Decizia nr. 331/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocșa în Dosarul nr. 4.167/2005 al Judecătoriei Reșița.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 90D/2006, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocșa în Dosarul nr. 4.172/2005 al Judecătoriei Reșița.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în acest din urmă dosar autorul excepției a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Curtea respinge cererea formulată, având în vedere că între momentul ridicării excepției și cel al judecării acesteia autorul excepției a avut suficient timp pentru a-și pregăti apărarea și, eventual, pentru a-și angaja un apărător.

Curtea, având în vedere că există o identitate de obiect între excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele de mai sus, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, pentru o mai bună administrare a justiției, dispune conexarea Dosarului nr. 90D/2006 la Dosarul nr. 89D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 decembrie 2005, pronunțate în dosarele nr. 4.167/2005 și nr. 4.172/2005 ale Judecătoriei Reșița, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepții ridicate de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocșa și de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocșa în cadrul unor litigii având ca obiect soluționarea acțiunii prin care se contestă legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții cu privire la plata taxei lunare pentru serviciul public de televiziune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 56 alin. (2) și (3), ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a), precum și ale art. 136 alin. (5).

Autorul excepției apreciază că taxa prevăzută de lege reprezintă, de fapt, o pretinsă contravaloare a unor servicii care ar fi prestate de Societatea Română de Televiziune, fără însă ca beneficiarul să își exprime acceptul pentru prestația respectivă. Totodată, se consideră că nu poate fi considerată o așezare justă a sarcinilor fiscale transformarea unor servicii ale unei societăți în taxe impuse de statul care înființează această societate și căreia îi stabilește ca sursă de finanțare contribuții obligatorii ale unor persoane care nu și-au manifestat intenția sau acceptul de a deveni beneficiarii respectivelor servicii.

Autorul excepției consideră că, atât timp cât din patrimoniul unei societăți se poate recupera o sumă de bani reprezentând servicii pentru care nu s-a făcut dovada că au fost prestate, se încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (2) teza întâi și ale art. 136 alin. (5).

Totodată, se arată că statul, indiferent de caracterul de interes național al vreunei societăți prestatoare de servicii pe care o înființează, nu are dreptul să intervină în relațiile dintre societatea prestatoare a serviciilor și pretinșii beneficiari, prin impunerea ca taxă a contravalorii acestor servicii, fără dovada contraprestației, în caz contrar încălcându-se prevederile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție.

Judecătoria Reșița consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 26 august 2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 533/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 15 decembrie 2003.

Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3): "(1) Veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, după caz, din: [...]

b) taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune; [...]

(3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate, ale art. 56 alin. (2) și (3) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, ale art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) privind economia și ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției apreciază că prevederile legale criticate, instituind obligativitatea plății unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune și pentru serviciul public de televiziune, fără distincție, în sarcina persoanelor juridice, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, încalcă art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 56 alin. (2) și (3), art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate în raport cu o critică similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 159 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 12 mai 2004, Curtea, în esență, a reținut că art. 40 din lege reglementează, pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune, modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome, și nu este de natură a încălca art. 56 din Constituție.

Prin aceeași decizie Curtea a stabilit că textul legal criticat prevede că plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice, și, în consecință, nu sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. Totodată, cu același prilej, Curtea a reținut că textul art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție nu este incident în cauză.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 297 din 6 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2004.

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 41/1994

privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "DM Merari Impex" - S.R.L. din Bocșa în Dosarul nr. 4.167/2005 al Judecătoriei Reșița și de Societatea Comercială "Panasia Impex" - S.R.L. din Bocșa în Dosarul nr. 4.172/2005 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006.