Decizia nr. 349/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1) lit. e) și alin. (3) raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) și ale

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și ale art. 43 alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) și alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2) și ale

art. 84 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Gheorghe Mârșu în Dosarul nr. 41.418/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, celelalte părți fiind lipsă, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând, în esență, că prevederile legale criticate nu sunt corelate cu cele ale

Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 . Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 45 și 56 din Constituție.

Reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală consideră că excepția este inadmisibilă, nefiind motivată, ceea ce este contrar dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul excepției nu și-a motivat excepția, contrar

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , și că acesta de fapt solicită o interpretare a unor texte legale, ceea ce excedează competenței Curții, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 41.418/3/2005, Tribunalul București - Secția a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43, 46, 49, ale art. 53 alin. (1) lit. e) și alin. (3) raportat la alin. (1) lit. e), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) și ale

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și ale art. 43 alin. (1) lit. a), ale art. 48, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) și alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2) și ale

art. 84 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Gheorghe Mârșu într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii a Direcției generale a finanțelor publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale față de

Ordonanța Guvernului nr. 65/1994

privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați și

Ordonanța Guvernului nr. 2/2000

privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară. Totodată, se apreciază că însuși conceptul de "reținere la sursă a impozitului din venitul brut încasat, în cazul activităților de expertiză contabilă, tehnică judiciară și extrajudiciară", este neconstituțional.

Tribunalul București - Secția a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Totodată, se arată că excepția de neconstituționalitate ridicată nu este motivată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților prezente, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), precum și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie dispozițiile art. 43, 46, 48, 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) și alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) și (6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) și ale

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și privesc cotele de impozitare, definirea veniturilor din activități independente, stabilirea venitului anual net realizat din activități independente, reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri din activități independente, deducerile personale, stabilirea venitului net anual impozabil, declarațiile speciale, stabilirea și plata impozitului pe venitul net anual impozabil, regulile privind asocierile fără personalitate juridică, alte venituri ale persoanelor nerezidente, precum și veniturile obținute în străinătate.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

În esență, autorul excepției susține că există anumite neconcordanțe între dispozițiile legale criticate și

Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 , respectiv

Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 , dar nu indică textele constituționale încălcate și nici în ce constă neconstituționalitatea textelor criticate.

Curtea reține că excepția de neconstituționalitate ridicată este nemotivată, având în vedere că autorul acesteia nu face referire la nici un text ori principiu constituțional pretins încălcat, ceea ce este contrar dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". În consecință, Curtea constată că excepția este inadmisibilă, nefiind îndeplinită o cerință imperativă în ceea ce privește sesizarea Curții.

Curtea reține că motivarea excepției, prin indicarea textelor constituționale invocate, trebuie să fie făcută chiar prin actul de sesizare al Curții, pentru a fi posibilă exercitarea controlului de constituționalitate. În consecință, invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții și nu în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea cu excepția de neconstituționalitate contravine textului imperativ al

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

și nu este de natură să înlăture această cauză de inadmisibilitate a excepției, neacoperindu-se astfel cerința imperativă a motivării excepției drept condiție cu privire la legala sesizare a Curții.

Totodată, Curtea observă că prin critica sa autorul excepției susține că ar exista anumite neconcordanțe între textele criticate și alte acte normative, precum și neaplicarea corespunzătoare, în speță, a unor texte legale. În legătură cu această susținere Curtea constată că, în conformitate cu prevederile

art. 2 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate a legilor și a altor acte normative, în timp ce problemele care țin de coordonarea legislativă revin autorității legiuitoare, iar cele referitoare la interpretarea și aplicarea legii, instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43, 46, 48, 49, ale art. 52 alin. (1) lit. e), alin. (2) lit. a) și alin. (3), ale art. 56, ale art. 80 alin. (1), ale art. 83 alin. (2), ale art. 84 alin. (1) și (6), ale art. 86, ale art. 89 alin. (2) și ale

art. 90 alin. (1) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Gheorghe Mârșu în Dosarul nr. 41.418/3/2005 al Tribunalului București - Secția a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2006.