Decizia nr. 131/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal, pentru Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații, se prezintă directorul direcției juridice Vlad Mihai Cercel, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită, în principal, respingerea excepției ca inadmisibilă, având în vedere că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

a fost abrogat prin

art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor, dispoziții, care potrivit art. III din aceeași lege, au intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005.

În subsidiar solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. În susținere depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, arătând că prevederile

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

au fost abrogate expres prin

art. II pct. 4 din Legea nr. 239/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 septembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.718/2005, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că reglementarea plății tarifului de monitorizare anual, datorat de furnizorii de servicii de comunicații electronice Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații, sub forma unui procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor, reprezintă o dublă impozitare, contravenind dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție. Arată, în acest sens, că pentru aceeași cifră de afaceri este calculată atât contribuția anuală ce trebuie plătită către Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice, cât și tariful de monitorizare anual datorat Autorității Naționale de Reglementare în Comunicații.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că textele legale criticate contravin dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât sistemul de impunere reglementat de aceste texte nu asigură o așezare justă a sarcinilor fiscale pentru o societate comercială care desfășoară și alte activități pe lângă activitățile specifice de comunicații electronice.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată, arătând că sumele percepute de Autoritatea Națională de Reglementare în Comunicații cu titlu de tarif de monitorizare nu au natura unor taxe și impozite în sensul

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, deoarece ele nu constituie surse la bugetul de stat. De asemenea, arată că prin

Legea nr. 239/2005

a fost abrogat

art. 47 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002 , introducându-se un capitol distinct referitor la tariful de monitorizare, urmând a intră în vigoare la data de 31 decembrie 2005. Potrivit acestor noi dispoziții, la stabilirea tarifului de monitorizare se iau în considerare numai veniturile realizate din activitatea desfășurată în domeniul comunicațiilor.

Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Excepția are ca obiect prevederile

art. 47 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 591/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 octombrie 2002, prevederi care la data sesizării aveau următorul conținut:

- Art. 47: "(1) Furnizorii de rețele și de servicii de comunicații electronice autorizați în condițiile prezentei ordonanțe de urgență datorează ANRC un tarif de monitorizare anual, calculat ca un procent din cifra de afaceri a fiecărui furnizor.

[...]

(6) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol cifra de afaceri este suma veniturilor realizate din vânzările de produse sau din prestările de servicii efectuate de agentul economic în cursul unui exercițiu financiar."

Textul constituțional pretins a fi încălcat este cel al art. 56 alin. (2), potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

a fost modificată și completată prin

Legea nr. 239 din 15 iulie 2005

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 26 iulie 2005. Prin art. II pct. 5 din această lege, în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2002

a fost introdus un capitol distinct, respectiv Capitolul VIII^1, referitor la tariful de monitorizare, care a intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2005, cu aceeași dată fiind abrogat art. 47 din această ordonanță.

Curtea observă că, în urma acestor modificări intervenite ulterior sesizării sale, nu s-a mai păstrat soluția legislativă pe care autorul excepției o critică. Astfel, potrivit acestei noi redactări, furnizorii de rețele sau servicii de comunicații au posibilitatea de a opta între soluția existentă, și anume determinarea tarifului de monitorizare în funcție de cifra de afaceri, potrivit

art. 48^1 alin. (1) din Legea nr. 239/2005 , și determinarea tarifului de monitorizare în funcție de veniturile rezultate numai din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice, potrivit art. 48^4 alin. (2) din aceeași lege.

Ținând seama că în jurisprudența constantă a Curții Constituționale s-a statuat că în situația modificării prevederii legale atacate sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conservă excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în cauza de față această cerință nu este îndeplinită și, în consecință, excepția urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 47 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2002

privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor, excepție ridicată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" - S.A. în Dosarul nr. 2.718/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2006.