Decizia nr. 372/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lev Glasu și Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund autorii excepției, Lev Glasu, personal și asistat de avocat Liliana Poenaru, cu împuternicire depusă în ședință, și Glasu Iulia, reprezentată de același avocat, precum și părțile Nicolae Neagu și Maria Neagu, reprezentate prin avocat Petre Cristian, cu împuternicire depusă în ședință.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorilor excepției solicită admiterea acesteia, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000

a fost adoptată "tacit", după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 115 din Constituție și, prin urmare, această ordonanță nu mai putea fi aprobată și modificată prin

Legea nr. 219/2005 . În concluzie, dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin

Legea nr. 219/2005 , sunt neconstituționale.

Avocatul părților Nicolae Neagu și Maria Neagu solicită respingerea excepției ca nefondată, întrucât aspectele invocate de autorii excepției aparțin tehnicii legislative, nefiind motive de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că noua reglementare prin

Legea nr. 219/2005

este în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.465/2005, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 219/2005 . Excepția a fost ridicată de Lev Glasu și Iulia Glasu, apelanți într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei sentințe civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă contravin Constituției, întrucât

Legea nr. 219/2005 , prin care aceste dispoziții au fost modificate, a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 115.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât cazurile și condițiile de admisibilitate a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în deplină concordanță cu art. 61 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că, pe de-o parte, dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, acestea beneficiind de toate garanțiile unui proces echitabil, iar, pe de altă parte, dispozițiile criticate reprezintă norme de procedură, a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 din Constituție, consideră că aceste prevederi din Legea fundamentală nu au incidență în cauza de față.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că la data de 24 noiembrie 2005, când a fost ridicată și dezbătută excepția de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, autorii excepției au atacat numai dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, iar nu și prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

și ale

Legii nr. 219/2005 , vizate în notele scrise depuse de aceștia la data de 30 noiembrie 2005.

Așadar, obiectul excepției de neconstituționalitate care urmează să fie examinată de către Curtea Constituțională îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin

art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, cu următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 privind delegarea legislativă și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, evident cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Analizând dispozițiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, care reglementează un caz de revizuire, Curtea constată că acestea nu încalcă niciun drept al părților în proces, ci, dimpotrivă, asigură soluționarea litigiului cu respectarea garanției privind aflarea adevărului. Prin reglementarea acestui caz de revizuire părțile sunt la adăpost de suspiciunea de denaturare a adevărului datorată condamnării definitive a judecătorului, martorului sau expertului pentru o infracțiune privitoare la pricină, falsificării înscrisurilor, neglijenței ori abuzului magistraților în acea cauză. Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este respectat.

Cu privire la celelalte prevederi invocate din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au relevanță în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lev Glasu și Iulia Glasu în Dosarul nr. 3.465/2005 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2006.