Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 46/2006

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din această ordonanță

prezumat în vigoare

Data actului
24 ianuarie 2006
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 263 din 23 martie 2006
Citează
7 acte
Structură
1 articol · 9.131 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4.475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că autorul excepției a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, în temeiul

art. 29 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4.475/2005, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Braune Stephan Max Johannes într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții formulată împotriva Consiliului Local al Municipiului Sibiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin dispozițiile

Legii nr. 163/2005

s-au modificat prevederile Codului fiscal privind scutirea de impozitul pe clădiri a monumentelor istorice, stabilindu-se că această scutire operează numai pentru partea locativă. Textul de lege criticat stabilește că ordonanța pe care o aprobă intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, deși

Legea nr. 163/2005

a fost publicată la data de 1 iunie 2005, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, care interzic aplicarea retroactivă a dispozițiilor legale.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

"se instituie aplicarea retroactivă a unor dispoziții legale".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat "nu instituie o nouă dată de intrare în vigoare a Codului fiscal, ci precizează cadrul general de aplicare de la care se stabilesc derogările prevăzute la literele a), b) și c)".

Avocatul Poporului apreciază că "dispozițiile

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

cu privire la prevederile art. III alin. (1) lit. a), b), alin. (2), (3), (4) și (5) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004

sunt neconstituționale, iar dispozițiile

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 , cu referire la art. III alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului menționată, sunt constituționale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl formează dispozițiile

art. I pct. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005. În realitate, critica de neconstituționalitate a

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

privește numai dispozițiile alin. (1) al

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 , aprobată prin această lege.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

Articolul I

pct. 39: " Articolul III va avea următorul cuprins:

«Art. III. - (1) Prin derogare de la dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, prevederile prezentei ordonanțe de urgență intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2005, cu următoarele excepții: [...].»"

În esență, critica de neconstituționalitate constă în susținerea că "prin

Legea nr. 163 din 1 iunie 2005 , art. 250 alin. 1 pct. 2 [din Codul fiscal] a fost modificat în sensul că numai partea locativă din cadrul monumentelor istorice este scutită de impozitul pe clădiri", deși anterior acestei modificări textul respectiv din Codul fiscal prevedea că monumentele istorice erau "scutite integral de la plata impozitului pe clădiri". Prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, autorul excepției apreciază că dispozițiile

art. 39 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005

sunt neconstituționale, întrucât prevăd că "intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005".

Examinând excepția, Curtea Constituțională reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 568 din 2 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, Curtea Constituțională a constatat că "dispozițiile

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, referitoare la dispozițiile

art. III alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 , sunt neconstituționale, deoarece contravin prevederilor art. 78 din Constituție".

În consecință, Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții, precum și cele ale alin. (6) al aceluiași articol.

Așa fiind, excepția urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât motivul de inadmisibilitate care determină soluția a intervenit ulterior sesizării Curții.

De altfel, în cauza aflată pe rolul tribunalului, problema care se pune este aceea a aplicării în timp de către instanță a normelor art. 250 alin. (1) pct. 2 din Codul fiscal, ținând seama de modificările succesive ale textului respectiv (aduse prin pct. 32 din

Legea nr. 494 din 12 noiembrie 2004

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 83/2004 , precum și prin

art. I pct. 36 din Legea nr. 163 din 1 iunie 2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004 ).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, cu referire la art. III alin. (1) din această ordonanță, excepție ridicată de Braune Stephan Max Johannes în Dosarul nr. 4.475/2005 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2006.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.