Ordinul nr. 41/2006
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistența mutuala între autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic
prezumat în vigoare 1 act modificator
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Modificat prin 1
- Ordinul nr. 187/2018 4 decembrie 2018 privind modificarea Ordinului președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și p…
Vazand Referatul de aprobare nr. 21.136 din 14 februarie 2006, întocmit de Direcția generală sanitară veterinara din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,
având în vedere prevederile
art. 10 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004
privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 215/2004 , cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) și al
art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006
privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia,
președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara privind asistența mutuala între autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Autoritatea Naționala Sanitară Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor, institutele veterinare centrale și direcțiile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor județene și a municipiului București vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 3
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga
Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 631/2002
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind asistența mutuala între autoritatea veterinara centrala a României și autoritățile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea acestora cu Comisia Europeană, în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 și 145 bis din 6 martie 2003.
Articolul 4
Prezentul ordin transpune
Directiva Consiliului 89/608/CEE
care stabilește regulile privind asistența mutuala între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 351 din 2 decembrie 1989, p. 34.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Ion Agafitei București, 22 februarie 2006. Nr. 41.
Anexa NORMA SANITARĂ VETERINARA
privind asistența mutuala între autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislației din domeniile veterinar și zootehnic
Articolul 1
Prezenta norma sanitară veterinara stabilește căile prin care autoritatea veterinara centrala a României, responsabilă cu monitorizarea legislației din domeniile veterinar și zootehnic, trebuie să coopereze cu autoritățile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene și cu departamentele de profil ale Comisiei Europene, pentru a se asigura conformitatea cu o astfel de legislație.
Articolul 2
În scopurile prezentei norme sanitare veterinare, expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) legislația din domeniul veterinar - toate prevederile comunitare și prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare care reglementează sănătatea animalelor, sănătatea publică, în raport cu domeniul veterinar, inspecția sănătății animalelor, carnea și alte produse de origine animala, protecția animalelor și celelalte corelate cu acestea;
b) legislația din domeniul zootehnic - toate prevederile comunitare și prevederile care contribuie la aplicarea regulilor comunitare referitoare la domeniul zootehnic;
c) autoritate solicitanta - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, care formulează o cerere de asistența;
d) autoritate solicitată - autoritatea veterinara centrala a unui stat membru al Uniunii Europene sau a României, căreia îi este adresată o cerere de asistența.
Autoritatea veterinara centrala a României și a fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice statelor membre ale Uniunii Europene și Comisiei Europene o lista a autorităților competente la care se referă art. 1, pentru fiecare domeniu.
Articolul 3
Obligația de a furniza asistența stabilită de prezenta norma sanitară veterinara nu se referă la furnizarea informațiilor sau documentelor obținute de autoritățile competente la care se referă art. 1, în baza competentelor exercitate de acestea la cererea autorității judiciare.
Totuși, în cazul unei cereri de asistența, astfel de informații sau documente trebuie furnizate, fără să se prejudicieze art. 14, în toate cazurile în care autoritatea judiciară care trebuie consultata în acest scop își da acordul.
Titlul I Asistența la cerere
Articolul 4
La cererea autorității solicitante, care trebuie să fie motivată corespunzător, autoritatea solicitată trebuie să comunice acesteia toate informațiile, atestarile, documentele sau copiile legalizate ale acestora, pe care le are în posesie sau pe care le poate obține conform alin. (2) și care sunt de asemenea natura încât să-i permită sa controleze faptul ca prevederile stabilite în legislația din domeniile veterinare și zootehnice au fost respectate, să poată efectua orice ancheta relevanta cu privire la acuratetea faptelor notificate de autoritatea solicitanta și sa o informeze cu privire la rezultatul acestor anchete, incluzând informațiile care au fost necesare pentru acestea.
Pentru a se obține aceste informații, autoritatea solicitată sau autoritatea administrativă căreia i s-a adresat trebuie să acționeze ca și cum aceasta ar acționa în contul sau sau la cererea unei alte autorități din propria țara.
