Decizia nr. 86/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mega Image" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploiești.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, cu privire la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, și ca fiind inadmisibilă, cu privire la

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.573/2005, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor. Excepția a fost ridicată de către Societatea Comercială "Mega Image" - S.A. din București cu prilejul soluționării unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, neprevăzând obligația pentru agentul constatator al unei contravenții de a menționa probele care au stat la baza constatărilor din procesul-verbal, a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, iar persoana sancționată, devenită contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat al procesului-verbal, are obligația de a-și dovedi nevinovăția. Cu privire la

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, nu se argumentează în nici un mod contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală.

Judecătoria Ploiești apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și ale

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările aduse prin

Legea nr. 37/2003

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2002

pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 22 ianuarie 2003. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

-

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili și tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor.";

-

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 : "Organele de control prevăzute la alin. 1 pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate și a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administrației publice dacă în urma testării nu se constată neconformități față de cerințele de securitate și/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către agentul economic."

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, referitor la egalitatea în drepturi, precum și a principiului prezumției de nevinovăție, prevăzut la art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, acesta obligă agentul constatator al unei contravenții să descrie în procesul-verbal pe care îl întocmește faptele ce constituie contravenții, precum și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, fără a impieta în vreun fel asupra egalității persoanelor în fața legii sau asupra prezumției de nevinovăție de care se bucură contravenientul.

Dispozițiile de lege criticate de autorul excepției sunt deopotrivă aplicabile tuturor agenților economici aflați în situații identice, fără privilegii și fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă și stabilirea vinovăției sale. Utilizarea de către legiuitor a noțiunii de contravenient în dreptul administrativ sau de infractor în dreptul penal nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituție (a se vedea în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 183 din 8 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003).

Referitor la

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, Curtea constată că autorul excepției nu a indicat nici un text sau principiu constituțional care ar fi încălcat de acesta, excepția fiind, așadar, nemotivată cu privire la acest aspect. Or, potrivit

art. 10 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 49 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mega Image" - S.A. din București în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploiești.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2006.