Decizia nr. 150/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 8.253/1999, Tribunalul București -Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București într-o cauză ce are ca obiect o cerere de recuzare a unui judecător.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în cazul în care, în temeiul dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură civilă, cererea de recuzare a unui judecător poate fi soluționată de un alt judecător din cadrul aceleiași instanțe și aceleiași secții, se încalcă dreptul părților la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție.
Tribunalul București - Secția a VII-a comercială apreciază "ca fiind constituțional ca o cerere de recuzare formulată împotriva unui judecător să fie soluționată de un alt judecător, ales aleatoriu, din cadrul aceleiași secții a Tribunalului București".
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 30 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările aduse prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Din examinarea motivelor invocate de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia Curtea constată că, în realitate, constituie obiect al excepției numai alin. 1 al acestui articol, potrivit căruia "Recuzarea judecătorului se hotărăște de instanța respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat".
În susținerea neconstituționalității reglementării criticate autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părților la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispoziția legală criticată determină competența de soluționare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine în desfășurarea normală a procesului civil. Textul de lege criticat instituie regula potrivit căreia recuzarea se soluționează de instanța sesizată cu acțiunea principală, judecătorul recuzat neputând participa la alcătuirea completului care se va pronunța asupra cererii de recuzare. Doar în situația în care, datorită recuzării mai multor judecători, nu se poate forma completul de judecată, se prevede, în alin. 2 al art. 30 din Codul de procedură civilă, că cererea de recuzare se soluționează de instanța ierarhic superioară.
Aceste reguli de procedură se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare.
În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înșiși colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluționare a acesteia, Curtea reține că relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător și, cu atât mai puțin, nerespectarea regulilor și garanțiilor procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil.
De altfel, prin
Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că "sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulți judecători", așa încât nu poate fi primită critica autorului excepției potrivit căreia relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe ar constitui un virtual impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romarta" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.253/1999 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.