Articolul 5
La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie, respectând reglementările în vigoare din România sau din statul membru al Uniunii Europene în care este situata, sa notifice autorității solicitante sau sa îi fi notificat toate mijloacele sau deciziile elaborate de către autoritățile competente referitoare la aplicarea legislației în domeniul veterinar sau zootehnic.
Cererile de notificare care menționează obiectul actului sau deciziei ce urmează să fie notificată trebuie, la cererea autorității solicitate, să fie însoțite de o traducere în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru al Uniunii Europene în care aceasta autoritate își are sediul.
Articolul 6
La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să mențină o supraveghere sau sa organizeze o astfel de supraveghere ce trebuie ținuta sau trebuie reintarita în domeniul sau operational în care astfel de nereguli sunt suspectate, în special:
a) cu privire la unități;
b) cu privire la locurile unde au fost constituite depozitele de mărfuri;
c) cu privire la mijlocele de transport.
Articolul 7
La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să îi furnizeze orice informație relevanta aflată în posesia sa sau pe care o obține în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), în special sub forma de rapoarte sau alte documente ori copii certificate sau extrase din aceste rapoarte ori documente, referitoare la operațiunile detectate efectiv și care sunt considerate de autoritatea solicitanta ca fiind contrare legislației din domeniul veterinar sau zootehnic.
Titlul II Asistența benevolă
Articolul 8
Autoritățile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie, conform alin. (2), să asigure benevol supravegherea autorităților competente ale altor state membre ale Uniunii Europene, fără o cerere prealabilă a acestora din urma.
Atunci când autoritățile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene considera util, în legătură cu respectarea legislației din domeniul veterinar sau zootehnic, acestea trebuie:
a) în măsura în care este posibil, sa mențină supravegherea la care se referă art. 6 sau sa organizeze o astfel de supraveghere;
b) sa comunice, cat de curând posibil, autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza toate informațiile disponibile, în special sub forma de rapoarte și alte documente ori copii sau extrase din astfel de rapoarte sau documente, referitoare la operațiunile care sunt sau care par a fi contrare legislației din domeniile veterinar și zootehnic și îndeosebi mijloacele sau metodele utilizate pentru efectuarea acestor operațiuni.
Titlul III Prevederi finale
Articolul 9
Autoritățile competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene, de îndată ce intră în posesia lor:
a) orice informații pe care le considera utile, referitoare la:
(i) mărfurile care au fost sau sunt suspectate de a fi făcut obiectul tranzacțiilor contrare legislației din domeniul veterinar sau zootehnic;
(îi) metodele sau procesele utilizate ori presupuse a fi fost utilizate, ce contravin acestei legislații;
b) orice informații privind deficientele sau lacunele legislației menționate, a carei aplicare le-a relevat sau sugerat.
Comisia Europeană comunică autorităților competente ale fiecărui stat membru al Uniunii Europene, de îndată ce dispune de acestea, orice informații de natura să permită respectarea legislației din domeniile veterinar și zootehnic.
Articolul 10
Atunci când autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene devin constiente de operațiunile care sunt sau care par a fi contrare regulilor din domeniul veterinar ori zootehnic și care prezintă un interes special la nivel național, și îndeosebi:
a) atunci când acestea au sau ar putea avea ramificatii în statele membre ale Uniunii Europene; ori
b) atunci când autoritățile menționate considera drept probabil să se fi efectuat operațiuni similare în statele membre ale Uniunii Europene, aceste autorități trebuie să comunice Comisiei Europene cat de repede posibil, fie din proprie inițiativă, fie la cererea motivată a Comisiei Europene, toate informațiile relevante, sub forma de documente, copii sau extrase din documente, după caz, necesare pentru a se determina faptele, astfel încât să permită Comisiei Europene sa coordoneze acțiunile întreprinse de statele membre ale Uniunii Europene.
