Decizia nr. 196/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) - sintagma "imobile naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare" - și lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) - sintagma "imobile naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare" - și lit. h) din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig în Dosarul nr. 7.709/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu conțin nici o măsură discriminatorie și nu încalcă dreptul de proprietate privată. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7.709/C/2005, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) - sintagma "imobile naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare" - și lit. h) din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate contravin principiilor constituționale ale neretroactivității legii și garantării proprietății private în măsura în care se aplică și imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil. Referindu-se la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, autorul excepției apreciază că măsurile reparatorii prevăzute de
au un caracter inadecvat și insuficient și sunt în contradicție cu art. 11 alin. (1) din Constituție, raportat la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se mai susține și încălcarea art. 6 paragraful 1 și a art. 14 din Convenție, deoarece, pe de o parte, în opinia autorului excepției nu există posibilitatea atacării în justiție "a caracterului ilegal al posesiei statului român asupra imobilelor preluate fără titlu valabil", iar, pe de altă parte, există discriminare între persoanele care revendică imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ceilalți proprietari deposedați, supuși dreptului comun în materia revendicării imobiliare.
Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) - sintagma "imobile naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare" - și lit. h) din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege:
a) imobilele naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare, [...]; [...]
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998
privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare;".
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 alin. (1) referitoare la obligația statului de a îndeplini obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
De asemenea, sunt invocate și dispozițiile art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății, în art. 6 paragraful 1 din convenție, privind dreptul la un proces echitabil, precum și în art. 14 din aceeași convenție, referitor la interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Autorii excepției susțin, în esență, pe de o parte, că măsurile reparatorii instituite prin
au un caracter "insuficient și inadecvat", contravenind astfel dispozițiilor art. 44 din Constituție, precum și prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât în privința conținutului intrinsec al protecției proprietății private, la care se referă prevederile invocate, cât și a domeniului de aplicare a acestui text, așa cum a fost stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, se arată că sintagma "imobilele naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare", cuprinsă în
art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 , este neconstituțională în măsura în care se aplică și imobilelor preluate de stat fără titlu valabil.
Analizând întreaga argumentație a criticii de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia solicită, în fapt, modificarea conținutului normei legale criticate, în sensul adaptării ei la principiile protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale, evidențiate în jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului.
Aceste susțineri nu pot fi reținute, dat fiind faptul că, potrivit competenței sale înscrise în
art. 146 din Constituție și în cap. III din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională verifică în cadrul controlului de constituționalitate conformitatea legilor și a ordonanțelor Guvernului cu dispozițiile și principiile constituționale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării."
În opinia autorilor excepției prevederile legale criticate sunt contrare și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece nu există posibilitatea atacării în justiție "a caracterului ilegal al posesiei statului român asupra imobilelor preluate fără titlu valabil".
Curtea constată că aceste susțineri, referitoare la încălcarea dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil, nu pot fi reținute câtă vreme instanța de judecată a examinat în fond cauza dedusă judecății și s-a pronunțat asupra existenței dreptului de proprietate pretins de reclamanți.
Autorii excepției mai susțin că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 14 din convenție, deoarece există discriminare între persoanele care revendică imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și ceilalți proprietari deposedați, supuși dreptului comun în materia revendicării imobiliare.
Curtea constată însă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi acceptată o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 14 din convenție referitoare la principiul nediscriminării.
Astfel, instanța de contencios european al drepturilor omului a reținut, în cauza Affaire linguistique belge c/Belgique, 1968, că "autoritățile naționale competente se găsesc adesea în fața unor situații sau a unor probleme a căror diversitate reclamă soluții juridice diferite; unele inegalități de drept nu urmăresc, de altfel, decât să corijeze inegalități de fapt".
Pe de altă parte, Curtea constată că, prin raportare la art. 11 alin. (1) din Constituție, textul de lege criticat, delimitând domeniul de aplicare a legii prin exemplificarea conceptului de "imobil preluat în mod abuziv", nu conține nici un criteriu discriminatoriu, în sensul celor enumerate prin art. 14 din convenție.
În ceea ce privește dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, acestea nu au incidență în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) - sintagma "imobile naționalizate prin
pentru naționalizarea unor imobile, cu modificările și completările ulterioare" - și lit. h) din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Emilia Băleanu și Thony Hedwig în Dosarul nr. 7.709/C/2005 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.