Decizia nr. 103/2006

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 6.764/2004 al Judecătoriei Vaslui.

La apelul nominal răspunde Agenția Națională de Administrare Fiscală București, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 697 din 20 decembrie 2005 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 6.764/2004, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale potrivit cărora, în situația achitării prejudiciului cauzat prin infracțiunea de evaziune fiscală comisă, învinuitul ori inculpatul beneficiază de o cauză de nepedepsire aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16, deoarece instituie o diferență de tratament juridic între inculpații care comit o infracțiune de evaziune fiscală de pericol și inculpații care săvârșesc o infracțiune de evaziune fiscală de prejudiciu, între autorii infracțiunii rămase în faza de tentativă și autorii cercetați pentru aceeași infracțiune consumată, precum și între inculpații care au comis infracțiunea de evaziune fiscală și inculpații autori ai oricărei alte infracțiuni de prejudiciu. De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt, în opinia autorului excepției, neconstituționale, deoarece, pe de o parte, instituie o discriminare între cetățeni pe criterii de avere, iar pe de altă parte, favorizează statul prin încurajarea achitării prejudiciului fără ca inculpatul să mai răspundă penal, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituție.

Judecătoria Vaslui apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

sunt constituționale, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare, stabilirea cauzelor de nepedepsire și a celor de reducere a pedepselor, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, reprezentând opțiunea legiuitorului. Cât privește critica de neconstituționalitate față de art. 44 alin. (2) din Constituție, menționează că textul de lege criticat nu conține norme contrare dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 aprilie 2005, având următorul conținut: "Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privată, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că această excepție, ridicată de același autor cu o motivare similară, a mai fost soluționată prin

Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 . Cu acel prilej Curtea Constituțională a constatat că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005 , și anume autorilor unei infracțiuni de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 euro cauzat prin fapta penală. De asemenea, Curtea a reținut că, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să se stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă, reglementarea unui regim sancționator în funcție de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită fiind expresia firească a principiului constituțional menționat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 6.764/2004 al Judecătoriei Vaslui.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2006.