Național al Registrului Comerțului. În opinia autorului excepției această sancțiune cuprinsă în art. 30 alin. (1) și (2) din lege "conduce la desființarea proprietății asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectării sau nerespectării lor, nu afectează cu nimic viața societății comerciale sau interesele fiscale ale statului". Se susține că se încalcă astfel dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, precum și ale art. 21 privind accesul liber la justiție, "deoarece persoana juridică nu este parte în procedura în care se dă hotărârea judecătorească de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancțiunii, caz în care suntem în prezența unui proces inechitabil [...]".

Curtea constată că susțineri de neconstituționalitate asemănătoare, cu privire la un regim sancționator similar, au mai fost formulate în alte cauze, în legătură cu dispoziții de lege care instituiau astfel de obligații în sarcina societăților comerciale și care, în opinia autorilor excepțiilor, afectau dreptul de proprietate. Astfel, de exemplu, prin deciziile Curții Constituționale nr. 188 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, și nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, s-a reținut, în esență, că asemenea obligații nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, ci consecința încălcării unor dispoziții de lege. Prin aceleași decizii, tot sub aspectul criticilor privind încălcarea dreptului de proprietate, a fost avută în vedere jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Sub acest aspect, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții.

Curtea nu poate reține nici încălcarea, prin art. 30 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din lege, a art. 21 din Constituție privind "Accesul liber la justiție", deoarece, așa cum aceasta a statuat în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește dreptul la un recurs efectiv, în situația în care sistemul procedural național cuprinde mai multe căi de atac, caracterul efectiv trebuie întrunit de fiecare dintre acestea și de proces în ansamblul său. Nici faptul că textele de lege criticate nu menționează motivele "de recurs specifice" nu poate fi reținut ca o încălcare a prevederilor constituționale menționate, întrucât în această situație se aplică dreptul comun în materie, adică dispozițiile Codului de procedură civilă.

În sfârșit, Curtea nu constată existența vreunei contrarietăți între prevederile art. 30 alin. (1) și (2) și art. 31 alin. (1) din legea criticată și prevederile constituționale ale art. 45 referitor la "Libertatea economică" și ale art. 53 cu privire la "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți".

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) și

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004

privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Consauto" - S.R.L. din Sighișoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.