Decizia nr. 275/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 și a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 18/1991 19 februarie 1991 (prevederi anume) fondului funciar
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și a prevederilor
art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
La apelul nominal, răspunde autorul excepției personal, precum și părțile Gheorghe Dumitru, Elena Radu, Paraschiv Macavei și Lăzărica Stoian, prin avocat, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepției solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece permit reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producție situate în extravilan, pe sole stabilite de Comisia de aplicare a prevederilor
și nu neapărat pe vechile amplasamente. Se mai arată că acest fapt echivalează cu o expropriere abuzivă în interes privat, contravenind dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (4) din Legea fundamentală. În ceea ce privește prevederile
art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 , se susține că acest text de lege încalcă dreptul de proprietate privată, deoarece nu sancționează cu nulitatea absolută titlurile de proprietate eliberate pe alte amplasamente ale terenurilor decât cele inițiale.
Reprezentantul părților Gheorghe Dumitru, Elena Radu, Paraschiv Macavei și Lăzărica Stoian solicită respingerea excepției, arătând că prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea nr. 18/1991
permite foștilor proprietari să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate în situația în care aceasta nu mai poate fi realizată pe vechiul amplasament al terenului. Referitor la dispozițiile
art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 , se arată că acest text de lege reglementează controlul judecătoresc al legalității titlurilor de proprietate emise de Comisia de aplicare a prevederilor
și nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate sunt în conformitate cu dispozițiile constituționale privind garantarea dreptului de proprietate privată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.692/2005, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și a prevederilor
art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mihai Ion.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate, reglementând posibilitatea atribuirii efective a terenurilor, printr-un act administrativ al Comisiei de aplicare a prevederilor
Legii nr. 18/1991 , și pe alte amplasamente decât cele inițiale, contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, și ale
art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, modificat prin titlul V articolul unic pct. 1 din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora:
-
Articolul 14
alin. (2) din Legea nr. 18/1991 : "(2) Atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producție."
-
Articolul III
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 : "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991 ,
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991
și ale
Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;
(îi) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza
pentru terenurile intravilane, a
și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
(iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
(v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de
art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri."
În opinia autorului excepției prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 - dreptul de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Prevederile
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
instituie regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor fostelor cooperative agricole de producție, situate în extravilan, pe vechile amplasamente, în zona colinară, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite prin decizii ale comisiilor de aplicare a prevederilor
Legii nr. 18/1991 , cu respectarea însă a perimetrelor actuale ale fostelor cooperative de producție.
Contrar susținerilor autorului excepției, Curtea constată că textul de lege criticat reprezintă o normă de garantare a proprietății private, iar împrejurarea că reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, în zona de câmpie, și pe alt amplasament decât cel inițial, este în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit căreia conținutul și limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege.
Curtea constată că invocarea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate față de dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către străini și apatrizi, alin. (3) privind exproprierea, alin. (4) cu privire la naționalizare, alin. (5) și (6) referitoare la posibilitatea folosirii subsolului oricărei proprietăți imobiliare de către autoritatea publică și la despăgubirile cuvenite proprietarului, alin. (7) privind obligația proprietarului de a asigura buna vecinătate și protecția mediului, alin. (8) referitor la imposibilitatea confiscării averii dobândite licit și prezumția dobândirii licite, precum și alin. (9) în legătură cu posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni, nu este relevantă în cauză.
În ceea ce privește
art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 , Curtea reține că acest text de lege, instituind sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, și în privința actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, în condițiile legii, reprezintă consacrarea legală a principiilor constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi și alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
și a prevederilor
art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997
pentru modificarea și completarea
Legii fondului funciar nr. 18/1991 , excepție ridicată de Mihai Ion în Dosarul nr. 5.692/2005 al Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 martie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.