Decizia nr. 284/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Schein în Dosarul nr. 5.460/P/2005 al Tribunalului Timiș.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 5.460/P/2005, Tribunalul Timiș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de inculpatul Ion Schein în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție. Se apreciază că, "prin formularea sa și consecințele pe care le atrage, art. 37 lit. b) din Codul penal tinde să determine incidența unor sancțiuni pentru fapte anterioare, în raport de care s-au aplicat anumite pedepse. Pe de altă parte, art. 37 lit. b) din Codul penal contravine și art. 16 din Constituție prin faptul că în situații similare, privind săvârșirea unei fapte de către o persoană, i se poate agrava regimul sancționator în comparație cu sancțiunea care s-ar aplica altor persoane aflate în aceeași situație, motivat de faptul că ar fi incidente aspecte și împrejurări legate de o altă faptă anterioară, pentru care deja s-a aplicat o sancțiune".

Tribunalul Timiș apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, care au următorul cuprins: "Recidiva există în următoarele cazuri: [...] b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an."

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", precum și celor ale art. 16 alin. (1) și (2), potrivit cărora: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Recidiva fiind o formă a pluralității de infracțiuni presupune săvârșirea de către aceeași persoană a uneia sau a mai multor infracțiuni după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracțiune. Existența unei condamnări penale în disprețul căreia făptuitorul perseverează pe calea infracțiunii sau executarea unei pedepse de o anumită gravitate, care s-a dovedit ineficientă față de el, creează prezumția unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin condamnarea definitivă și mai ales din dovada ineficienței executării pedepsei anterioare face ca infractorul recidivist să se individualizeze criminologic ca o figură aparte, care ridică probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui și pentru realizarea scopurilor urmărite prin pedeapsă. Aceste probleme specifice au impus ca necesară reglementarea instituției recidivei prin stabilirea cu exactitate a condițiilor de existență a stării de recidivă și a consecințelor pe care ea le antrenează.

Codul penal, reglementând instituția recidivei, a prevăzut în art. 37 alin. 1 lit. b) structura juridică a recidivei după executarea integrală, grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori a împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită anterior. De la data executării pedepsei sau de la data apariției decretului de grațiere ori de la data împlinirii termenului de prescripție a executării pedepsei, săvârșirea unei infracțiuni cu intenție de fostul condamnat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, constituie recidivă după executare.

Drept urmare, contrar susținerilor autorului excepției, dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu retroactivează, ci, dimpotrivă, prevăd condițiile în care condamnatul se va afla în stare de recidivă, care, odată îndeplinite, determină aplicarea pedepsei prevăzute de art. 39 alin. 4 din Codul penal.

De asemenea, Curtea constată că norma juridică conținută de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu se referă la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituție, privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ci la conduita condamnatului după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. Săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancționată conform prevederilor art. 39 alin. 4 din Codul penal, iar acest tratament penal se aplică tuturor condamnaților recidiviști.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepție ridicată de Ion Schein în Dosarul nr. 5.460/P/2005 al Tribunalului Timiș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2006.