Atunci când comunicările la care se referă alin. (1) releva cazuri ce pot crea riscuri pentru sănătatea publică, în absenta unor metode de prevenire informațiile în cauza pot, după contactul între părțile implicate și Comisia Europeană, să facă obiectul unei instiintari motivate a publicului.
Informațiile referitoare la persoanele fizice și juridice trebuie comunicate, asa cum este prevăzut la alin. (1), numai în măsura strict necesară, pentru a permite să fie constatate operațiunile care sunt contrare legislației din domeniile veterinar și zootehnic.
Atunci când autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene fac uz de prevederile alin. (1), nu este necesar ca acestea sa comunice informațiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. b) și la art. 9 autorităților competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.
Articolul 11
În scopul aplicării prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea veterinara centrala a României trebuie să ia toate măsurile necesare pentru:
a) a asigura o coordonare interna armonioasă între autoritățile competente la care se referă art. 1;
b) a stabili, în cadrul relațiilor lor reciproce, o cooperare directa între autoritățile pe care le împuternicesc în mod special în acest scop.
Articolul 12
Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să oblige autoritatea veterinara centrala a României și autoritățile centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene să-și acorde reciproc asistența, astfel încât sa nu tulbure liniștea publică sau orice alte interese fundamentale ale României ori ale statelor membre ale Uniunii Europene în cauza.
Orice refuz de a acorda asistența trebuie motivat temeinic.
Articolul 13
Furnizarea documentelor prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara poate fi înlocuită cu furnizarea de informații computerizate produse în orice formă, pentru același scop.
Articolul 14
Orice informații comunicate sub orice fel de forma, conform prezentei norme sanitare veterinare, trebuie să aibă un caracter confidențial. Acestea trebuie reglementate de obligația secretului profesional și trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca și informațiile în baza legislației naționale a României sau a statului membru al Uniunii Europene care le-a primit, precum și dispozițiile corespunzătoare care se aplică organismelor comunitare.
Informațiile la care se referă alin. (1) nu pot fi trimise în special altor persoane decât cele din România sau statele membre ale Uniunii Europene ori din cadrul instituțiilor comunitare ale căror sarcini implica posibilitatea ca acestea să aibă acces la ele. Puține dintre acestea pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara, în afară de cazul în care autoritatea care le furnizează a fost de acord în mod expres și în măsura în care prevederile în vigoare în România sau în statul membru al Uniunii Europene în care este situata autoritatea care le-a primit nu fac obiectul acestei comunicări sau utilizări.
Informațiile furnizate în baza prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fie comunicate numai autorității solicitante, în măsura în care nu contravin reglementărilor în vigoare din România sau legislației autorității solicitate.
Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca informațiile obținute în baza planului de asistența mutuala rămân confidențiale chiar și după încheierea unui subiect.
Prevederile alin. (1) nu trebuie să împiedice utilizarea informațiilor obținute conform prezentei norme sanitare veterinare în orice acțiuni sau procedee juridice instituite ulterior esecului de conformare cu legislația privind problemele veterinare și zootehnice, cu privire la sau pentru prevenirea și detectarea unor nereguli păgubitoare pentru fondurile din România sau pentru cele comunitare.
Autoritatea veterinara centrala a României și autoritățile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene care au furnizat aceste informații trebuie informate imediat despre o astfel de utilizare.
Articolul 15
Autoritatea veterinara centrala a României și autoritățile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să comunice Comisiei Europene acordurile bilaterale de asistența mutuala între administrațiile veterinare centrale încheiate cu țările terțe.
Articolul 16
Autoritatea veterinara centrala a României renunța la pretențiile de rambursare a cheltuielilor implicate conform prezentei norme sanitare veterinare, cu excepția, când este cazul, a taxelor plătite experților.
Articolul 17
Prezenta norma sanitară veterinara nu trebuie să afecteze aplicarea în România a regulilor privind asistența mutuala în probleme penale.
____________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.