Decizia nr. 235/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr. 2.176/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspunde avocat Verginia Vedinaș, cu delegație la dosar, pentru autorul excepției, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorului excepției solicită admiterea acesteia, apreciind că dispozițiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3) și art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât cererea de revizuire se judecă de aceeași instanță a cărei hotărâre se atacă și astfel nu se asigură imparțialitatea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care instanței i se cere să revină asupra propriei hotărâri, fiind respectate toate garanțiile procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.176/2005, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Aurel Lucaciu, revizuent într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei decizii civile pronunțate de Curtea de Apel București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că soluționarea cererii de revizuire - cale extraordinară de atac - de către aceeași instanță care a judecat hotărârea atacată, iar nu de o instanță superioară, încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul statului de drept în care dreptatea este o valoare supremă.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu constituie un impediment în valorificarea, pe cale procedurală, a drepturilor subiective.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit Constituției, legiuitorul stabilește competența și procedura de judecată, putând institui norme speciale privind exercitarea căilor de atac, deci și a revizuirii, iar dispozițiile legale criticate constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și ale art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînțeles, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Potrivit textului de lege supus controlului de constituționalitate, revizuirea se judecă de aceeași instanță care a pronunțat hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere. Curtea observă că din dispozițiile Codului de procedură civilă reiese că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în condițiile expres prevăzute de lege.

Având în vedere că în cadrul soluționării revizuirii se analizează aspecte de fapt, necunoscute și care nu au putut fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere, este firesc ca cererea de revizuire să se adreseze aceleiași instanțe care a judecat cauza în fond, întrucât i se cere să revină asupra propriei sale hotărâri, în baza împrejurărilor nou-ivite ulterior pronunțării hotărârii. Astfel, situația reținută de instanța de fond s-a schimbat ulterior, după pronunțarea hotărârii definitive, iar scopul căii de atac a revizuirii este tocmai retractarea hotărârii atacate, având în vedere noile realități.

Ca atare, Curtea reține că nu este întemeiată critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție referitoare la statul de drept, democratic și social, în care "dreptatea" este valoare supremă.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) din Constituție referitoare la dreptul la un proces echitabil, în special la judecarea cauzei de către o instanță imparțială, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Pe calea revizuirii nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeași instanță care a pronunțat hotărârea judecă și cererea de revizuire nu este de natură să influențeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea revizuirii sunt diferite de cele examinate în fond, fiind necunoscute la acea dată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 323 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Aurel Lucaciu în Dosarul nr. 2.176/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2006.