Decizia nr. 112/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Cristian Daniel Sâmpetru în Dosarul nr. 2.445/2005 al Tribunalului Olt - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.445/2005, Tribunalul Olt - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată de Cristian Daniel Sâmpetru în dosarul menționat mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, pe de o parte, dispozițiile criticate - reglementând o infracțiune - contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, care instituie obligația reglementării acestui domeniu prin lege organică, iar, pe de altă parte, că dispozițiile criticate îi aduc atingere dreptului la libertate individuală, acest lucru înfrângând dispozițiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, care prevăd că ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție.

Tribunalul Olt - Secția penală apreciază că excepția ridicată este întemeiată, întrucât textul de lege criticat a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. h) și ale art. 115 alin. (6) din Constituție, "în cauza de față fiind vorba despre dreptul la libertate, deoarece prin infracțiunea prevăzută de

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se prevede o pedeapsă cu închisoarea".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că susținerile autorului excepției nu sunt întemeiate. Astfel, arată că dispozițiile constituționale interzic numai ordonanțelor emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare să reglementeze în domenii rezervate legii organice, iar nu și ordonanțelor de urgență. Apreciază că sunt relevante în acest sens prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, în vigoare la data adoptării ordonanței, precum și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât interdicția de a emite ordonanțe în domeniul legilor organice privește exclusiv ordonanțele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu și ordonanțele de urgență.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, dispoziții care au următorul cuprins: "(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană fără permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv ori acesta i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancționează și persoana care încredințează cu știință un autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află în una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) sau unei persoane care suferă de o boală psihică ori se află sub influența unor produse ori substanțe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora."

În opinia autorului excepției aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, conform cărora "Prin lege organică se reglementează: [...] h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora", precum și pe cele ale art. 115 alin. (6), potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot [...] afecta [...] drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție [...]".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, se constată că textul de lege criticat incriminează și prevede pedepsele pentru anumite fapte prin care este afectată siguranța circulației pe drumurile publice.

Constituționalitatea dispozițiilor criticate urmează a fi analizată în raport cu prevederile constituționale în vigoare la data adoptării lor. Astfel, la data adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , dispozițiile din actualul art. 73 alin. (3) lit. h) erau cuprinse în art. 72 alin. (3) lit. f), având același conținut, și anume că prin lege organică se reglementează "infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, singura condiție impusă pentru adoptarea ordonanței de urgență era existența cazului excepțional. În ceea ce privește domeniile ce pot face obiectul de reglementare al ordonanței de urgență, dispozițiile constituționale nu impuneau nici o limitare în cazul ordonanței de urgență, existând posibilitatea reglementării și în domeniile rezervate legii organice.

Se constată că asupra constituționalității

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. h), Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 552 din 18 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.014 din 16 noiembrie 2005, respingând excepția ca neîntemeiată.

Totodată, analizând problema caracterului organic al normelor pe care ordonanța de urgență le cuprinde, Curtea, prin

Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, și

Decizia nr. 370 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 3 august 2005, a reținut că, potrivit prevederilor constituționale anterioare, precum și celor ulterioare revizuirii Legii fundamentale, Guvernul poate reglementa, prin intermediul ordonanței de urgență, și în domeniul rezervat legilor organice. În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția din 1991, instituția delegării legislative printr-o lege specială de abilitare a Guvernului prevedea interdicția expresă de a emite ordonanțe în domenii ce fac obiectul legilor organice doar în ceea ce privește ordonanțele simple ale Guvernului, fără ca aceasta să se aplice, prin analogie, și ordonanței de urgență, care își găsea reglementarea distinctă în cadrul alin. (4) al art. 114.

În ceea ce privește critica potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu a fost aprobată prin lege, Curtea a reținut prin

Decizia nr. 370/2005

că aprobarea sau respingerea proiectului de lege nu constituie o condiție pentru intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență.

Autorul excepției de față a confundat operațiunea de depunere spre aprobare la Parlament a unei ordonanțe de urgență, necesară sine qua non intrării sale în vigoare și, așadar, producerii de efecte juridice în urma publicării în Monitorul Oficial al României, cu operațiunea - ulterioară - de aprobare sau respingere, prin lege, a respectivei ordonanțe de urgență a Guvernului. Or, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

a fost depusă spre aprobare Parlamentului la data de 20 decembrie 2002, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 28 decembrie 2002, iar art. 118 alin. (1) din ordonanță a prevăzut intrarea sa în vigoare la data de 1 februarie 2003. Astfel, au fost întocmai respectate și condițiile de validitate prevăzute de art. 114 alin. (4) și (5) din Constituția din 1991, în vigoare la data emiterii ordonanței. Constituția nu a prevăzut termenul în care Parlamentul trebuie să se pronunțe asupra ordonanței.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele de principiu cuprinse în deciziile menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cristian Daniel Sâmpetru în Dosarul nr. 2.445/2005 al Tribunalului Olt - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2006.